8,224 matches
-
ca oamenii să-și amintească propria istorie, altfel, vor suferi pentru ea. Povestea satului Macondo si a familiei Buendía constituie și o alegorie a condiției umane, a istoriei omenirii. Atmosfera anilor de după întemeierea localității evocă paradisul pământesc al primilor oameni: Patriarhul familiei Buendía, José Arcadio Buendía, este fire hotărâtă, inflexibil (atât fizic, cât și mental), cu toate acestea, el are un profund interes pentru misterele filosofice. Buendia este unul dintre întemeietorii satului, însă dispare din poveste odată ce înnebunește cautând "Piatra Filozofală
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
sugerată de Plângerea lui Iisus și de Mironosițele la mormânt; tot aici este ilustrată Jertfa proorocului Ilie adusă Dumnezeului adevărat împotriva proorocilor mincinoși ai zeului Baal. Rătăcită în iconografia altarului, apare Pilda vameșului și a fariseului. Teoria sfinților ierarhi (denumiți „patriarhi”) ocupă, contrar obiceiului, registrele superioare ale pereților altarului. În cadrul selecției personajelor, demnă de subliniat este înfățișarea Sf. Sava și Simeon și a lui Ioan Mitropolit al Moscovei, reprezentanți de seamă ai bisericii ortodoxe. Pe bolta semicilindrică a naosului se desfășoară
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
inferior este reprezentată „moartea”. Cete (denumite „neamuri”) se îndreaptă spre judecată, risipite în spațiile rămase libere: Moise (urmat de evrei), împărați, călugări, sihaștri, călugărițe, fecioare, împărătese, „patriarși”, preoți. În fața „cetății” raiului sunt împărați și episcopi, iar înăuntru se vede „Iacov” patriarhul, cu sufletele celor aleși în brațe. Intercalate printre scenele Judecății de apoi sunt pictate, direct pe perete, trei icoane mari, de tipul celor împărătești, reprezentînd pe Iisus învățător, Maica Domnului cu pruncul, de tip Hodighitria, și Sf. Andrei. Ele sunt
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
de vedere religios, mănăstirea era subordonată mitropoliei Țării Românești și ierarhiei intermediare a episcopiei de Râmnic. În vara anului 1657, la numai câțiva ani de la transformarea curții domnești în mănăstire, Paul de Alep, venit în vizită la mănăstire în suita patriarhului Macarie al III-lea al Antiochiei, a făcut o scurtă descriere a complexului fortificat. Din această descriere se pot întrevedea atât ansamblul cu părțile sale principale cât și modul în care mănăstirea era percepută în epocă. În plus, autorul însemnărilor
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
ebraic Yoséf יוֹסֵף, „El (Domnul) adaugă”; în arabă: يوسف, "Yusuf" ; in latină "Josephus", este un personaj important al Cărții Facerii (sau a Genezei) din Biblia ebraică (Vechiul Testament). El a fost cel de-al unsprezecelea fiu al patriarhului Iacob și cel dintâi al Rahilei (Rahel). El este pomenit și în Coran sub numele Yusuf sau Yusef. A fost supranumit și Iosif Visătorul בעל החלומות sau Iosif cel Frumos. Isaac, fiul lui Avraam, a avut doi fii: pe Esau
Iosif (personaj din Vechiul Testament) () [Corola-website/Science/313663_a_314992]
-
1614-1620) și la Zanta (1620-1625). Numit de Kyrillos Lukaris, de care era apropiat, director al Academiei Patriarhale din Constantinopol și Mare Dragoman al Patriarhatului Ecumenic în 1625, va păstra aceste funcții până în 1641, când părăsește definitiv Constantinopolul, fiind înscăunat de către patriarhul Parthenius I mitropolit de Arta și Naupactos. Ca urmare a unei campanii de denigrare condusă de Meletios Syrigos, acuzat de a fi răspândit idei de orientare calvinistă, este suspendat din scaun și se stabilește la Atena, unde continuă să predea
Teophilos Korydalleus () [Corola-website/Science/313751_a_315080]
-
Apoi s-a retras la mănăstirea Slatina, unde se rugau în aceeași vreme monahii Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa, Petroniu Tănase, Antonie Plămădeală. Acolo a fost tuns în monahism la 26 iulie 1956 de părintele Benedict Ghiuș. Se bucură de aprecierea patriarhului Justinian Marina, care îl folosește ca translator, pentru unii oaspeți străini. Așa de pildă, cu prilejul vizitei la București, în mai-iunie 1956, a lui Sarvepalli Radhakrishnan, vice-președintele Indiei, care rămâne impresionat de cunoștințele de sanscrită ale tânărului călugăr ortodox. Prin
Andrei Scrima () [Corola-website/Science/314028_a_315357]
-
va pleca la Muntele Athos, apoi la Benares, unde va sta din aprilie 1957 până în octombrie 1959, lucrând la un doctorat. În 1960 s-a întors la Paris și a obținut cetățenia franceză. Acolo l-a întâlnit, în 1961, pe patriarhul ecumenic Athenagoras I al Constantinopolului, care l-a trimis ca reprezentant personal al său la Conciliul Vatican II, sub noul papă Paul al VI-lea, între 1963 și 1965. A devenit arhimandrit al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol și a pregătit
Andrei Scrima () [Corola-website/Science/314028_a_315357]
-
său la Conciliul Vatican II, sub noul papă Paul al VI-lea, între 1963 și 1965. A devenit arhimandrit al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol și a pregătit întâlnirea istorică din 1964, de la Ierusalim, dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras I. Profesor (1968-1989) la Universitatea franceză din Beirut și arhimandrit al unei mănăstiri ortodoxe nou înființate la Deir-El-Harf, tot în Liban. A ținut cursuri (1966-1968) la Centrul de studii dominican "Le Saulchoir" din Franța (Essonne), unde i-a avut
Andrei Scrima () [Corola-website/Science/314028_a_315357]
-
ținut cursuri (1966-1968) la Centrul de studii dominican "Le Saulchoir" din Franța (Essonne), unde i-a avut drept colegi pe Marie-Dominique Chenu, Yves Congar. Membru fondator (1966) al Academiei Internaționale de Științe Religioase, Bruxelles. În 1975 Congar scria: „atunci el [patriarhul ecumenic] l-a trimis, în nume propriu, pe părintele Scrima, un om superior; român de origine, dar de cultură universală, are o solidă formare teologică, spirituală și istorică; un om excepțional care a făcut legătura între Constantinopol și Roma. Călătorind
Andrei Scrima () [Corola-website/Science/314028_a_315357]
-
un om superior; român de origine, dar de cultură universală, are o solidă formare teologică, spirituală și istorică; un om excepțional care a făcut legătura între Constantinopol și Roma. Călătorind deseori între cele două orașe, negocia — am înțeles singur — venirea patriarhului Atenagoras la Conciliu [Vatican II].” În 1991, aflându-se din nou în India, decide să revină în România. Andrei Pleșu, care îl întâlnește la mănăstirea Sâmbăta de Sus, îi propune să colaboreze la proiectul Colegiului Noua Europă. Vine la București
Andrei Scrima () [Corola-website/Science/314028_a_315357]
-
acum în Kosovo, confirmă două lucruri: că asta este un colaps al misiunii internaționale, și o înfrângere completă a comunității internaționale”". Sârbii, reprezentați de „Uniunea Sârbilor din Kosovo și Metohia” au descris calvarul ca un „genocid” într-o scrisoare trimisă patriarhilor Serbiei și Rusiei, președintelui Vladimir Putin și guvernului sârb, adăugând că 7 sate din perioada ocupației Germaniei din al Doilea Război Mondial au fost incendiate, iar „câteva sute” incendiate „sub protecția trupelor creștine din Europa și America” iar tot ce
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
n-ar fi in aer liber, și astfel a ținut-o in depozit, negăsindu-i locul. Cam prin anii '50, Gheorghe Focșa, directorul de la Muzeul Satului, a adus-o în muzeu. Paula Popoiu, directorul general al Muzeului Satului, a declarat: Patriarh Daniel a spus: „Această biserică pe care o vom resfinți va purta hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir care a fost și ocrotitorul lui Dimitrie Gusti, fondatorul acestui muzeu.” La redeschiderea bisericii, conducerea muzeului a anunțat că intenționează
Biserica de lemn din Turea () [Corola-website/Science/314118_a_315447]
-
nou în 1907-1908, de arhitecții Jean Pompilian și Gr.Cerkez. Pe data de 6 ianuarie 1932, în jurul orei 11, în biserică a fost oficiată slujba religioasă de Bobotează, la care au participat regele Carol al II-lea, principele moștenitor Mihai, patriarhul Miron Cristea și președintele Consiliului de Miniștri, Nicolae Iorga, împreună cu membrii guvernului său. După slujbă s-a format un cortegiu care a pornit până la Dâmbovița, unde conform obiceiului, o cruce a fost aruncată în apă, pentru a fi scoasă de
Biserica Zlătari () [Corola-website/Science/314171_a_315500]
-
speculațiile Părinților Bisericii vechi. Athanasius (sec. IV) vedea în arianism pe vestitorul lui Antichrist. În fața politicii și teologiei iconoclaste, Theodor Studitul (m. 826), a considerat procedurile lor ca fiind „apostazia care trebuie să vină înaintea invaziei lui Antihrist." După reformele patriarhului Nikon din 1652, nonconformiștii ortodocși l-au numit Antichrist pe țarul Petru cel Mare, care a încercat să europenizeze statul și să civilizeze Biserica Rusă ('jos barba, sus franceza'), între altele cerând Bisericii să plătească impozit. În 1914, o rusoaică
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
încoronându-se ca împărat, astfel va urma pe tronul Bizanțului dinastia Comnenilor. El va căuta să stabilizeze dezastrul financiar lăsat de Mihael, prin reducerea pensiilor unor funcționari de stat și a veniturilor bisericești. Isaac Comnenul va intra în conflict cu patriarhul Mihail Celularios. Se pare că la baza acestor neînțelegeri au stat nu numai politica fiscală a împăratului față de biserică ci se pare că și aspirațiile lui cezarice au jucat un rol însemnat în desfășurarea evenimentelor. După separarea de Roma, Celularios
Isaac I Comnenul () [Corola-website/Science/313287_a_314616]
-
un rol însemnat în desfășurarea evenimentelor. După separarea de Roma, Celularios încearca să așeze pe o bază nouă, de egalitate raporturile dintre acesta și puterea laică a suveranului. Invocând presupuse prerogative acordate de Constantin cel Mare-așa numita "Donatio Constantini"- patriarhul a amenințat pe împărat cu depunerea din tron și a arborat însemnele imperiale: încălțămintea de culoare roșie. La 8 noiembrie 1058, Mihail Celularios a fost arestat si exilat in Procones, apoi in insula Imbros. Împăratul a convocat un sinod care
Isaac I Comnenul () [Corola-website/Science/313287_a_314616]
-
depunerea din tron și a arborat însemnele imperiale: încălțămintea de culoare roșie. La 8 noiembrie 1058, Mihail Celularios a fost arestat si exilat in Procones, apoi in insula Imbros. Împăratul a convocat un sinod care urma să-l depună pe patriarh, după ce în prealabil acesta refuzase să-și dea singur demisia. Actul de acuzare a patriarhului a fost redactat de Psellos însuși; el ni s-a păstrat, dar nu a fost niciodată citit oficial deoarece înainte de deschiderea lucrărilor sinodului ce urma
Isaac I Comnenul () [Corola-website/Science/313287_a_314616]
-
1058, Mihail Celularios a fost arestat si exilat in Procones, apoi in insula Imbros. Împăratul a convocat un sinod care urma să-l depună pe patriarh, după ce în prealabil acesta refuzase să-și dea singur demisia. Actul de acuzare a patriarhului a fost redactat de Psellos însuși; el ni s-a păstrat, dar nu a fost niciodată citit oficial deoarece înainte de deschiderea lucrărilor sinodului ce urma să se țină în Tracia într-o mică localitate (de teama reacției publice din capitală
Isaac I Comnenul () [Corola-website/Science/313287_a_314616]
-
a fost redactat de Psellos însuși; el ni s-a păstrat, dar nu a fost niciodată citit oficial deoarece înainte de deschiderea lucrărilor sinodului ce urma să se țină în Tracia într-o mică localitate (de teama reacției publice din capitală), patriarhul a murit la 21 ianuarie 1059. După moarte, patriarhul a fost privit cu venerație, ca un simbol al rezistenței față de catolicism. Patriarhul Mihail Celularios a fost înmormântat cu mare fast chiar în mănăstirea "Celor nouă tagme de îngeri", ctitoria sa
Isaac I Comnenul () [Corola-website/Science/313287_a_314616]
-
a păstrat, dar nu a fost niciodată citit oficial deoarece înainte de deschiderea lucrărilor sinodului ce urma să se țină în Tracia într-o mică localitate (de teama reacției publice din capitală), patriarhul a murit la 21 ianuarie 1059. După moarte, patriarhul a fost privit cu venerație, ca un simbol al rezistenței față de catolicism. Patriarhul Mihail Celularios a fost înmormântat cu mare fast chiar în mănăstirea "Celor nouă tagme de îngeri", ctitoria sa, unde fusese arestat. Mănăstirea era situată în partea apuseană
Isaac I Comnenul () [Corola-website/Science/313287_a_314616]
-
sinodului ce urma să se țină în Tracia într-o mică localitate (de teama reacției publice din capitală), patriarhul a murit la 21 ianuarie 1059. După moarte, patriarhul a fost privit cu venerație, ca un simbol al rezistenței față de catolicism. Patriarhul Mihail Celularios a fost înmormântat cu mare fast chiar în mănăstirea "Celor nouă tagme de îngeri", ctitoria sa, unde fusese arestat. Mănăstirea era situată în partea apuseană a Constantinopolului, dar în afara zidurilor. Issac are câteva succese militare contra ungurilor și
Isaac I Comnenul () [Corola-website/Science/313287_a_314616]
-
tainică suferință, părea bolnav. Se recomandase Petru din Amiens, nobil scăpătat picard, supranumit și Pustnicul, nu se știe dacă în urma unei porecle sau a unei practici. Spunea că făcuse o călătorie în Palestina, de unde se întorcea cu o suplică din partea patriarhului Ierusalimului către pontiful roman, fapt ce i-a înlesnit pe dată întrevederea dorită. Petre Pustnicul-căci cu acest nume a rămas în istorie-, în cursul pelerinajului său, a trăit toate greutățile pe care turcii selgiucizi le făceau pelerinilor europeni.Fiecare pas
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
ce și făcea ca jaful să fie la îndemâna oricui. Petre Pustnicul credea că turcii nu sunt în măsură să mobilizeze o armată puternică, în stare să reziste unui atac susținut și îndelungat. Cu aceste gânduri el l-a vizitat pe patriarhul Ierusalimului care, este de înțeles, nu a ezitat să adreseze papei o scrisoare prin ciudatul pelerin. În cuvinte patetice el descria situația tristă a creștinilor din țara sfântă și cerea un ajutor imediat. Toate acestea dovedesc că Petru din Amiens
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
împotriva ,necredincioșilor’’, având eliberarea Ierusalimului ca scop final, era binevenită. Urmarea ar fi fost o creștinătate unită sub conducerea aceluiași papă, recunoscut ca șef spiritual și politic atât în Occident, cât și în Orient, unde era așteptat de împărat și patriarhul Ierusalimului, iar acest rezultat ar fi fost cea mai mare victorie morală a lui Urban al II-lea asupra lui Henric al IV-lea, încăpțânatul său concurent la stăpânirea universală. Petre Pustnicul era omul potrivit, în stare să-l secondeze
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]