15,122 matches
-
sunt într-un grad destul de mare șantajabili. Rezultatul acestei ecuații nu putea fi altul decât fundătura în care ne găsim acum, postură indiscutabil „eroică”, din care vom rezista în fața Europei - așa cum vorbește în numele nostru, al tuturor, generalul Voronin - precum Cuba rezistă în fața imperialismului american. Ultimele evoluții din Basarabia arată că experimentele continuă. De pildă, se experimentează o stranie conciliere cu Transnistria, un conflict pe care l-am manageriat dezastruos în timpul scurs de la declanșarea lui, deși problema enclavei rebele, de departe moștenirea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
se pară că ești „buricul pământului”, purtătorul unor virtuți creștine superioare „relativismului” și raționalismului apusean (aici mă gândesc, firește, la basarabenii cu oarecare pretenții de cultură, atunci când se mai încumetă să participe la niște discuții de „idei”). Aceste iluzii nu rezistă în fața adevărului crud al cifrelor: diferența în ce privește speranța de viață în Moldova și țările dezvoltate ale lumii capitaliste este de 10-15 ani (64 la „noi” față de 75-80 la „ei”). Nu are rost să comparăm venitul pe cap de locuitor, pentru
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Uniunii Scriitorilor din Basarabia sunt cu adevărat personalități care să acopere prin talent și muncă noțiunea de scriitor, atribuită cu multă generozitate tuturor celor care au ortografiat corect câteva pagini? În societatea concurențială în care intrăm sau vom intra, vor rezista doar cei ce dețin un grad mai avansat de profesionalism, o pregătire mai bună. Alte criterii de evaluare a muncii decât calitatea n-ar trebui să existe. Gloria, de fapt falsa glorie literară obținută în baza unor compromisuri politice sau
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nu numai posibilă, ci chiar inevitabilă în cazul unor mari creatori, care și-au susținut curajul antitotalitar printr-un nivel superior al scriiturii, fapt ce asigură valabilitatea acestor opere și după dispariția regimului comunist, în timp ce „însăilările” scriitorilor basarabeni nu au rezistat, după ’89, nici etic, nici estetic. noiembrie, 1995 Ratarea libertății Marile dezamăgiri pe care le recoltăm în anii din urmă, ca niște brancardieri ai iluziilor pierdute (răpuse), au - cântărite cu luciditate și onestitate - o cauzalitate precisă. Judecând fără parti-pris faptele
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
liricoid, care îi „saltă la fileu”, cum se spune, încurajându-i, după caz, autoînduioșarea „istorică” sau „sfânta revoltă” de circumstanță, basarabeanul iartă și trece ușor cu vederea impostura și amatorismul spumos al celor care-1 mint voios și cu dragoste. Astfel rezistă vulgata „marelui patriot și unionist”. E o boală a copilăriei democrației noastre originale, care trebuie tratată cu compasiune și consecvență. mai, 1996 Sincronizarea se amână Dacă facem abstracție de importanța și utilitatea contactelor la nivel individual dintre scriitorii basarabeni și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
regăsită și probată în nici o pagină scrisă. E ca și cum scriitorul basarabean ar refuza să-și inventarieze memoria imediată, ar refuza să recunoască o lungă perioadă din viața sa. Poate de aceea literatura noastră, atâta câtă s-a scris și cât rezistă examenului timpului, nu are consistență și repere pe care să se sprijine. Parafrazând un binecunoscut titlu, scriitorul basarabean pare că privește în urmă cu frică și rușine... Se iluzionează uneori că poate începe o viață nouă, trăită altfel, că poate
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
grup social privilegiat - abonații la cablu -, în vreme ce „poporul”, electoratul majoritar rămâne masa de manevră a televiziunii de stat, care influențează astfel și destinul minorității care o neglijează). Recunosc că abordez din nou subiectul televiziunii după ce am urmărit - atât cât am rezistat - comentariul unui meci de fotbal din Liga Campionilor, un meci preluat în seara de 5 noiembrie și de TVM. Comentariul a fost făcut din studio și autorii lui se numesc, sper să nu greșesc, Leonid Istrate și Nicolae Pârnău. Iată
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Letnii stil’ VARA -98” prin care organizatorii - între două reprize muzicale - își invitau eventualii vizitatori exclusiv în limba rusă. Am avut impresia că mica sală de lectură a bibliotecii, împrejmuită cu standuri pline cu carte românească, încerca în zadar să reziste asediului sonor de afară, ca o mică redută în fața unui inamic covârșitor. Întâmplarea, destul de jenantă pentru gazde, nu se datora, așa cum aveam să aflu, unei nefericite și accidentale suprapuneri a două „evenimente culturale”, ci surprindea pe viu, de astă dată
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
intime care ajung la sinucidere lasă, Într-o primă instanță, impresia fragilității și a instabilității psihice. Ei sunt, Într-o terminologie folosită abundent, personalități accentuate. În fapt, aproape fiecare dintre ei este o ființă cu o capacitate extraordinară de a rezista suferinței. Șirul exasperant de boli cărora trebuie să le facă față Virginia Woolf sau agresiunea permanentă a anemiei fizice asupra unui psihic oricum fragil, la Pavese, ființa umană secătuită de presiunea trăirilor metafizice, la Sylvia Plath, ar fi doborât, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
această moarte voluntară, cea mai glorioasă din istoria Occidentului, s-a alterat de atâtea confuzii, de atâtea contradicții.33 Astăzi, sinuciderea nu mai iscă oroarea, spaima, revelația blasfemiei pe care o invoca Biserica. Demonetizată alături de celelalte boli ale veacului, ea rezistă mai degrabă ca temă a literaturii, decât ca dramă capitală a umanității. „Aveți moartea În mână!” Puține morți sunt filozofice, așa cum e aceea a lui Cato, model de supunere În fața Voinței Divine - după explicația dușmanului de moarte al stoicului, Cezar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mare lucru. Dincolo de punerea În pagină, trebuie studiată punerea În scenă. Un autor de jurnale pasiv este o contradicție În termeni. Mărturisirea Înseamnă și fermentul mărturisirii, după cum opera-oglindă nu e decât o reflexie goală. Ca operă de artă, jurnalul intim rezistă doar prin forța autopropulsorie a unui eu care-și domină (sau ambiționează să-și domine) discursul, lansând și invitația la distincție: Între creație și delir 50. Altminteri, confesiunea se compromite prin indistincție, prin repetabilitate și prin mecanizarea subiectivității. Strălucirea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a fost acutizat și de noua preferință pentru documente, modernizarea lecțiilor devenind sinonimă cu identificarea surselor istorice, scoase din instrumentarul exclusiv al profesioniștilor și lăsate la îndemâna "ucenicilor". Se credea că elevul ar trebui să chestioneze el însuși trecutul pentru a rezista potențialei îndoctrinări din partea regimului politic sau a societății 288. Nevoia de legitimare științifică a istoriei a făcut ca acest exercițiu critic să evolueze de la o anume inițiere în tainele cercetătorului specializat până la pretinsa dizolvare a limitelor acestei profesionalizări 289. Se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a biografiei regale, cultivată intens în mediul școlar 25. Din perspectiva combativă a extinderilor teritoriale, Carol I se afirmase în războiul din 1877-1878, care adusese regatului român Dobrogea și, în urma războaielor balcanice din 1912-1913, mărise această achiziție, adăugând Cadrilaterul. Ferdinand rezistase însă unor încercări mult mai dificile în cursul "războiului de întregire" (1916-1919) și adăugase Regatului celelalte teritorii românești, realizările sale fiind net superioare cantitativ, dar și simbolic. Nu e de mirare că războiul nici nu mai apărea uneori în titlul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și-a oferit intermedierea, pentru a da un plus de credibilitate inter-aliată115. Acesta era totuși un aspect secundar al efortului său diplomatic de la sfârșitul anului 1917, când urmărea mai ales să-i convingă pe români de faptul că pot să reziste în continuare, evitând prăbușirea completă a frontului. Opinia lui era că nici germanii și nici bolșevicii nu aveau destulă forță pentru a-și concretiza amenințările, părere parțial confirmată și de faptul că, în doar câteva zile, Chișinăul a fost totuși
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
exemplară, pornind din 1933306. În rest, erau la modă ilustrațiile-perechi: Marx și Engels, Lenin și Stalin, Cuza și Kogălniceanu, Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare, Ștefan cel Mare și Ivan al Moscovei 307. Apăreau câteva personaje noi, compensatorii, care vor rezista și în deceniile următoare: poetul revoluționar Sándor Petöfi și Ana Ipătescu 308. Un capitol întreg descria "România în anii Primului Război Mondial", debutând cu o definiție pretențioasă a noțiunii de "război mondial"309. În viziunea autorilor, cele petrecute în România de atunci
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
două volume de "Istoria României" pentru același an de studiu. Aveau, împreună, peste 400 de pagini, acoperind tot intervalul de la "epoca străveche" până la "orânduirea socialistă"351. Materialul informativ era generos, iar structura lecțiilor și capitolelor suficient de convingătoare pentru a rezista, în mare măsură, și în următoarele decenii. În această ipostază didactică, decurgând aparent din criteriile strict cantitative ale editorilor, informațiile despre Transilvania erau mult mai abundente, fiind relaționate cu evenimentele istorice extracarpatice. Dar scopul manualului nu era o informare obiectivă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
într-o conjunctură pe care a considerat-o favorabilă a refuzat îndeplinirea obligațiilor financiare față de Poartă, s-a luptat la Vaslui și a câștigat, a pierdut însă la Războieni în fața oștilor sultanului. Și-a păstrat tronul, pentru că cetățile sale au rezistat". Reperele cronologice nu mai insistau pe bătălii (nici una dintre cele amintite aici nu este fixată prin anul desfășurării sale), ci pe negocieri de pace și tratate (Ibidem). 152 Georgian Lucia, Neagu Vasilica, Nuțu Constantin, Istoria Evului Mediu. Manual pentru clasa
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Pr. Prof. Nicolae Neaga și Prof. Maria Hetco, după textul latin publicat în colecția Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena 1897-1902, în PSB, vol. 52, Editura I.B.M.B.O.R., București, 2007, p. 293. footnote>”. Ei au luptat pentru adevăr cu putere, rezistând silniciei aprige și de neîndurat a diavolului cu atâta statornicie și cu atât curaj „ca și cum ar fi luptat în trupuri de piatră și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințaȚi, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc pe idoli. Săgeți de copii socotim rănile ce ni le veți face (Ps. 63, 8). Loviți trupul nostru, care, dacă va rezista mai mult, se va încununa cu mai multă strălucire, iar dacă se va sfârși mai repede, va pleca scăpând de niște judecători atât de silnici ... dacă nu sunteți cinstiți mai mult decât Dumnezeu nostru, vă înfuriați ca și cum ați fi insultați
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
chip minunat și mai presus de fire și de orice om toate caznele pe care cei nelegiuiți i le pregăteau, în nădejdea ca prin durata și mărimea chinurilor „să audă de la el ceva ce nu se cuvine; dar el a rezistat cu tărie atât de neclintită încât n-a vrut să spună nici numele lui, nici numele poporului și nici al orașului din care se trage, nici dacă e sclav ori dacă e liber, ci la toate întrebările răspundea în limba
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
modifică universul epistemic al interlocutorului și/sau atitudinea sa comportamentală. Corelativ, a înțelege un enunț înseamnă a identifica în afara conținutului său informațional finalitatea pragmatică (adică forța sa ilocuționară de ordin, cerere, aserțiune etc.). PRESUPOZIȚIE Componentă a unui element lingvistic ce rezistă la proba negației și interogației. Presupoziția aparține nivelului lingvistic (dicționarului), fiind independentă de situația de comu-nicare ("Mai fumezi?" adverbul mai semnalează existența acțiunii a fuma într-o perioadă anterioară dialogului actual în orice situație de comunicare). Absența presupozițiilor comune este
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Poate că s-a informat și despre pictura lui Breughel Tentația Sfântului Anton, în care sfântul este ispitit de dorința trupească. Cu siguranță s-a referit la pictură de câteva ori mai târziu în cursul vieții și nu a putut rezista tentației de a crede că dilema grea a călugărului pustnic prins între retragerea disciplinată și plăcerile cărnii avea rezonanțe și în viața ei50. Dar, mai mult decât orice altceva, a existat o scrisoare, nedatată dar în general atribuită anului 1861
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Antichității, satira menippee, creație a unor erudiți care cunoșteau foarte bine operele homerice și nu pregetau nici un efort în a ridiculiza aspectele idealiste incluse acolo, atât de îndepărtate de "vremelnica" societate romană în care viețuiau. De altfel, afirmațiile lui Weisstein rezistă la o probă importantă: confruntarea cu scrierea considerată "nucleul" germinativ al tuturor celorlalte lucrări normative, Poetica aristotelică. Prin relația dintre artă și realitate, dacă nu cea mai spinoasă problemă a esteticii vechilor greci, cu siguranță una de căpătâi, credem că
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe alocuri, poanta mușcătoare, opusculul intitulat Apokolokyntosis diui Claudii, adică Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu. Se utilizează aici parodia la aproape toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât parodii literare (vizând un model anume), cât și neliterare. Scrierea sa rezistă atât unei analize tematice, cât și discutării stilistice ori celei privitoare la poetica personajului, cointeresând cititorii de azi prin procedee precum intertextualitatea ori prezența cumulată a burlescului și a grotescului. Situațional, Apokolokyntosis debutează, la propriu, cu o așa-zisă "ridicare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
oameni cu greutate și cu titluri, poate fi lecuit dându-ți dumneata singur osteneala să le faci". Îi recomandă nu un plagiat, nu o pastișă, ci o parodie căci, dincolo de a se angaja într-o critică a celorlalte opere, parodia rezistă în fața publicului mulțumită elementelor de creație pe baza unor modele pre-existente, bucurându-se, cum am văzut, ca o condiție sine qua non, de "greutate". Intertextualitatea trebuie de asemenea să vizeze autori mari (recomandați pentru început sunt doar Esop și Horațiu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]