8,136 matches
-
ei eră medievală, Japonia și-a dezvoltat o cultură unică, printr-o diversificare treptată a tuturor artelor (ikebana, origami, ukiyo-e), meșteșuguri (păpuși, articole lăcuite, oale), dans tradițional, teatrul (kabuki, Noh, bunraku, rakugo), tradiții diverse (onsen, sentō, ceremonia ceaiului, arhitectură, grădini, săbii Katana), și bucătărie. vezi și articolul Festivaluri tradiționale japoneze vezi și articolul Literatura japoneză Între 1993-2013 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 17 obiective culturale sau naturale din Japonia. Ingredientele principale ale bucătăriei japoneze tradiționale sunt: peștele și
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
regatului ungar. Legendele care au străbătut timpul spun că, prin anul 1200 d.C., un grup de oameni trăiau organizați lângă Barcău, consolidând bazele unei așezări. În marea invazie a tătarilor din anul 1241 așezarea a fost trecută prin foc și sabie, iar mare parte a populației a fost ucisă ori dusă în robie. Au scăpat doar cei care s-au adăpostit în pădurile din împrejurimi. După trecerea invaziei, oamenii s-au întors în vechiul loc, unde și-au refăcut casele arse
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
Narodowej" ("Comisia pentru Educația Națională"). După împărțirile Poloniei, ea devine un factor de menținere a conștiinței naționale și de unire a polonezilor din toate teritoriile locuite de aceștia. Atunci a scris Henryk Sienkiewicz (1846-1916) trilogia sa istorică: "Prin foc și sabie" (1884), "Potopul" (1886) și "Pan Wołodyjowski" (1888). În 1918, după refacerea statului polonez, limba poloneză devine unica sa limbă oficială, folosită în administrație, școli, tribunale etc., și se dezvoltă datorită acestui statut. În perioada interbelică este redactată prima enciclopedie modernă
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
416 din 13 iunie 2003. Descrierea stemei: Stema județului se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat și retezat. În cartierul unu, în câmp roșu, un leu rampant, încoronat, de aur, armat și limbat cu negru, tinând o sabie de aur, în pal. În cartierul doi, în câmp roșu, un snop de grâu, de aur. În cartierul trei, în câmp albastru, un pește de argint, orientat spre dreapta. Semnificația elementelor însumate: Leul este vechiul simbol al Olteniei, ca provincie
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
fost distrusă. Nimeni nu va mai vedea Varșovia știu asta. Permiteți-mi să scriu despre el. Nu permiteți ca Varșovia să dispară pentru totdeauna.”. Dintr-a doua parte a secolului al XVIII-lea, stema Varșoviei a fost o sirenă cu sabie și scut în mâini, reprezentând creatura care în legendă a condus un prinț la acest loc, cerându-i să fondeze orașul. Mottoul orașului este "Contemnit procellas" ("Învinge furtuniile"). Culorile orașului sunt galben și roșu aranjate ca două benzi într-un
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
mongolii conduși de Hulagu. Orașul este distrus și populația masacrată. Invazia mongolă pune capăt Califatului abbasid. În anul 1401, Bagdadul este cucerit de Timur Lenk (Tamerlan). În 1534, armatele otomane ale sultanului Soliman I l-au trecut prin foc și sabie, iar o sută de ani mai târziu, la porțile sale s-au ivit din nou turcii. În perioada dintre invazia lui Timur Lenk și cucerirea definitivă de către otomani 1638, Bagdadul ajunge "capitala somnolentă a unei regiuni nesemnificative". După lupte crâncene
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
cu suplicantul" se dezlănțuie împotriva metaforei, imputându-i suplicantului următoarele: În proza lui Kafka se găsesc și unele metonimii, însă ca și metaforele, acestea sunt obiectificate. Un exemplu cunoscut este Statuia Libertății din "America" care, arătându-se amenințătoare cu o sabie în locul torței, avertizează de la început că visul american poate oricând degenera în coșmar. O altă metonimie notabilă este « Doamna cu un boa de blană » ("Die Dame mit einer Pelzboa"), fotografia pentru care Gregor Samsa dezvoltă o adevărată obsesie și care
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
erau călăreți-"viteji"- ce asigurau pe timp de pace pază curților domnești, iar în timp de război, avea la dispoziție pedeștri-voinicii- ce se ocupau cu paza cetăților, iar în lupta, formau nucleul principal al oastei. Oștenii dispuneau de arc, sulița, sabie, iar ca protecție de scut, coif și de o îmbrăcăminte confecționată din mai multe pânze de in, cu lână între ele, ce acopereau partea de sus a corpului, conform cronicarului Antonie Verancsic. Ștefan a adăugat de asemenea o nouă armă-artileria
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
mare. Toți sătenii, exceptând cei scutiți prin privilegii domnești, trebuiau să vină la război. Aprovizionarea se desfășura din teritoriul prin care trecea armata, iar câștigul soldaților era pradă. Boierii purtau zale și armur, țăranii aveau arcuri și săgeți, sulițe și săbii realizate în special în atelierele din Transilvania. Din secolul XVI erau utilizate des și armele de foc. Cetățile aveau un rol defensiv, precum Poenari, Podul Dâmboviței, Burlanesti sau cele din Moldova, că Hotin, Cetatea Albă, Neamț, Suceava, Român, Chilia, Soroca
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
principale, a luat ființă și al treilea steag oficial, acela al Staten-Generaal, deși nu a ajuns la importanța tricolorului. Inițial acest steag era format din leul roșu al provinciei Olanda, luat de pe stemă, pe un câmp de aur, ținând o sabie și șapte săgeți, iar mai târziu, un leu de aur pe un câmp roșu. (Vezi și pagina Stema Olandei.) Nu era nici o contradicție cu drapelul prințului, iar în picturile vechi ale vaselor sau bătăliilor maritime, ambele steaguri pot fi văzute
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
gonfalon cu stema sa. Pavilionul naval italian este drapelul național împodobit cu stema Marinei Militare; "Marina Mercantile" (și cetățenii aflați pe mare) utilizează drapelul civil, diferențiat prin absența coroanei murale și prin leul care ține cartea deschisă, cu inscripția , în loc de sabie. Scutul este împărțit în patru, simbolizând cele patru "repubbliche marinare" ale Italiei: Veneția (reprezentată de leu, în sus-stânga), Genova (sus dreapta), Amalfi (jos stânga) și Pisa (reprezentate de crucile lor); coroana "rostrata" a fost propusă de amiralul Cavagnari în 1939
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
asemenea engleza și franceza. Siria este o societate tradițională cu o lungă istorie culturală. Se acordă importanță familiei, religiei, educației, autodisciplinei și respectului. Gustul sirienilor pentru artele tradiționale este exprimat în dansuri precum al-Samah, Dabkeh și variantele acestora, precum și dansul sabie. Ceremoniile de căsătorie și naștere a copiilor sunt ocazii pentru demonstrații energice ale obiceiurilor populare. Literatura Siriei a contribuit la literatura arabă și are o tradiție mândră de poezie orală și scrisă. Scriitorii sirieni, dintre care mulți au migrat în
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
ținea mult la această operă a sa, și de aceea se îndreptă cu rugăciuni fierbinți către Dumnezeu ca să-l ajute s-o găsească. Minune! Pe când hoțul trecea un pod înalt, îi ieși înainte un individ furios care îl amenință cu sabia, poruncindu-i să ducă înapoi manuscrisul. Fără întârziere, Sfântul Anton și-a dobândit manuscrisul. Puterea rugăciunilor sale în toate împrejurările de acest fel s-a arătat într-adevăr minunată. Așa că astăzi toți evlavioșii față de Sfântul Anton au convingerea fermă că
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
este că familia imperială rusă, ca și cea japoneză, i-a răsplătit pentru salvarea vieții țareviciului, îmbogățindu-i, pe doi japonezi (Mukobatake Jisaburo și Kitaga Ichitaro) care cărau o ricșă și care l-au imobilizat și lovit cu propria lui sabie pe ex-samuraiul atacant.). Nicolae s-a reîntors la Sankt Peterburg cu o ură crescută față de Imperiul Japonez. Nicolae s-a suit pe tron pe 1 noiembrie 1894, și la scurtă vreme după aceea s-a căsătorit cu Prințesa Alix (din
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
acolo s-au simțit adânc insultați. În încercarea de a rectifica situația, ceva mai târziu Cezar și-a expus teatral gâtul prietenilor săi, spunând că este pregătit să i-l ofere oricui care ar aduce asupra lui o lovitură de sabie. Pare-se aceasta a calmat cel puțin situația, dar răul fusese deja produs. Semințele conspirației începuseră să crească. Faptele lui Cezar, lichidarea democrației și posibila proclamare a lui Cezar ca rege au amplificat spiritele antidictatoriale mai ales după depunerea unei
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
puțin deasupra osului gâtului. La acela țintise, însă din pricina entuziasmului ratase. Cezar s-a ridicat pentru a se apăra și, în acel vacarm, Casca a țipat în greacă la fratele său. Cel din urmă l-a auzit și a împins sabia în coaste. După un moment Cassius i-a făcut o rană asupra feței și Decimus Brutus l-a străpuns într-o parte. În timp ce Cassius Longinus încerca să-l lovească din nou, a ratat și a lovit mâna lui Marcus Brutus
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
și "Bodrogkeresztúr" și În anul 1902, în apropierea drumului ce duce la Cechești, s-a descoperit un mormânt celtic de incinerație cu cor de luptă din perioada "La Téne mijlociu" ce conținea un vârf de lance, mânerul și vârful unei săbii și o verigă de fier. În baia de sare "Gyárfás" s-au găsit 13 monede de bronz, din care au fost identificate piese de la Titus, Antonius, Pius, Marcus Aurelius, Lucilla și Commodus. Prima atestare datează din 1333 - 1337, când preotul
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
purtau pentru protecție haine de in matlasate, groase de 3-5 centimetri, cu cusături dese sau cojoace din piele. Armamentul ofensiv era formad din arme albe și arme de foc. Armele albe erau reprezentate de arme de tăiere și împungere (spade, săbii, pumnale, cuțite de luptă), arme de aruncare și împungere (lănci și sulițe), arme de lovire și tăiere (securi și topoare de luptă, halebarde), arme de lovire și izbire (ghioage, măciuci, buzdugane) și arme de aruncare la distanță (arcuri și arbalete
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
se fabrica în cea mai mare parte pe plan local, în țară, având în vedere necesitatea ca inclusiv oastea cea mare să fie înarmată corespunzător. După cum arăta Jan Duglosz, "Ștefan dacă prindea pe vre-un țăran fără săgeți, arc și sabie, ori că n-a venit la oaste cu pinteni, fără milă-l osândea la pierderea capului. Armele albe mai sofisticate precum și armele de foc erau procurate din import. Armamentul vecinilor, cu excepția tătarilor, era in genere mai puternic (cel defensiv - la
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
acest eveniment, în ianuarie 1466, delegații secui s-au adunat la Zăbala, pentru a reedifica libertățile știrbite în deceniile trecute. Hotărârile adoptate aici au fost ridicate la rang de lege de către regele Matei Corvin, care avea cu adevărat nevoie de sabia secuiască. Nobilimea maghiară și elita socială a secuimii, care se îmbogățeau continuu, nu au vrut însă să respecte garanțiile autonomiei specifice secuilor, depuse încă în momentul descălecării maghiarilor, motiv pentru care în noiembrie 1505, a avut loc o nouă adunare
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
să se unească cu veșnicia!". Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldați care îl păzeau, Porfirie și Vaptos au mărturisit credința lor în Hristos, dar au fost omorâți pe loc, prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos și au fost și ele imediat martirizate. Se spune că proconsulul Lucian, cuprins de mânie, a apucat el însuși instrumentele de
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
pe Hristos și au fost și ele imediat martirizate. Se spune că proconsulul Lucian, cuprins de mânie, a apucat el însuși instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Atunci, l-a scuipat în față pe sfânt, dar gura i s-a strâmbat și i s-a întors la ceafă. Lucian, disperat, l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
gura cu pietre și să i se ardă barba, dar sfântul a întors flăcările asupra chinuitorilor săi. În cele din urmă, la insistențele prefectului Crispus, împăratul a pronunțat sentința de condamnare la moarte a lui Haralambie, prin tăierea capului cu sabia. După execuție, fiica împăratului, Galinia, care trecuse la creștinism, a îngropat trupul martirului cu multă onoare. Moaștele Sfântului Haralambie (mai precis, un fragment mare din craniul său) se aflau în altarul bisericii Sf. Gheorghe din Iraklitsa Veche (în Grecia). În
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
Sienkiewicz descoperă prototipurile multor personaje din cărțile sale. Tragedia indienilor îi sugerează analogii cu situația în care se afla poporul său după dezmembrarea Poloniei. Întorcându-se în țară în 1878, începe redactarea trilogiei istorice formate din romanele "Prin foc și sabie", "Potopul" și "Pan Wołodyjowski". Succesul este uriaș, dar prima parte este aspru criticată pentru interpretarea falsă a istoriei. O calătorie în Orient îl aduce în 1886 și la București. Dezorientarea care cuprinsese intelectualitatea poloneză în fața avântului mișcării muncitorești din ultimele
Henryk Sienkiewicz () [Corola-website/Science/298185_a_299514]
-
atare a avut loc la 1 iulie 1969, când a fost încoronat de mama lui în cadrul unei ceremonii televizate de la castelul Caernarfon. Cu acea ocazie, a vorbit atât în engleză cât și în galeză. I s-au încredințat simbolurile rangului: sabia, sceptrul și inelul cu ametist ce simboliza căsătoria prințului cu țara. Anul următor a intrat în Camera Lorzilor, iar mai târziu a devenit primul membru al familiei regale de la regele George I care a participat la o întâlnire a cabinetului
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]