10,353 matches
-
a legii ori a altui domeniu. Un asemenea dialog ar fi posibil numai între Anù și Dumuzi, în religiile unde erau respectate patronatele și autonomiile. În Dobrișean, cartea vieții este întoarsă. Au ieșit la iveală numerele destauratoare. Mihnea începe să respire aer turcit, iar balada din mit-legendă tinde spre istoriere. Domnitorul apleacă prea ușor, în spiritul timpului, urechea spre șoaptele intriganților, iar purtătorii de vîsle își joacă rolul în ton cu vremea. Retorica lor este iscusită, cu aluzii la posibile conflicte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu echipa lui de zei și semizei. Aceștia din urmă sunt cruzi, adevărate fiare, care atacă pe nesimțite, luându-ne tot ce avem, încât o să ajungem să ne cumpărăm cana de apă și câțiva litri de oxigen pentru a putea respira. Dar uite că m-am luat cu vorba și o iau razna. Ce, mitologie îmi trebuie mie? Ce mă interesează pe mine zeii de azi, care o să ne aducă în curând la sapă de lemn, dacă nu vă interesează pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
devenim actanți și mai ales să reinstaurăm ceea ce pare o fata morgana: Speranța; pe care am alungat-o înainte ca ea să-și dea acordul să moară. Este timpul sa ne gravăm în suflete trei cuvinte: Dum spiro, spero!(Căt respir, sper!)
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
scurt. — Mă uit, sigur că mă uit, și odinioară îmi plăcea ce văd. Și cu gravitate, blamându-se, Lavinia povesti patima care-i robise sufletul. Nu pierdea nici un amănunt. Unchiul Ianache măsura cu pas agitat încăperea. Mihai, uluit, abia mai respira. — ... Și m-au chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie, pe Nicos. Nu împlinisem șaisprezece ani și când l-am văzut spânzurat, cu cămașa albă însângerată, cu unghiile smulse, m-a apucat un tremur, zgâlțâiam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dinți marele stolnic. Fine, mărturia domniei tale are mare greutate. — Aș sta lângă fereastră, nașule, am luat caftanul ăsta căptușit și-mi este cald, se scuză Brâncoveanu. Stolnicul îl privi abia acum cu atenție și se miră de calmul care respira din expresia feții și din atitudinea indiferentă a lui Constantin. Acesta se îndreptă spre fereastră și se sprijini de pervaz, cu spatele la ușa prin care trebuia să intre vodă. — Doamne, ce minunăție, exclamă el cu glas tare, au înflorit piersicii! Privirile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
număra nodurile șnurului negru cu ciucuri împletiți. S-auzim! — Fericita doamna Ilinca, postelniceasa, fiind aproape de moarte și slabă de tot, m-a chemat pe mine și am scris o carte despre niște sate... Ieromonahul ridică privirea spre cei din sală. Respira din greu, avea ochii măriți. Se mai uită o dată pe hârtia ce o avea în mână, mai ridică ochii de data aceasta spre Brâncoveanu, care-i zâmbi senin, oftă din nou și cu glas tremurat continuă: — ...Care am scris eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la mine și-mi zicea: zice doamna să scrii cutare și cutare, și eu, ca un prost, scriam ce mi zicea dumnealui. Iară pentru pecete nu putea doamna să pecetluiască, ci dumnealui spătarul au luat-o și au pecetluit. Ieromonahul respiră greu ca și cum ar fi cărat o povară și iar ridică privirea spre Brâncoveanu, care îi zâmbi larg și chiar dădu a încuviințare din cap. Era tare amuzat marele logofăt Constantin de scrisoarea de mărturie a ieromonahului Ștefan. Cu două cuvinte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el e ăl de-a dat foc Sloboziei acum trei ani, de era să ardă și biserica făcută de Leon Vodă - pomenit să-i fie numele. Boierii sorbeau cu buzele strânse cafeaua tare și fierbinte. Fostul ienicer își trase sufletul, respiră adânc și-și drese glasul. În timp ce povestea, realiză că de fapt avea în fața lui pe cei mai mari oameni ai țării și că aceștia n-au intrat întâmplător în prăvălia lui, doar de dragul cafelei. — Știu, jupâne, povestea, mi-au spus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Breazu, dar nu fură lăsați. Ordinele scurte, țipate răstit, îi treziră din amorțeală. — Șaua mea, cea cu scări de argint și un macat turcesc. Legați mi-l de șa în spate. Hai repede... Șterge bine calul. Așa... Breazu se liniștise. Respira aproape normal. Smuci doar de două ori din cap când simți șaua. Prințul, trăgându-l de căpăstru, ieși în largul grajdului îndreptându-se spre ușă. Aerul proaspăt îl făcu pe armăsar să sforăie nerăbdător. Turculeț aduse și el de căpăstru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sătura. Înserarea i se părea că amplifică intensitatea zgomotelor, auzea nechezatul cailor scoși din grajduri spre păscut în luncă, forfota argaților, zvon de glasuri și lătrat de câini. I se părea că mirosurile Bărăganului îi sunt aduse de vânt și respiră cu nesaț de câteva ori. În sfârșit în țara lui, era domn pe viață și asta îi va face să înțeleagă pe unchii săi că își câștigase dreptul de a domni, învingându-și spaima de a se confrunta cu perfidia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ba că austriecii cu împăratul lor or să scape creștinii din Balcani și or să urce Cantacuzinii în scaun, acum văz... O tuse uscată înecă ultimele vorbe ale spătarului. Tușea în chinte prelungite, aplecându-se în față fără să poată respira; se învinețise la față și ochii i se holbaseră în găvanele lor. Marele stolnic deschise grăbit ușa bibliotecii și țipă slugilor să-l cheme pe doftorul neamț care sta la Afumați. Până să vină doftorul, spătarul Mihai se liniști. Palid
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la chip, este Călina cea cu ochi verzi, pe ea o s-o fac stăpâna de la Mogoșoaia, că doar este palatul meu.” Ajunse la ușa cea mare din dreapta, o încercă, era descuiată. O deschise, se uită curios înăuntru, dar nu intră, respiră adânc vrând parcă să-și umple pieptul cu aerul dinăuntru, închise la loc și porni repede să ocolească prin dreapta palatul. Ajunse în fața lui dinspre apus, fața frâncească, cum îi spunea taica, italiană cum îi spunea neica Mihai. Ispravnicul aștepta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beizadele lui, Constantin sau Ștefan. Spătarul Mihai îl prinse la timp pe marele stolnic Constantin ca să nu se prăbușească jos ca un mal. Vodă Ștefan se repezi să-l ajute și amândoi, susținându-l, îl așezară într-un jilț. Bătrânul respira greu, fără să poată scoate nici un cuvânt, fața îi era roșie vineție, iar buzele palide tremurau sacadat. — Neică Mihai, să-l tragem colo spre laviță, să-l întindem pe spate. Aș, nu, ajută-mă să-i țin capul așa în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atrag În mod deosebit pe elevi; manualul să cuprindă hărți tematice și imagini sugestive fiecărei lecții În parte; materialul didactic să fie Îmbunătățit (diafilme, diapozitive, etc.) și actualizat; activitățile desfășurate În afara clasei să reprezinte pentru elevi „serul pe care-l respiră” Aportul Îndrumătorului științific, bibliografia diversă, experiența de 20 de ani la catedră, anii de lectură sunt factorii primordiali care m-au călăuzit În elaborarea acestei lucrări. „Cea mai de preț comoară a ființei umane, cea mai fierbinte bucurie a sufletului
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
stil mare; mărginită la dreapta și la stânga de alei laterale presărate cu nisip fin, de partere, de boschete, de chioșcuri și de lacuri artificiale, Șoseaua ar fi o promenadă extraordinară, chiar și în cele mai frumoase orașe din Occident. Se respiră aici un aer pur; briza nordică alungă miasmele grele ale orașului; nu doar plăcerea e de găsit la Șosea, ci și sănătatea. Aici se schimbă tandre confidențe, se leagă și se dezleagă legături amoroase. E Cișmigiul claselor înalte. Orașul plăcerii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de acord cu privire la oportunitatea proiectului de lege. "Dacă-i așa, spuse prințul, de ce l-ați respins ieri? Adio, domnilor, îmi păstrez ministerul." Festa era bine jucată. Un mesaj princiar adresat Camerei le acorda "vacanțe deputaților, îi îndemna să meargă să respire aerul natal în timpul sărbătorilor de Paște și să se convingă de liniștea de care se bucura țara". Proiectul legii rurale fu retras, demisia miniștrilor, refuzată, iar camera, convocată peste cincisprezece zile pentru a delibera asupra unei noi legi electorale. La
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se face milă Occidentului de noi. Repetați acest lucru în Franța, grecii se află aici în toate și peste tot. Dacă nu progresăm, ei sunt cei care ne împiedică mersul. Printr-o ciudată soartă rea, în clipa în care abia respira țara și se credea eliberată pentru totdeauna de fanarioți, a trebuit să iasă un nume grecesc din urnă în 1859. Miniștrii care ne-a făcut cel mai mult rău sunt tot greci; misiunea franceză îi stânjenește. Ei vor martori îngăduitori
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
este transformat, pielea-ca-suprafață devine o esență "aspră": La început, în timp ce gura mi se apropia treptat de obrajii pe care ochii îi recomandaseră pentru sărut, ochii, o dată cu schimbarea poziției, văzură altfel de obraji; gîtul, observat îndeaproape și parcă printr-o lupă, respira în esența sa aspră o robustețe care schimba trăsăturile feței. Încetinirea este necesară deoarece, în locul gestului în sine de a săruta, elementul relevant în fabulă, naratorul descrie nuanțele percepției care o însoțește. Și aceste nuanțe sînt prea complexe pentru a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
lui e o ocnă... "Bine, gândeam, asta ai mai spus-o, dar de ce?" N-avea fapte, sau nu vroia să mi le dezvăluie? Camilar se plimba măreț pe alee și ne arăta cu mâna în depărtare... Dacă noi vedem cum respiră munții, ne întreba. Vedeam, ei și? într-adevăr norii învăluiau în mișcarea lor lanțul de munți care se desfășurau spectaculos și îi puteai contempla cât vroiai de acolo de pe dealul Furnica. N-aveam însă nici fiorul cosmic, nici geologic, mie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
niciodată n-aveam sa citesc ceva mai zguduitor.) Mă enerva și un zgomot care se auzea prin mica fereastră a camerei lui Nilă. Ta-ta-ta-tal Apoi tăcere și pe urmă iar: ta-ta-ta-ta... Am lăsat cartea și am deschis geamul. Marele oraș respira calm, sub un soare si o lumină rece, vedeam cerul senin, spălăcit, puțin încețoșat de frigul iernii. Alături ruinele unui bloc care se prăbușise din temelii de cutremurul din noiembrie, în dreapta o firmă pe vârful altui bloc înalt care se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dar nu-mi dezvăluia secretul, fatalitatea care îi despărțise. În schimb îmi povestea cum se iubeau, cum fiecare obiect și fiecare colț al fostului lor cămin era impregnat de dorințele lor, șoaptele și declarațiile lor patetice. Aerul pe care îl respirau, cuvintele șoptite de unul și reluate de celălalt ca și când i-ar fi urmărit chiar gândul în smulgerea lui intimă. Nopți nedormite, imposibilitatea de a se despărți fie și un minut, suferința despărțirii imense a unei dimineți întregi... Avea fotografii cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
CAUZELE CARE ÎL FĂCUSERĂ SĂ-ȘI PIARDĂ CUNOȘTINȚA. DESCHISE OCHII ȘI DESCOPERI CĂ ZĂCEA PE UN PAT DE CAMPANIE, ÎNTR-UN COLȚ AL CAMEREI ÎN CARE SE ÎNTÂLNISE CU SAVANTUL. NU ERA NICI URMĂ DE TRASK, CEEA CE ÎL FĂCU SĂ RESPIRE UȘURAT ÎNCHISE DIN NOU OCHII, SE ÎNTINSE, CĂSCĂ SOMNOROS ȘI ÎN CELE DIN URMĂ SE GÂNDI: "DE ÎNDATĂ CE ÎMI SCHIMB CORPUL, DUC INSTALAȚIA ASTA ÎN BIROUL LUI MARIN. DUPĂ ACEEA, N-AR TREBUI SĂ TREACĂ MAI MULT DE O ZI PÂNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mesei... MARIN ÎNGHEȚĂ, CU NEUTRALIZATORUL ÎN MÂNĂ. Încet, își destinse degetele încleștate pe patul metalic al armei. Înaintă prudent și îngenunche lângă corpul amorțit al unui bărbat care zăcea prăbușit, cu fața în jos. Silueta i se părea familiară; omul respira. În timp ce încerca să-l întoarcă \ operație dificilă din cauza spațiului strâmt \, senzația de familiaritate crescu. Sentimentul că îl cunoștea persistă cât îi privi fața. Totuși, după câteva secunde, bătăile inimii i se mai domoliră: nu avea nici cea mai mică idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ȘI SE GÂNDEA LA PROPORȚIILE CATASTROFEI. MARIN SE SIMȚI OBOSIT, DAR IDEEA DE A DISCUTA CU TRASK ÎI DĂDU O MOTIVAȚIE SUFICIENT DE PUTERNICĂ PENTRU A MERGE ÎN LABORATOR. ...CORPUL LUI ERA ÎNCĂ ÎNTINS PE JOS, FĂRĂ VLAGĂ, FĂRĂ CUNOȘTINȚĂ. RESPIRA. 7 SE ÎNTOARSE ÎN PAT ȘI ADORMI. SE TREZI CÂND AUZI UȘA DORMITORULUI DESCHIZÂNDU-SE. INTRĂ RIVA ALLEN. ERA ÎN ȚINUTĂ DE ORAȘ ȘI DUCEA DOUĂ VALIZE, CARE DĂDEAU O EXPLICAȚIE LOGICĂ ABSENȚEI SALE. ARĂTA FOARTE BINE ÎN TAIORUL EI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
NU ERA DE FAPT ATÂT DE SURPRINZĂTOR. FUSESE DENUNȚAT CA IMPOSTOR LA CÂTEVA MINUTE DUPĂ CE DĂDUSE ORDIN CONSILIERULUI SĂU SĂ ÎL CONTACTEZE PE INSKIP, AȘA CĂ NU ERA DE MIRARE CĂ OMUL ÎȘI LUASE LIBERTATEA DE A IGNORA DISPOZIȚIILE FALSULUI MARIN. RESPIRĂ PROFUND ȘI PUSE ÎNTREBAREA HOTĂRÂTOARE: ASUPRA ARMEI FOLOSITE ÎN TIMPUL ULTIMULUI SECOL ESTE ÎNCHEIATĂ? DUPĂ O TĂCERE, LA CELĂLALT CAPĂT AL FIRULUI SE AUZI UN OFTAT. \ TINERE, NU ȘTIU CE AI ÎN PLAN, DAR DUPĂ TONUL TĂU CRED CĂ ESTE VORBA DE CEVA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]