18,249 matches
-
ceilalți. Rari sunt cei care dau explicații asupra propriilor greșeli” (Conan, 2000, p. 108). Drept concluzie, o speranță: „Au trebuit ani de zile pentru a avea o conștiință completă asupra nazismului, pentru că depășea ceea ce se credea posibil și pentru că imaginația omenească nu putea să-l perceapă. S-ar putea întâmpla la fel cu comunismul, ale cărui acțiuni au deschis o prăpastie atât de profundă și au fost protejate, cum a fost și Auschwitz-ul în 1945, de neverosimil, de incredibil, de negândit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a reușit, ocupându-li-se chiar asemenea „spații”); iar când s-a produs catastrofalul cutremur din 1977, multe asemenea «holuri», lipsite de susținere, s-au dărâmat, au provocat prăbușirea unor ziduri de la etajele superioare și, mai ales, nu puține victime omenești (pot menționa cel puțin cazul cofetăriei «Scala» și al blocului respectiv, unde văzusem, în apartamentul familiei Bratu - morți apoi în acea catastrofă - un frumos, dar superproporționat «hol», realizat din două-trei foste camere separate, poate de către foștii proprietari, dați afară «la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1971, 3; Eugen Barbu, „Sărbătorile absenței”, „Magazin”, 1971, 738; Dorcescu, Embleme, 156-163; Simion, Scriitori, I (1978), 356-359; Vasile Petre Fati, Un Faust bufon, VR, 1979, 1; Eugen Simion, Calea tulburată a poeziei, LCF, 1979, 6; Lucian Raicu, O poezie a omenescului, RL, 1979, 28; Lucian Alexiu, „Îndreptările doctorului Faustus sau Calea cea mai lungă”, O, 1979, 8; Dumitru Mureșan, „Îndreptările doctorului Faustus”, VTRA, 1979, 9; Alboiu, Un poet, 149-150; Ion Caraion, Un limbaj de încercare în poezia lui Vasile Vlad, LCF
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
printr-un gest euritmic. Astfel putem vorbi de o euritmie poetică - este vorbire „vizibilă” în spatiu și de o euritmie muzicală - este cântare „vizibilă” în timp (se consideră că vorbirea si cântul sunt două posibilități de exprimare a stărilor sufletului omenesc; în acest sens euritmia este o formă de revelație a sufletului omenesc). Nu în ultimul rand prin euritmie putem urmări unele aspecte de natură terapeutică, fiind întâlnită în activitățile cu persoanele care prezintă anumite afecțiuni sau tipuri de deficiență. 10
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
vorbire „vizibilă” în spatiu și de o euritmie muzicală - este cântare „vizibilă” în timp (se consideră că vorbirea si cântul sunt două posibilități de exprimare a stărilor sufletului omenesc; în acest sens euritmia este o formă de revelație a sufletului omenesc). Nu în ultimul rand prin euritmie putem urmări unele aspecte de natură terapeutică, fiind întâlnită în activitățile cu persoanele care prezintă anumite afecțiuni sau tipuri de deficiență. 10.5. Terapia cu ajutorul animalelortc "10.5. Terapia cu ajutorul animalelor" O orientare mai
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Valoarea. Îndeosebi în sectorul privat, valoarea constituie criteriul principal de clasificare. Dacă o informație este valoroasă pentru o organizație sau pentru concurenții ei, atunci ea trebuie să fie clasificată. În domeniul militar s-a pornit de la valoarea inestimabilă a vieților omenești pierdute prin dezvăluirea informațiilor. La nivel național, valoarea informațiilor este dată de nivelul prejudiciilor aduse unei țări prin dezvăluirea lor. Vârsta. În clasificarea informațiilor, în funcție de natura lor, vârsta conduce la stabilirea unei valori diferențiate. Cu cât vechimea e mai mare
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de bază ale economiei sau erodarea încrederii publice în sistemele informaționale. Atacurile cibernetice asupra rețelelor informaționale ale Statelor Unite pot avea consecințe grave, cum ar fi întreruperea funcționării unor componente-cheie, provocarea pierderilor de venituri și proprietăți intelectuale sau chiar pierderea vieților omenești. Contracararea unor astfel de atacuri necesită realizarea unor componente riguroase cum încă nu există în prezent, dacă se dorește reducerea vulnerabilităților și prevenirea sau diminuarea forței eforturilor îndreptate împotriva infrastructurilor critice. 8.4.3.Rolul guvernului în securizarea spațiului cibernetictc
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
dezastru, ci neîmpărtășirea și proasta lor interpretare; • de revizuit rolul factorului uman (HUMINT) în culegerea de informații; • terorismul din spațiul cibernetic poate fi mai periculos decât cel tradițional (câteva clicuri pot să conducă la distrugerea economiei și afectarea multor vieți omenești - un mouse poate fi mai periculos decât un glonț sau o bombă); • de evitat un posibil Pearl Harbour electronic - pentru asta, în SUA, sunt necesare cel puțin cinci ani și 200 de milioane de dolari. Sunt căi mai simple și
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Vânătorul de ciori merită o prefață cinegetică, Fragmente dintr-un discurs ornitologic, Întrebarea leneșului, Soacra cu ochi pineal și semnificantul transcendental, Excurs în limba povestirilor humuleștene, Reîntoarcerea la soacră (dar și la nurori), Moș Nichifor Perlocuționariul, Al patrulea codoșlâc, Patafizica omenească. Exercițiile de hermeneutică și studiile de „patafizică” ale lui P. pot părea expresia unui răsfăț gratuit și „evazionist”, dar, în pofida aparențelor, ele nu sunt lipsite de o gravitate subiacentă. Titluri de cărți ori de eseuri precum Sentimentul românesc al urii
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
de ființe bestiale, moartea mamei naturale și a celei adoptive (o femeie infernală) -, care îl eliberează de obsesiile copilăriei, permițându-i intrarea în normalitate. Deși tinde să demonstreze că aparent solida existență vizibilă este construită pe subterane amenințătoare ale sufletului omenesc, romancierul oprește derularea evenimentelor pe o imagine luminoasă, optimistă. P. H. încearcă să textualizeze fluxurile libere ale memoriei afective, cu toate contorsionările lor față de axa timpului sau de cea logică, și să dea consistență stărilor psihice normale ori morbide. Aproape
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
și inteligență, SLAST, 1988, 20; Radu Enescu, Maximus in minima moralia, F, 1988, 24; Ion Ianoși, Minimalism și maximalism, RITL, 1988, 1-2; Radu G. Țeposu, „Minima moralia”, TBR, 1988, 369; Adrian Marino, Morala literară „minimă”, TR, 1988, 31; Monica Spiridon, Omenesc, prea omenesc..., R, 1988, 9; Dan C. Mihăilescu, Jurnal de interval, T, 1988, 9; Constantin Pricop, O etică a oamenilor de litere, CL, 1988, 10; Mircea Martin, Arta de a fi moral, VR, 1988, 11; Mircea Martin, Imprevizibilul și previzibilul
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
SLAST, 1988, 20; Radu Enescu, Maximus in minima moralia, F, 1988, 24; Ion Ianoși, Minimalism și maximalism, RITL, 1988, 1-2; Radu G. Țeposu, „Minima moralia”, TBR, 1988, 369; Adrian Marino, Morala literară „minimă”, TR, 1988, 31; Monica Spiridon, Omenesc, prea omenesc..., R, 1988, 9; Dan C. Mihăilescu, Jurnal de interval, T, 1988, 9; Constantin Pricop, O etică a oamenilor de litere, CL, 1988, 10; Mircea Martin, Arta de a fi moral, VR, 1988, 11; Mircea Martin, Imprevizibilul și previzibilul spontaneității morale
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
răspunderea mea devine mult mai grea” (interviu cu Andrei Pleșu), „22”, 1991, 1; Z. Ornea, Performanța Pleșu, RL, 1991, 6; Gabriela Negreanu, Dincolo de pitoresc și melancolie, ALA, 1992, 134; Ion Ianoși, Andrei Pleșu, APF, 1992, 12; Marta Petreu, „Fiecare existență omenească e un mandat divin” (convorbire cu Andrei Pleșu), APF, 1992, 12; Dorin Popa, Convorbiri euharistice, Iași, 1992, 131-174; Ioana Pârvulescu, Gândire după natură, RL, 1993, 44; Octavian Soviany, Fragmentarium de înțelepciune dionisiacă, CNT, 1993, 47; Simion, Mercuțio, 159-164; Ștefan Borbély
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
spargă contururile firești ale realului, exagerând până la absurd sau grotesc desfășurarea întâmplărilor, autorul pune în fața oamenilor o oglindă deformatoare, realizând șarje funambulești, prin care critică exasperat diferite tare sociale, dar și defecțiuni ale relațiilor între indivizi, generate de numeroasele păcate omenești. Câteva volume de mai târziu - Ce pățește omul bun (1922), Amice, ești un prost! (1923), Din viața speluncelor (1923) - continuă în același gen, cu ceva mai multă precizie stilistică și mai puțină exagerare în relatarea faptelor. Amorul, sub formele lui
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
o fată (1907), Cum să iubim?!... (1908), Fericirea se cucerește (1909), Iubirea e biruitoare (1911), O dragoste din ochi (1915), Ah, cât ești de frumoasă! (1915) conțin numeroase scene unde P. intenționează să releve forța iubirii de a determina destinele omenești. Ideea sa despre literatură nu trece însă de melodrama ieftină, confecționată după rețete deja desuete, pentru cititori puțin pretențioși. El simplifică lucrurile, alunecă involuntar în parodie, astfel încât scenele stereotipe (toți tremură, se îngălbenesc, sunt inundați de sudoare sau leșină), desele
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
fond, apelul la visare, combinat cu solipsismul postmodern, constituie, chiar și în chip explicit, motorul literaturii pe care o practică. Realitatea pare inițial evanescentă, inconsistentă, opacă, ternă, inertă, muribundă. Apariția unui bătrân „povestaș” (Moș Mitu, înconjurat de umbre ușoare, siluete omenești diafane care zburătăcesc în jurul lui) trezește totul la o viață adevărată. Când bătrânul începe să vorbească, se face soare, universul devine consistent, viu, e creat prin povestirea-visare. În altă parte un personaj exclamă: „Bă, dacă nu v-aș visa eu
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
arată, în frânturi, îndrăgite icoane („Mestecenii visează încă sub coajă de lapte/ La frunze și la câmpurile coapte”, Anotimp), însă acestea nu reprezintă decât o fracție a plămadei divine ce se urzește din vocile pământului, chemările cerului și vibrațiile inimii omenești, „către toate zările deschisă”: „Sunt seri când cerul tot se topește-n violină/ Și-n vârful degetelor stele nu tac./ Ies atunci poemele și noaptea-i plină/ De ele, ca niște fructe care se desfac” (Violină). Încântarea regăsirii panice este
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
propria dramă”, a filosofa însemnând aici „a te salva”. Este de remarcat că filosofia existențială reprezintă „o manieră personală de a fi, ale cărei forme de realizare se desfășoară între ispitele imanenței și transparențele transcendenței”, este „expresia filosofică a spiritului omenesc, răstignit între imanență și transcendență, având conștiința vie și dramatică a acestei situații fundamentale”. Specifică filosofiei existențialiste ar fi operarea cu categoriile „concrete”, concepte „verificate de musturile existenței, de dramele [...], înălțările și întristările acesteia.” „A cunoaște - se afirmă în continuare
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
mici singurătăți / Când ploi de apă dulce răstoarnă damigene”. Pe imagini sustrase perimetrului casnic, unele năstrușnice, parcă alese în glumă - în fapt, ocolind, datorită unei discreții ce îl caracterizează, să-și dezvăluie gravitatea -, P. dă un panoptic al frângerii general omenești în fața timpului, așa cum prin „izobare”, termen tehnic, înțelegea o presiune sufletească permanentă, unificatoare, ca stare a poeziei: „Că am ascuns în rumeguș / lumina de cuțit, la foc, / Să vină carii, ei să facă / din dop de plută - zarul cu noroc
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
ca acestea intervine și plăsmuirea, în schițele și nuvelele lui P. faptele parcă ar fi înregistrate pe viu (Moș Ion Postelnicul, În Măstăcani, fragment din romanul, anunțat dar neapărut, Om nou). De altfel, chiar autorul le recomandă ca fiind „documente omenești”. Contribuie la această impresie și sensibilitatea ascuțită pentru intonațiile rostirii, ceea ce dă scrisului său, impregnat de suculente regionalisme, un aer de naturalețe. Prozele documentând asupra existenței din spațiul țărănesc au - mărturisit - substanță autobiografică. Cu timpul, mai cu seamă spre sfârșitul
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
început, al norocului („dar acestea au fost toate darurile norocului”), într-o existență incompatibilă cu „fapta bună”. P. ațâță sârguincios un fel de foc purificator care vrea să opereze eradicări globale ori clarificări de etapă. Trădarea politică, manevrată de o omenească lăcomie, este divulgată în cazul Cantacuzinilor (inși cu o veritabilă vocație a „umbletelor”), a lui Brâncoveanu și a lui Ștefan Cantacuzino, mistuiți de propriile lor ambiții, a lui Dimitrie Cantemir, producător de gesturi irecuperabile. Aceștia - și mulți alții lângă ei
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
interesante, cu intersectări și supraetajări dibaci utilizate. Aceste structuri sunt neîndoielnic un act de adeziune la tiparele literaturii baroce, adeziune deloc surprinzătoare la un gânditor care își justifică nestatornicia unei existențe pline de meandre prin lipsa de substanță a demersurilor omenești, la capătul cărora nu se poate afla decât recluziunea - soluție pregnant barocă: „ci fiind vornic mare eu, Radul Popescu, în cinstea și în dragostea măriei-sale, și viind la vreme dă bătrânețe, și dă slăbiciune, socotind că și ale lumii sânt
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
pentru copii Puiul de stea (1969), urmat de culegerile de nuvele umoristice Supracotoi (1970), Olimpia (1976), S-a copt frunza (1979), în care vădește un umor fin, alimentat din observarea atentă a realității și dintr-o înțelegere nuanțată a firii omenești. Folosirea ingenioasă a detaliului, exprimarea laconică, densitatea evenimentelor și poanta subtilă reprezintă tot atâtea virtuți ale prozatorului. SCRIERI: Puiul de stea, Chișinău, 1969; Supracotoi, Chișinău, 1970; Orașul fără nume, Chișinău, 1972; Olimpia, Chișinău, 1976; S-a copt frunza, Chișinău, 1979
PROHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289035_a_290364]
-
la enciclopedism”. Istoricul literar urmărește cum, sub eclectismul și disparitatea suprafețelor diverselor scrieri, se încheagă comandamentele ce conferă operei o unitate de adâncime: ideea de naționalitate conjugată cu cea cosmopolită și umanitaristă a „omului evanghelic”, cultul „datelor generale ale sufletului omenesc” și „respectul de regulă și de model”. „Santa Cetate”. Între utopie și poezie, studiul din același an, având în centru poemul heliadesc, este de fapt o cercetare erudită a fundamentelor poeziei sociale de după „eșuarea” în utopie - pe teren istoric - a
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
literare deosebite, scrierea este, după Eugen Ionescu, semnatarul prefeței, „o carte mare, pe care puriștii o vor găsi simplă uneori, dar care este o mare mărturisire, încă una, vibrantă, simplă pe bună dreptate și, din fericire, adevărată, înalt și brav omenească”, ce „răscumpără josniciile noastre, slăbiciunile noastre: cine își pierde viața o va câștiga: cine crede că o câștigă, o va pierde. Remus a câștigat-o”. SCRIERI: Testamentul din morgă, pref. Eugen Ionescu, München, 1981. Repere bibliografice: George Ciorănescu, Testamentul din
RADINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]