7,913 matches
-
iubire trăită de puștiul Andrei: "Marilena de la P7" a mai atras atenția criticii prin impudoarea de a prezenta conținut explicit, atât la nivel verbal, cât și vizual. În răspuns, Cristian Nemescu a justificat „culoarea” replicilor ca un factor necesar al realismului filmic, declarându-se partizan al vizualului explicit. Filmul continuă să fie apreciat pentru valențele sale experimentale; unghiurile de filmare și montajul sunt tratate într-o manieră neobișnuită, în vreme ce accentele fantastice ale scenariului amintesc de procedeele realismului magic. În acest sens
Marilena de la P7 () [Corola-website/Science/309006_a_310335]
-
un factor necesar al realismului filmic, declarându-se partizan al vizualului explicit. Filmul continuă să fie apreciat pentru valențele sale experimentale; unghiurile de filmare și montajul sunt tratate într-o manieră neobișnuită, în vreme ce accentele fantastice ale scenariului amintesc de procedeele realismului magic. În acest sens, e sugestiv de menționat că zilele din film sunt delimitate prin visele erotice ale lui Andrei, spre care se trece insesizabil. În vise, este rezolvată sumar problema „diferenței de orizont” dintre el și Marilena, fie prin
Marilena de la P7 () [Corola-website/Science/309006_a_310335]
-
deveniseră populare. Multe din aceste realizări au început să apară în Italia, cu mult înainte de a se face simțite în alte locuri ale Europei. Doi mari maeștri ai sfârșitului de secol XIII, Cimabue și Duccio, sunt recunoscuți drept fondatori ai realismului vizual în pictură, curent care a reprezentat principala tendință a artei europene până târziu, în secolul XX. Altarele pictate de cei doi care s-au păstrat și care au devenit faimoase, o reprezintă pe Madonna (Sfânta Fecioară Maria) alături de Pruncul
Pictura medievală () [Corola-website/Science/309165_a_310494]
-
deasupra intereselor patriei, pentru a lupta împotriva celor ce muncesc"", ar fi ""adevăratul conținut al cosmopolitismului burghez"", toți scriitorii indezirabili din punctul de vedere al propagandei comuniste erau taxați drept cosmopoliți. Modernismului capitalist și cosmopolitismului trebuia să i se opună realismul socialist. Această direcție a fost întărită de Leonte Răutu, în calitatea sa de membru al Comitetului Central al P.M.R., într-un text publicat în revista "„Lupta de clasă” nr. 4/1949", cu titlul "Împotriva cosmopolitismului și obiectivismului burghez în științele
Cosmopolitism () [Corola-website/Science/309260_a_310589]
-
au fiecare câte o manie sau o ciudățenie. Episodul morții lui moș Costache Giurgiuveanu deși ar trebui să fie unul tragic este împins de ironia și umorul negru călinescian înspre tragicomic. Bietul Ioanide este un roman balzacian construit în epoca realismului socialist și publicat în 1953, în care autorul nu face nicio concesie stilului proletcultist ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat de arhitectul Ioanide, un idealist care speră că intelectualii vor prelua puterea politică și
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
asocieri interesante între culori transparente și opace. În aceasta ultima etapă lucrarile abstracte coexistă cu figurativul. Grafica lui George Tomaziu este mai unitară decât pictura și cuprinde autoportrete peisaje și portrete realizate în creion, acuarelă, laviuri, marcând evoluția artistului de la realism la expresionism. Lucrări de George Tomaziu se află la Vâlcea (Colecția Gheorghe Anghel) precum și în colecții din Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Marea Britanie.
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
publică Lusiada în 1572. De asemenea, mișcarea umanista îmbogățește literatura portugheză. Romantismul se va manifesta prin scriitori precum: Almeida Garrett și Cămilo Castelo Branco. Mai tarziu, în secolul al XIX-lea, un grup de intelectuali (Generația de la 1870) vor introduce realismul în Portugalia. În această perioadă, se remarcă și Eça de Queirós, considerat a fi unul dintre cei mai importanți prozatori portughezi. În epoca modernă, cunoscut este poetul Fernando Pessoa și José Saramago care în 1998 obține Premiul Nobel pentru Literatură
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
pentru prima dată o reacție împotriva miturilor și a iluziilor de mentalitate romantică. Această reacție, se va răspândi curând în toată Europa, inclusiv în Portugalia unde apare o generatie liberală, progresista. Această mișcare împotriva romanticilor se numește în sens restrâns "realism". Totodată în Portugalia au loc și însemnate evenimente politice, evenimente la care va participa și un grup de intelectuali ce poartă numele de "„Generația de la 1870”". Mulți dintre membrii acestui grup s-au format la Coimbra, într-o epocă în
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
care i-a inspirat și pe poeții dinaintea lui Antero. José Maria Eça de Queirós (sau Eça de Queiroz) este probabil cel mai cunoscut scriitor realist portughez. S-a remarcat că un novator al românului portughez prin orientarea sa către realism. Fiu natural al unui magistrat, scriitor la rândul lui, Queirós (1845 — 1900) duce o viață lipsită de evenimente, mai întâi ca student la Coimbra, apoi ca administrator al consiliului din Leira și, începând de la vârsta de 27 de ani, ca
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
barbare). Este vorba de un fel de poeme în proza scrisă într-un stil cu totul neobișnuit în Portugalia, stil care a stârnit nedumerirea și neînțelegerea contemporanilor săi, obișnuiți cu uneltele retorice ale romanticilor francezi de la 1830. Mai tarziu, cunoașterea realismului lui Flaubert, influența Cenaclului lui Antero și lectură atentă a lui Proudhon îi vor cristaliza, în jurul anului 1870, structura ideologică, îi vor disciplină fantezia tumultuoasa și îl vor înarma cu o concepție clară despre misiunea scriitorului. Române importante ale lui
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
total de creația sa anterioară. Dacă până atunci realiza o contemplare a peisajului românesc într-o manieră lirică și în spiritul semănătorismului, acum prin faptul că a luat el însuși parte la mizeria prizonieratului, lucrările sale sunt caraterizate de un realism crud. Deși majoritatea lor au fost distruse de un incendiu în anul 1935, în cele rămase posterității se poate vedea că acest realism nu s-a datorat numai unei corectitudini care s-ar fi ivit în interiorul artistului, ci mai ales
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
prin faptul că a luat el însuși parte la mizeria prizonieratului, lucrările sale sunt caraterizate de un realism crud. Deși majoritatea lor au fost distruse de un incendiu în anul 1935, în cele rămase posterității se poate vedea că acest realism nu s-a datorat numai unei corectitudini care s-ar fi ivit în interiorul artistului, ci mai ales al transformărilor pe care viața de lagăr le-a produs asupra personalității sale. Tot în această perioadă, fiind cunoscut ca pictor, Verona a
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
prima manifestare publică a Academiei libere. Cu aceste ocazii a constatat că are mulți admiratori care i-au apreciat o serie de tablouri cu flori, pesiajele " Toamna, Joc în pădure" și "Lupta de la Podul Jiului" care poartă în ea marca realismului dobândit în timpul prizonieratului său din război. Admiratorii s-au declarat a fi persoane care iubesc idilicul și o tematică de natură națională, mai mult decât una populară. Printre admiratori s-au numărat și reprezentanți ai oficialităților care l-au identificat
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Arthur Verona ca organizator și ca dascăl. Aflat la studii în capitala Bavariei în anul 1895, artistul s-a apropiat de operele lui Fritz von Uhde și Simon Hollósy. A înțeles pictura de "plein-air" de la von Uhde și a adoptat realismul practicat de către Hollosy. Arthur Verona a fost convins că numai cine desenează bine poate picta. El nu a renunțat nici la formă, nici la linie și a fost incapabil să picteze altceva decât ceea ce a văzut, astfel el nu și-
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
pictura franceză a secolului al XIX-lea. Pentru artistul român, preocuparea pentru a mări substanțial lumina din lucrările sale era deosebit de acută și în același timp foarte reală. Pe de altă parte, compozițiile lui Verona suferă de un grad de realism cel puțin egal dacă nu mai mare decât preocuparea reprezentării luminii în operele sale. Ca atare, imaginile realizate nu sunt dizolvate într-o cromatică feerică (cromatica reprezentând unul din conceptele principale pe care le susțineau impresioniștii) și ca urmare nici
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
în valoare a creației care a fost vitregită de către moda epocii în care a trăit și ea merită o așa zisă reabilitare. Posteritatea, în opinia biografului, trebuie să-i studieze opera și s-o facă cunoscută, prin simplul fapt că realismul pictorului și marele interes pe care l-a manifestat pentru înfățișarea oamenilor poate să-l definească ca un precursor. Sava Henția a fost al 8-lea din cei 14 copii care au supraviețuit din familia preotului Ilie Henția (vezi capitolul
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
compoziției în portret, modul de exprimare plastică cu ajutorul mijloacelor folosite cu sobrietate precum și sinceritatea emoțiilor care reies din pictarea grațioasă a unui chip de femeie, se regăsesc în opera lui Sava Henția cu precădere în creația sa izvorâtă din principiile realismului mai mult decât în compozițiile cu tematică religioasă sau mitologică. Stau mărturie în acest sens portretele de italience pline de frăgezime și de adevăr profund uman. O lucrare de excepție pentru acele vremuri este studiul de "Nud bărbătesc" din anul
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
se face o comparație între Sava Henția și Nicolae Grigorescu, de care, prin prisma tematicii îl apropie dragostea pentru oameni și natură, Henția este un colorist și un desenator mai putin strălucit. Punctele sale forte sunt tehnica sigură și robustețea realismului afișat. El a adus în opera sa un timbru personal și apăsat, rostit cu luciditate, drept și cinstit, așa cum i-a fost întreaga viață. Născute din cunoașterea judicioasă a realității, picturile sale cele mai reușite s-au integrat în cele
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
în valoare a creației care a fost vitregită de către moda epocii în care a trăit și ea merită o așa zisă realibilitare. Posteritatea în opinia biografului, trebuie să-i studieze opera și s-o facă cunoscută, prin simplul fapt că realismul pictorului și marele interes pe care l-a manifestat pentru om poate să-l definească ca un precursor. Moștenirea sa artistică cuprinde peste 500 lucrări, atât compoziții mitologic - alegorizante, opere de inspirație mitologică și istorică, portrete, cât și „instantanee” ca
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
lui G.D. Mirea sau Nicolae Grigorescu. Se poate spune despre Sava Henția că a fost mai înclinat către tematica de război, către pictura istorică, către compoziția cu mulți oameni și cai în mișcare, tocmai datorită unei tehnici viguroase care aparține realismului în artă. Pentru compozițiile pe care Henția le-a făcut în timpul campaniei din 1877, el a fost decorat de către oficialitățile statului român cu Medalia Bene-Merenti clasa a II-a. Cea mai importantă compoziție de război a lui Sava Henția este
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
peisaj cu figuri" și nu unul de "compoziție în peisaj". Tabloul se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României. În compoziția "Aprovizionarea dorobanților români în Bulgaria", cunoscută și ca "Transport de provizii pe front", scena este de un realism care trece peste limitele unei observații cât de cât obiective. Ea are figurate elemente pline de haz care nu sunt mai puțin interesante sub aspect documentar. Scena se desfășoară la poalele unui deal de pe care coboară trupele de dorobanți călare
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
omului cum ar fi: frumusețea, perfecțiunea, binele etc.. Artistul grec în realizarea operei sale, urmărește atât redarea obiectelor și ființelor așa cum sunt, realist, cu toate trăsăturile particulare dar, în același timp se concentrează pe calitățile esențiale ale obiectelor și ființelor. Realismul artei, ne îndeamnă la cunoașterea și redarea omului așa cum este, iar idealizarea ne arată așa cum ar trebui să fie, tinzând spre perfecțiune. Perfecțiunea în arta greacă ajunge la apogeu în perioada clasicismului, fiind o perioadă în care idealismul este la
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
adevărate tipuri de oameni: filozofi, negustori, femei, generali, mame respectabile sau patricieni bogați. Pe lângă aceste tipuri de personaje, sculptorii își îndreaptă atenția și spre personajele mitologice, bărbați și femei, împărați patricieni, zei și zeițe. Sculptura romană realizează un echilibru între realism și idealizare. Statuile de împărați sunt amplasate în forumuri și sunt foarte numeroase reprezentând relația putere-politică-virtuți-victorii militare. Se întâlnesc două tipuri de statui: statuile în marmură și cele ecvestre. Unele exemple sunt: „Statuia lui Agustus”, „De la Prima Porta, Roma”, „Statuile
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
timpul călătoriilor sale la Viena, Paris și New York. Margul-Sperber a scris numeroase poeme tributare circumstanțelor politice ale regimului comunist, multe dintre aceste creații literare fiind dedicate elogierii Partidului Muncitoresc Român (PMR), a lui Lenin, Stalin și Gheorghiu-Dej. Pentru contribuțiile la realismul socialist și proletcultism, lui Alfred Sperber i-a fost conferit în 1954 Premiul de Stat clasa I (alături de Mihai Beniuc, Valeriu Emil Galan, Mihu Dragomir, Dumitru Almaș, Aurel Baranga, Horia Lovinescu, Ion Vitner etc.).
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
Biserica "Sf. Nicolae" este o capodoperă a arhitecturii medievale românești și se remarcă prin silueta elegantă, bogăția de forme și elemente arhitecturale, rafinamentul artistic, măiestria și complexitatea ornamentației, ca și prin strălucita execuție a picturilor care redă cu naturalețe și realism zbuciumul sufletesc al personajelor. Biserica este construită din piatră brută, cu asize de câte trei rânduri de cărămidă, dispuse orizontal. Planul construcției este triconc, după tradiția bizantină. Biserica este susținută de 7 contraforturi: două se află în colțurile exonartexului (pridvorului
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]