8,522 matches
-
fi fost inițial o zeitate celtă pe jumătate uitată, care a evoluat într-un personaj istoric, bazându-se pe paralele cu presupusa evoluție a zeului mării regele Lear, zeii-cal ai Kentului Hengest și Horsa, care au fost istoricizați în perioada relatării lui Bede și care au primit un rol important în cucerirea anglo-saxonă a estului Britaniei, personajul fondator al Caer-fyrddin, Merlin (galeză "Myrddin"), sau semizeul nordic Sigurd sau Siegfried, care a căpătat valoare istorică în "Cântecul nibelungilor" prin asociere cu o
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
în momentul în care s-au stabilit pe teritoriul Daciei, au folosit aurul și argintul care se găseau acolo pentru podoabe. Vestiți pentru cruzimea lor, sciții obișnuiau să bea sângele dușmanilor uciși și să se hrănească din carnea acestora, potrivit relatărilor istoricilor antici. Asupra granițelor Scitiei se poartă discuții. La V se învecinau probabil cu tracii (respectiv geții din Dobrogea), apoi cu agatârșii, cu neuriii (probabil situați în Podolia), iar în continuare spre NV, N și NE cu melanhienii, budinii, androfagii
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
muntoase și s-a luptat încăpățânat. A lăsat un detașament de 20.000 de soldați în garnizoana regiunii nou cucerite. La Pirinei, a lansat 11.000 de trupe iberice care și-au aratat refuzul de a părăsi patria lor. Conform relatărilor, Hannibal a intrat în Galia cu 40.000 de soldați și 12.000 de călăreți. Hannibal a recunoscut că este necesar pentru a traversa Munții Pirinei, Alpi, și multe râuri importante. În plus, el va trebui să se confrunte cu
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) se referă la evenimente petrecute între anii 1205-1206, respectiv la retragerea teritoriului satului de sub autoritatea juridică a locuitori săi romani (terra... exempta de Blaccis), urmată de donarea sa capitulului mănăstirii cisterciene Cârța. Această relatare reprezintă prima mențiune scrisă, provenită din cancelaria regală maghiară, a unor realități istorice din cuprinsul Țării Făgărașului și, concomitent, cea mai timpurie evocare a românilor de la sudul Oltului de Mijloc. Identificarea explicită a așezării și confirmarea caracterul său românesc datează
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
cu Vladimir Șileiko, un arheolog renumit. Personalitatea lui Șileiko, preocupat de cultura Egiptului antic, a Asiriei și Babilonului, era cu totul incompatibilă cu cea a Annei Ahmatova. Era cunoscut ca un om autoritar, neinteresat de preocupările domestice zilnice. După unele relatări, Șileiko nu o încuraja să scrie poezii și chiar i-ar fi ars unele pe care le compusese, cu scopul de a o determina să renunțe la acest obicei. Totuși, din punct de vedere intelectual exista între ei o anumită
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
acestea. În prezent, încă se mai găsesc pe la casele oamenilor porți sculptate din lemn, ceea ce exprimă păstrarea și conservarea tradiției de la o generație la alta. Nu se cunoaște concret sursa de inspirație sau de proveniență a porților din Cașin. După relatările unor consăteni stilul arhitectural ar fi adoptat din Ardeal.După cum se observă și în imagini, porțile sunt formate din mai multe componente cu roluri și semnificații diverse: Prima componentă sunt stâlpii de susținere, care la unele porți sunt făcuți din
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
pusă în practică și corturile turcilor au fost bombardate, forțându-l pe Mahomed să-și părăsească poziția. Asedierea cetății este menționată și într-o scrisoare din 16 august 1476 a lui Ștefan Báthory către regele Matia Corvin al Ungariei. Alte relatări se află în ""Cronica moldo-germană"", unde se consemnează că ""împăratul a asediat un castel cu numele Neamțul. Atunci au tras din castel în tunul cel mare și au împușcat și pe comandantul artileriei. Atunci împăratul s-a tras înapoi"" sau
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
În amonte, la circa 2 km, se află orașul Nucet, la nord la 1,5 km se găsește satul Sighiștel iar la sud, peste Deal se învecinează cu satul Vărzari și cu orașul Vașcău. In 1774 apare la Viena prima relatare, în limba latină, a unei explorări speologice din acești munți, respectiv a Peșterii de la Fânațe. Portalul Peșterii Fânațe, înalt de circa 4 m și lat de circa 9 m, conduce într-o sală care se lărgește . Peștera este orizontală, inactivă
Fânațe, Bihor () [Corola-website/Science/300854_a_302183]
-
sfințită în 1935 în timpul preotului Gheorghe Popa. În timpul celui de-al doilea război mondial, armata sovietică a luptat și staționat și în aceste locuri, din primăvara anului 1944 până în august 1944 când au reușit spargerea frontului româno-german la Iași. Conform relatărilor sătenilor care au prins acele vremuri, locuitorii erau obligați să predea din animalele lor pentru a susține hrană soldaților sovietici. A fost stabilit un reprezentant din sat care să faciliteze comunicarea între armata și săteni și să stabilească din ce
Chițoveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300902_a_302231]
-
tipic a fost cel din partea alpinistului britanic , care a scris că Nansen îndeplinise „o realizare aproape la fel de mare ca toate călătoriile secolului al XIX-lea la un loc”. Prima misiune a lui Nansen la întoarcere a fost să scrie o relatare a călătoriei sale, ceea ce a făcut remarcabil de repede, producând 300.000 de cuvinte de text în norvegiană până în noiembrie 1896; o traducere în engleză, intitulată "Farthest North", a fost gata în ianuarie 1897. Cartea a avut imediat succes, și
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
științifice. În 1897, a acceptat un post de profesor de zoologie la , care i-a dat o bază de pe care să înceapă complexa muncă de a redacta rapoartele rezultatelor științifice ale expediției "Fram". Această muncă era mult mai dificilă decât relatarea narațiunii expediției. Rezultatele au fost în cele din urmă publicate în șase volume și, conform unui cercetător al polilor, , „au fost pentru oceanografia arctică ceea ce a fost rezultatele pentru celelalte oceane.” În 1900, Nansen a devenit director al Laboratorului Internațional
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
sat valah, adica românesc, cu biserică și preot, cultiva grâul, orzul, ovăzul, avea păduri, iar piețele erau situate la Sătmar și Carei. Cartea amintește de o serie de proprietari ai terenurilor începînd cu anul 1370 și pînă în 1660. Din relatările lui Fenyes Elek în 1851 în cartea sa "Geographiai Szatara", localiatea avea 822 de români greco-catolici, 9 reformați și 14 evrei, iar terenul satului era argilos. Din "Szatmar Varmegye", carte apărută la Budapesta, rezultă că terenul satului se cifra la
Pișcari, Satu Mare () [Corola-website/Science/301769_a_303098]
-
Mircești și Ion Dragomirescu, Contribuții cu privire la hotarul dintre Moldova și Țara Românească, de la întemeierea Principatelor și până la Unire, București, 1964, p.64"). Însă, în realitate, vechimea satului este și mai adâncă, astfel că tradiția vorbește despre anul 1638, cănd potrivit relatărilor bătrânului satului "Ion Iacob", născut în anul 1894, din cauza inundațiilor, bătrânii povestesc despre vânzări și acte de mână încheiate în acest an de către familii care au decis părăsirea satului, fondând mai tarziu satele Pitulați, Scorțaru și Siliștea. Vatra satului a
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
moralizatoare. Este posibil ca această tendință să fi fost alimentată și de „fenomenul Petrache Lupu” care s-a consumat, cu mare răsunet, în anii '30-'50 la Hunia și Maglavit (comune aflate la numai 10 kilometri de Dobridor) . „Brașoavele” sunt relatări trăsnite și insidioase prezentate, cu seriozitate, ca fapte reale de către dobridoreni ironici și/sau mitomani. Ei inventează presupuse „întâmplări de pomină” pe care le prezintă consătenilor ca autentice, mizând pe prostia și credulitatea lor. De regulă, bășcălia fină este descoperită
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
ultimele descoperiri în domeniu, dar este atras în special de georgrafie. În această perioadă, Verne face cunoștință cu un personaj deosebit, ilustru geograf și călător neobosit, exploratorul Jacques Arago, care continuă să străbată lumea în ciuda orbirii. El chiar își publică relatarea călătoriilor în jurul lumii sub titlul "Souvenirs d'un aveugle". Tânărul scriitor regăsește în preajma lui toate senzațiile date de primele sale lecturi. Jacques Arago îi deschide noi orizonturi și îl atrage spre un nou gen de literatură, aflat în plină expansiune
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
O zi perfectă pentru peștele-banană”, ce s-a bucurat de aprecierea criticii. Salinger va continua să-și publice scrierile în "The New Yorker". În 1951 apare romanul " De veghe în lanul de secară", care înregistrează un succes la public imediat. Relatarea alienării adolescentine și a pierderii inocenței pentru protagonistul Holden Caulfield i-a marcat pe cititori, în special pe cei tineri. Cartea continuă să fie citită de un public numeros și să genereze controverse; în cursul unui an se vând aproximativ
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
primul domnitor muntean care plătește haraciul către Poarta Otomană. Se presupune că ar fi plătit și tribut în oameni însă acest lucru nu este dovedit de documentele existente. În stabilirea paternității lui Vlad I, P. P. Panaitescu pleacă de la o relatare a cronicarului ungur Thurocz, în care se vorbește despre o luptă pentru domnie dintre Dan - ajutat de turci - și Mircea - sprijinit de regele Sigismund de Luxemburg prin banul Ștefan de Lozoncz care piere în aceasă confruntare -, în urma căreia ultimul pretendent
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
a murit la 1395. Această ultimă precizare l-a făcut pe Panaitescu să respingă și presupunerea lui C. Litzica, conform căreia ar fi fost descrisă o luptă între Mihail I și Dan al II-lea pe la 1420, și să socotească relatarea drept o greșeală a lui Thurocz, el confundând pe Vlad cu Dan, și nu pe Mihail cu Mircea. Deși cronicarul ungur plasează acest eveniment după 1415, Panaitescu observă că nu ar fi singura inversare cronologică a acestuia și dă câteva
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
dă câteva exemple. În final, el explică sursa confuziei lui Thurocz în faptul că Vlad I ar fi fost fiul lui Dan I. Gh. Brătianu împărtășește și el această teorie. Al. V. Diță califică episodul din cronica lui Thurócz drept „relatare nebuloasă”, „conflict imaginar amintind tema «fraților inamici» din folclor” și „fantezie lipsită de temei istoric”. Thurócz nu are cunoștință de lupta de la Rovine, ci doar de asediul cetății Turnu, petrecut în vara anului 1395. Conflictul dintre cei doi principi „născuți
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
1360), cea a lui Thurocz ("Chronica Hungarorum", cca. 1486), analele lui Jan Długosz ("Annales seu cronici incliti regni Poloniae", cca. 1455 - 1480) precum și alte lucrări ungare, poloneze și germane de acest gen, toate din secolele XV-XVI, care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze. De asemenea, bătălia mai este pomenită și în actele ungare din secolul al XIV-lea, din care istoricii au putut desprinde și alte detalii despre conflict. În toate aceste izvoare nu este menționat niciodată cuvântul „posadă”, ce desemna
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
a produs la începutul secolului al XV-lea, în documente maghiare legate de bătălia din 1395 între Vlad Uzurpatorul și Sigismund de Luxemburg. Astfel, două dintre acestea (datate 1408 și 1438) vorbesc despre "„munții ziși ai Posadei”", deși într-o relatare a lui Sigismund (1397) se spunea doar că bătălia se purtase "„pe când urcam culmile munților, zise în vorbirea obișnuită [locală] posada, prin niște strâmtori și poteci înguste, strânse între tufișuri mari”". Denumirea de „” a fost introdusă și încetățenită în istoriografia
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
Carol Robert răspunde cu aroganță că Basarab este păstorul tuturor oilor sale și că îl va scoate de barbă din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară ajunge la Curtea de Argeș, pe care o găsesc pustie și o incendiază. Unele relatări ungurești dar și cronica lui Jan Długosz povestesc despre un armistițiu încheiat între cele două părți beligerante, cu condiția ca românii să conducă armata invadatoare către Ungaria pe drumul cel mai scurt. Ghizii români puși la dispoziția regelui de către Basarab
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
doar "„o cale oarecare”" ("quondam via"), între "„locuri strâmte”" ("passus strictissimos"), stâncoase și neîmpădurite, iar cele două miniaturi ale bătăliei reproduc, în opinia lui Constantin Rezachevici, doar niște modele bologneze, fără legătură cu realitatea geografică românească. În neconcordanță cu această relatare, documentele emise de curtea maghiară, precum și cronica teutonă a lui Petru de Duisburg, vorbesc despre o regiune păduroasă. Primul care a enunțat această ipoteză, fără a-i aduce însă argumente, a fost P. Dragalina, în 1899. Acesta considera că lupta
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
primul rând, consideră că presupusa participare a tătarilor la acest conflict ar fi trebuit să se petreacă astfel încât lui Basarab să-i fie cât mai ușor să îi scoată din țara sa, o dată cu încetarea ostilităților. În al doilea rând, menționează relatarea călătorului Maciej Stryjkowski (1547 - 1582), venit de la Constantinopol spre a merge în Polonia natală. Acesta a ales ruta Silistra - Călărași - Valea Prahovei - Țara Bârsei - Pasul Oituz - Moldova. Mergând pe acest drum, a observat monumentul presupus a fi ridicat de Basarab
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
luarăm spre casă”". Această direcție a deplasării regelui după scăpare a fost interpretată de către cercetător în sensul alegerii Văii Prahovei ca rută de ieșire din Muntenia. În final, Florian-Nicu Smărăndescu lansează și o ipoteză a interpretării figurilor de stil din relatarea Cronicii pictate. Astfel, este relatată prinderea oștenilor "„ca peștii în vârșă”", într-un defileu "„ca o corabie strâmtă”", unde se izbeau unii de alții "„cum se clatină trestiile în vânt”". Asemenea descriere — consideră cercetătorul — ar corespunde unei văi cu un
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]