7,731 matches
-
de ciprioții greci și o treime în partea nordică ocupată de turci. Republică Cipru este un stat recunoscut la nivel internațional care controleaza două treimi din zona sudică a insulei. În afară de Turcia, toate guvernele străine și Organizatția Națiunilor Unite recunosc suveranitatea Republicii Cipru pe întreaga insulă Cipru. Turcia, care nu recunoaște Republică Cipru, precum și administrația cipriotă turcă din partea nordică a insulei, nu acceptă autoritatea republicii asupra întregii insule și se referă la ea nu după numele său internațional, ci ca fiind
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
Larnaca, Districtul (Lemesos), Nicosia (Lefkosia), Paphos. Notă: diviziunile administrative ale zonei ocupate includ Kyrenia, si o mică parte din Famagusta (Ammochostos), dar și mici părți din Lefkosia (Nicosia) și Larnaca. Cipru are patru exclave, toate pe teritoriul care aparține de suveranitatea britanică din spațiul Dhekelia. Primele două sunt satele Ormidhia și Xylotymvou. În plus există centrală electrică Dhekelia care este împărțită de un drum britanic în două părți. Partea de nord este o enclavă, precum cele două sate, în timp ce partea de
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
a Poloniei a fost invadată de armata suedeză în timpul Potopului fără multă luptă din cauza complicității conspiraționale a guvernatorilor și nobilimii locale polono-lituaniene. În 1660 Ioan Cazimir a fost obligat să renunțe la pretenția sa asupra tronului Suediei și să recunoască suveranitatea suedeză asupra Livoniei și orașului Riga. Ioan Cazimir s-a căsătorit cu văduva fratelui său, Marie Louise Gonzaga (), care a fost un sprijin major pentru rege. Marie Louise a murit în 1667.
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
de circumscripții electorale plurinominale. Legea electorală prevedea alegerea a 573 de deputați, dar alegerile nu s-au putut efectua în Tirolul de Sud (zonele de ocupație aliate), în Veneția Giulia (zonele de ocupatie aliate și iugoslavă) neaflându-se sub deplină suveranitate italiană, dar au fost efectuate în comun (Piemontul, care apoi a trecut Franței) Briga Marittima și Tenda. Rezultatele au confirmat victoria Creștin Democraților cu 35 % din votul popular, cel de stânga reprezentând Partidul Socialist al Unității Proletare și Partidul Comunist
Alegeri legislative în Italia, 1946 () [Corola-website/Science/319670_a_320999]
-
cum ar fi Charles-Maurice de Talleyrand și Josephine de Beauharnais, văduva iubitului ei Alexandre și viitoarea soție a lui Napoleon Bonaparte. Câțiva ani mai târziu, Amalie Zephyrine a folosit cu succes contactele sale la curtea lui Napoleon pentru a menține suveranitatea principatului său de Sigmaringen. Ea a devenit tutorele nepotului ei Frederic al IV-lea de Salm-Kyrburg (1789-1859), care a devenit Prinț de Salm-Kyrburg în 1794. Condiția lui Napoleon pentru a salva principatul de Sigmaringen a fost ca fiul ei, Karl
Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg () [Corola-website/Science/319676_a_321005]
-
Iosip Broz Tito, președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. A fost înființată la Belgrad în 1961. În 2009, organizația era alcătuită din 118 membri și 17 observatori. Scopul organizației, conform "Declarației de la Havana din 1979" este de a asigura „independența națională, suveranitatea, integritatea teritorială a țărilor nealiniate” în „lupta lor împotriva imperialismului, colonialismului, neocolonialismului, rasismului și a tuturor formelor de agresiune, ocupație, dominație, interferență sau hegemonie străine, precum și împotriva unei mari puteri și a unui bloc politic”. Aproximativ două treimi din statele
Mișcarea de Nealiniere () [Corola-website/Science/319684_a_321013]
-
în unele sisteme coincide cu parlamentul statului central, în timp ce în altele cuprinde și parlamentele statelor federale sau organisme similare a regiunilor sau ale altor entități teritoriale dotate de autonomie legislative. Existența parlamentului poate fi considerată directă consecință al principiului de suveranitate populară.în italia acesta este închis în art.1 paragraful al doilea al constituției : " suveranitatea aparține poporului ".Rolul său este eficient descris de către Hegel cu expresia de : arcade între stat și societatea civilă. Parlamentul naște ca organ în care vine
Parlamentul Republicii Italiene () [Corola-website/Science/319725_a_321054]
-
federale sau organisme similare a regiunilor sau ale altor entități teritoriale dotate de autonomie legislative. Existența parlamentului poate fi considerată directă consecință al principiului de suveranitate populară.în italia acesta este închis în art.1 paragraful al doilea al constituției : " suveranitatea aparține poporului ".Rolul său este eficient descris de către Hegel cu expresia de : arcade între stat și societatea civilă. Parlamentul naște ca organ în care vine exprimat consimțământul sau neconsimțământul activităților fiscale ale suveranului. E simnificant, în privința,că se naște chiar
Parlamentul Republicii Italiene () [Corola-website/Science/319725_a_321054]
-
din Lituania (LDLP), Partidul Social Democrat din Lituania (succesor al Partidului Comunist din Lituania și condus de Česlovas Juršėnas), si Uniunea Patriei - lituaniana Partidul Conservator, înființat în 1993 de la elementele lui Sajūdis (mișcarea de reformă care au pavat drumul spre suveranitate) și condus de Vytautas Landsbergis, considerat erou de unitate a independenței Lituaniei în 1991. Conservatorii aliați au fost Partidul Creștin-Democrat și Uniunea Centru. În sondaje favorită era opoziția de dreapta peste LDLP, care a fost criticată pentru stagnarea economică a
Alegeri legislative în Lituania, 1996 () [Corola-website/Science/319771_a_321100]
-
adversar, Polonia, pentru a asigura supraviețuirea țării. Simon Petliura a semnat în aprilie 1920 Pactul de la Varșovia, care avea ca principal obiectiv lupta împotriva bolșevicilor. La fel ca în cazul alianței precedente cu Germania, ucrainenii au fost obligați să sacrifice suveranitatea țării. Petliura a recunoscut anexarea de către Polonia a Galiției și a acceptat rolul pe care îl repartiza Ucrainei Piłsudski în proiectul său politic de dominație în Europa Răsăriteană - „Międzymorze”. Imediat după semnarea alianței, forțele poloneze s-au alăturat celor ucrainene
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
un ultimatum în zece puncte. Punctul cinci al ultimatumului prevedea că Belgradul să permită organelor de forță austriece să desfășoare acțiuni de suprimare a oricăror activități antiaustriece. Respectarea acestui punct de către sârbi ar fi dus la o încălcare gravă a suveranității și constituției statului sârb. Ultimatumul avea prevederi care nu puteau fi acceptate de niciun stat suveran. Guvernul austro-ungar de la Viena caută astfel cu orice chip să obțină un motiv de război. Guvernul sârb a acceptat nouă dintre punctele ultimatumului, mai
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
al Ucrainei. Enciclopedia Sovietică consideră că aceast Parlament este o instituție contrarevoluționară, care a slujit interesele burgheziei și naționaliștilor ucranineni în perioada 1917 - 1918. a condus mișcarea națională ucraineană și, cu ajutorul celor patru Proclamații a străbătut drumul de la autonomie la suveranitate. În timpul scurtei sale existențe, din 1917 până în 1918, , aflată sub conducerea istoricului și etnografului Mihailo Grușevski, a fost instituția de conducere principală a Republicii Populare Ucrainene și a sădit semințele democrației parlamentare și a independenței naționale, care nu au fost
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
alegeri, el a declarat că a votat pentru sfârșitul domniei de 61 ani a Partidului Colorado, pentru a opri corupția și pentru a face din Paraguay „o nouă țară”. Lugo crede în „determinarea de sine a oamenilor și în recuperarea suveranității și a independenței”. Lugo este sprijinit de Alianța Patriotică pentru Schimbare care include atât grupuri de extremă-dreapta cât și grupuri de extremă-stânga, mai ales Partidul Radical Liberal Autentic. Președintele Duarte a provocat controverse chiar înaintea alegerilor declarând ziarului "Ultima hora
Alegeri generale în Paraguay, 2008 () [Corola-website/Science/319256_a_320585]
-
rândul publicului general, politica lui Chamberlain împotriva lui Hitler era subiectul unei opoziții în Camera Comunelor, ceea ce l-a condus pe istoricul John Grigg să descrie comportamentul Regelui prin asocierea lui cu un politician ca „cel mai anticonstituțional act al suveranității britanice în secolul actual”. În orice caz, istoricii au argumentat prin faptul că Regele doar a urmat sfatul ministerial și a acționat după cum a fost constituțional constrâns să o facă. În luna iunie 1939, Elisabeth și soțul ei au făcut
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
Bielorusiei și Rusiei (semnat la Minsk pe 2 aprilie 1997) și Tratatul Uniunii Slave (semnat la Moscova pe 8 decembrie 1999). , pe scurt Uniunea Rusia-Belarus, nu este membră a Organizației Națiunilor Unite iar statele ce o compun își conservă integral suveranitatea. Inițial, "Comunitatea Rusiei și Belarusului" s-a înființat la 2 aprilie 1996. Baza uniunii a fost întărită un an mai târziu, la 2 aprilie 1997, cu semnarea „tratatului de uniune între Belarus și Rusia”, moment în care uniunea a fost
Uniunea Statală Rusia-Belarus () [Corola-website/Science/316532_a_317861]
-
care cuprindea regiunile Macedoniei și ale Thessaliei adiacente Thessalonicului Dar cel mai mare profit al acțiunii îl aveau venețienii, iar Veneția își întemeia noua sa putere pe anexarea porturilor și insulelor cele mai importante. Republica maritimă renunța să exercite o suveranitate directă asupra teritoriilor care îi reveneau, Epirul, Acarnania, Etolia și Peloponezul, mulțumindu-se să ia în posesie Dyrrachion și Raguza, pe coasta adriatică și orașele portuare Koron și Modon în Peloponez. Venețiene erau și insulele Ionice, Creta, cea mai mare
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
a lungul litoralului, cucerea Sinope și-și impunea dominația asupra Papflagoniei și Heracleei Pontice. Situația critică a Imperiului Bizantin va fi salvata de catastrofa care se abătea asupra imperiului latin din Balcani. Aristocrația rurală bizantină din Tracia recunoștea la început suveranitatea latină și, prin intermediul menținerii în posesie a vechilor sale proprietăți și pronoia, se punea în serviciul noilor stăpâni. Latinii respinseseră propunerile aristocrației grecești, dispusă la împăcare, crezând că pot forța dispozițiile tratate cu puternicul țar al bulgarilor. Aristocrația grecească se
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
primăvara anului 1230 la Clocotnița, pe fluviul Marița, iar Teodor era făcut prizonier și mai târziu orbit. Puterea sa, ce se ridicase dintr-o singură lovitură, se terminase la fel de repede. Fratele său, Manuel, care îi succeda la tron, își păstra suveranitatea asupra Tesalonicului, Thessaliei și Epirului, dar nu mai era decât o umbră a vechii puteri al lui Teodor. El înceta practic să mai conteze ca un candidat la tronul Constantinopolului. Regiunile Traciei și Macedoniei, cucerite atât de repede de Teodor
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
simultane a sarazinilor și maghiarilor. Reușește să îi facă sa lupte unii cu ceilalți după care îi învinge. Spre sfârșitul domniei sale, suferă ostilitatea conților Guillaume I de Provence și Otte-Guillaume de Burgundia, ale căror comitate se vor detașa progresiv de suveranitatea regală. La moartea lui Conrad în 993, tonul îi revine lui Rudolf al III-lea. Acesta este considerat de istorici ca un rege slab, puterea regalității germane făcându-se din ce în ce mai simțită. După anul 1000, clerul devine din ce în ce mai independent, și pentru
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
Italiei Ferdinand cere sprijinul navarez împotriva Franței iar când acesta este refuzat, Ferdinand cere excomunicarea lui Ioan pentru a justifica o invadare a Navarei. Papalitatea refuză excomunicarea, dar în 1512 Ferdinand invadează Navara iar parlamentul navarez este obligat să accepte suveranitatea aragoneză, în condițiile păstrării autonomiei și identității proprii. Ioan și Ecaterina se refugiează în nordul Pirineilor, Ioan încercând de două ori, în 1512 și 1516 să recucerească întregul regat. Domeniul controlat de aceștia din nordul Pirineilor, Basse-Navarre și Béarn va
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
este proprietarea brazilienilor ci a umanității. Al Gore a zis în 1989: „Contrar credinței brazilienilor, Amazonia nu este proprietarea lor, ea aparține tuturor”. Există o dezbatere privind această în presă, guvernul și societatea braziliană care sugerează că aceasta pretenție dăunează suveranitatea statului. Articolul ziarului "New York Times" din mai 2008 intitulat „Cui îi aparține de fapt aceasta pădure tropicală?” a forțat președintele Lula da Silva să răspundă că „Amazonia aparține Braziliei” și apoi, mai agresiv, „Americanii nu au nicio autoritate morală pentru
Pădurea Amazoniană () [Corola-website/Science/315118_a_316447]
-
este primul conte care se numește „dauphin du Viennois” după blazonul familiei care înfățișa un delfin. Comitatul este cunoscut din ce în ce mai des ca „Dauphiné”, făcând astfel referire la titul contelui. Împăratul Frederic Barbarossa îi recunoaște posesiile teritoriale în 1155 în schimbul acceptării suveranității Imperiului. Fiica lui Guiges al V-lea, și unica moștenitoare, se mărită cu Hugo al III-lea Duce de Burgundia în 1183, marcând astfel începutul apropierii comitatului de Regatul Franței. În 1282 la moartea lui Ioan I, tronul îi revine
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
toate acestea alegerile nu fost cunoscute de sârbi sau de alte guverne externe. În 1995, mii de sârbi refugiați din Croația s-au stabilit în Kosovo, care a dus la înrăutățirea continuă relațiilor dintre cele două comunități. Opoziția albanezilor față de suveranitatea Iugoslaviei și în special a Șerbiei au dus la revolte (1968 și martie 1981) în capitala Pristina. Inițial Ibrahim Rugova a sustinut rezistență non-violentă, dar mai tarziu opoziția a fost sub formă de agitație separatistă de grupurile de opoziție politică
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
Adunarea Sârbă a provinciei Kosovo și Metohia prezidat de Marko Jakšić. Adunarea a criticat puternic mișcarea secesionista dominată de albanezii Adunării din Kosovo PISG și a cerut uniunea sârbilor din Kosovo, boicotând EULEX și au anunțat proteste masive în sprijinul suveranității Șerbiei asupra provinciei Kosovo. La data de 18 februarie 2008, după ziua în care provincia Kosovo a declarat independența unilateral, Adunarea a declarat că este "nulă și inutilă". De asemenea, există un Minister pentru Kosovo și Metohia în guvernul sârb
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
valabile. Principatul Andorrei este o rămășiță feudală situată în Munții Pirinei, cu o suprafață de 468 km și o populație de aproximativ 70.000. După tradiție, Carol cel Mare a acordat populației Andorrei o cartă pentru lupta lor contra maurilor. Suveranitatea teritoriului a trecut la Contele de Urgell și ulterior la episcopul regiunii Urgell. În secolul al XI-lea a izbucnit un conflict între acesta și vecinul său francez de la nord, privind Andorra. În anul 1278, conflictul a fost rezolvat prin
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]