8,392 matches
-
om sau unei cauze. Sau, în fine, cei ce pot atinge aceasta sunt de cele mai multe ori fazi și lineari, sau plictisitor de onești și invariabili cu ei înșiși. "Lumea devine vis, visul devine lume", spunea Novalis. Am sperat să mă topesc într-o zi în acea puritate ce dăinuie în noi din copilărie și care nu se poate epuiza niciodată, oricât de tare o bălăcărim cu nesăbuința și insolența noastră. Mă gândesc adesea la acea puritate și o scot timid la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zăpadă, dar noaptea frigul era stăpîn. Nici măcar urșii nu se treziseră de-a binelea din hibernare pur și simplu nu sosise momentul. N-ar fi avut nici un motiv să-și scoată nasul din căldura bîrlogului pînă cînd zăpada nu se topea de tot și, oricum, nu mai era mult pînă atunci. Sub strălucirea binefăcătoare a soarelui, omătul se risipea văzînd cu ochii; pîraie nenumărate, la început subțiri precum firul de iarbă, căpătau curaj pe măsură ce se întîlneau unele cu altele, unindu-și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
marginea vizuinii. CAPITOLUL 4 Plecarea T oată noaptea îi răsunară în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă și-l copleșea greutatea despărțirii. Încercă să doarmă, conștient că ziua ce avea să vină trebuia să-l găsească odihnit. Ieri, soarele topise mai toată zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să sesizezi care porțiune inundată putea fi străbătută cu piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
flăcări recunoscuse silueta Antiliei. Avu senzația că femeia i se adresa, cu un braț ridicat. Erau probabil spasmele morții, Însă lui Îi păru gestul politicos al cuiva care Își ia rămas-bun. I se păru că zărește cum chipul ei se topește ca ceara sub acea albeață orbitoare, iar părul i se aprindea Într-un val alb. De ce se spune că negrul e culoarea morții? Dimpotrivă, ea Înaintează cu pași mari Înveșmântată În lumină și purpură. Apoi apăru o umbră, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
auriu, dar când vântul mătură zidurile drepte și terasele, albeața lor strălucitoare îți ia vederea, sub cerul curățat până la scoarța albastră, eram ca orb în zilele când vâlvătaia încremenită ardea ore în șir pe terasele albe, ce păreau a se topi una într-alta, ca și cum odinioară ar fi pornit cu toții să netezească un munte de sare, în care ar fi scobit străzile, și casele, și ferestrele, sau ca și cum, da, mai curând așa, ca și cum și-ar fi croit iadul alb și fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Dumnezeule, îndură-te și dă o ploaie, o ploaie adevărată, o ploaie care să nu se mai sfârșească, o ploaie cu bășici, o ploaie binecuvântată! Ros de puhoaie, orașul cumplit s-ar surpa cu încetul, fără putință de scăpare, și, topit pe de-a-ntregul într-un șuvoi vâscos, i-ar târî către nisipuri pe cruzii lui locuitori. Îndură-te, Dumnezeule, și dă o singură ploaie! Domnesc peste casele lor sterpe, peste sclavii lor negri care trudesc până la moarte în măruntaiele pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sare, sub umbrele bestiale care se zvârcoleau pe pereți, ascultam lungul țipăt, gâtul mi-era uscat, o dorință fierbinte, fără sex, îmi încleșta tâmplele și pântecul. Zilele treceau una după alta, abia le deosebeam între ele, ca și cum s-ar fi topit la căldura cumplită, sub dogoarea vicleană a zidurilor de sare, timpul nu mai era decât un clipocit inform, care se spărgea din când în când, la intervale regulate, într-un țipăt de durere sau de posesiune, o lungă zi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
săturate, să-mi umezesc gaura asta neagră și uscată, pe care nici un mușchi de carne vie și mlădioasă n-o mai răcorește, să uit de ziua când mi-am plătit cu limba nebunia. Era cald, cumplit de cald, seara se topea, sau așa mi se părea mie, aerul îmi înțepa ochii și vrăjitorul a intrat fără bască. Îl urma o nouă femeie, aproape goală sub o zdreanță cenușie, iar fața ei, acoperită cu un tatuaj care-i dădea înfățișarea zeului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
elevii tăi și la viața liniștită de până acum. Dincolo de zid, calul sforăi și lovi cu copita în dușumea. Daru privea pe fereastră. Vremea se îmbunătățea, cerul se lumina văzând cu ochii deasupra podișului nins. Când zăpada se va fi topit, soarele va stăpâni iarăși, dogorind ca și mai înainte, câmpiile de piatră. Și iarăși, zile de-a rândul, o lumină uscată se va revărsa, din cerul încremenit, peste întinderea pustie, unde nimic nu amintea de oameni. - Ce-a făcut? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
își făcu patul și deretică prin încăpere. Apoi ieși în fața școlii, trecând prin clasă. Soarele începuse să se înalțe pe cerul albastru. O lumină proaspătă și vie se revărsa peste podișul pustiu. Pe cărare, zăpada începuse pe alocuri să se topească. Curând aveau să iasă din nou la iveală pietrele. Așezat la marginea podișului, învățătorul privea întinderea pustie. Se gândea la Balducci. Îl mâhnise și, într-un fel, îl dăduse afară, ca și cum n-ar fi vrut să fie băgat în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
păru că aude un zgomot slab în spatele lui. Se întoarse din drum, cercetă împrejurimile casei. Arabul îl privea, fără să pară a înțelege. - Haidem, spuse Daru. Merseră un ceas, apoi se odihniră lângă un colț calcaros de stâncă. Zăpada se topea din ce în ce mai repede, soarele zbicea pe dată băltoacele, curăța văzând cu ochii podișul care, treptat, se usca și începea să vibreze asemenea aerului. Când porniră din nou la drum, pământul răsuna sub pașii lor. Din când în când, în față, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
plăceau decât femeile înalte. "Nu știu ce-ai găsit la furnica asta", spunea el. Louise era într-adevăr mică, cu pielea brună, cu părul și cu ochii negri, dar bine făcută și drăgălașă la chip. Jonas, înalt și zdravăn, se topea de dragul "furnicii", cu atât mai mult cu cât nimeni nu o întrecea în hărnicie. Vocația Louisei era activitatea. O atare vocație se potrivea de minune cu gustul lui Jonas pentru inerție și pentru foloasele ei. Louise se consacră mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
M-aș ascunde după o stea Când iubirea mă-nvață să zbor, Dar m-ascund în inima ta Să simți când de tine mi e dor ... M-aș ascunde într-un fulg de nea Să-ți sărut buzele când mă topesc , Dar m-ascund în inima ta Să simți când îți spun te iubesc ... M-aș ascunde în dragostea mea Când trupul tremură-n patimi , Dar m-ascund în inima ta Cu suflet, cu dor și cu lacrimi ... Lacrimi pierdute Lacrimi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
frunte ca pecețile calde și zorii unde cornul omizii de prun te adulmecă-n voia ninsorii de flori albe ca lingura ceții puneam caii să freamăte cald prin columna fântânii ce ți-i aromită de voci care scald m-a topit umbră palidă luna în șuvoiul cuvânt centrifug pe când ultima creanga de-alun a lăsat urma pe unde să fug sau să curg sau să mișun cu ora pe la porți înecate cu var sau sa cred că-i duminică or`a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
citește din psaltire. și gândirea mi s-a rupt mi-am pierdut deja tot eul, tu, căzând pe dedesubt îți sărută țâța zeul. Ana mea Te cer legende noi, tu, Ana mea, Manole s-a-ntrupat în dulci izvoare, Tu ți-ai topit durerea într-o floare, Sacrificată acolo într-o stea. Răsai din nou din fulgere și nori, Frumoasă ca o falnică regină, Și cazi la mine în vatră în grădină Să te culeg adesea dintre flori. Să te ascund în ochi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai 2011, Antologia "Artă sfâșiată" (poeți contemporani 73), Ed. Arhip Art, Sibiu, 2011. Membră a rețelelor literare: Esențe, Cleopatra Casa gândului, Rețeaua literară, Cenaclul "Lucian Blaga", Sebeș, Tărâmul poeziei. De primăvară ... S-au prelins cu picuri grei zăpezile de ieri Topindu se în mângâierea noii primăveriîmpovărând pământul cu umedul sărut, S-au dus, de parcă n-ar fi fost și nu ne-ar fi durut. însingurări prelungi cusute-n fir de gheață își pierd veșmântul cerșind o nouă dimineață, Iar gânduri ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cheamă, îmi vei uita sărutul prin albele tăceri, Vei scoate poza ce-ți surâde trist din ramă, Prin viscol se va pierde gustul zilelor de ieri. Vor rătăci prin vreme neostoite întrebăriRisipite sunt prin nopțile cândva frumoase Răspunsuri s-au topit în ceara unei lumânări, Și-n trupul ars de dorul rochiei de mătase. Ne risipim prin ierni, ne ningem dorul în zadarZambile înfloresc în ochiul de fereastră, în lumina prăfuită a unui lampadar Voi toarce-n gheme scame din iubirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scântei din vreme-n vreme, din focul stins al celui vechi îndemn... Sub zări o stare tristă groaznic geme, răsună-n nopți fragile de blestem. Dorinți, în rit de muguri ne adună pe urmele lăsate-n bronzul viu, și-amar topiți de sete până-n humă mai dezgolim un cer pentru pustiu. Ne prindem în tăceri ca depărtarea, când plânsul a uitat să ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ochiul de pământ. Neagra sărutare Mor în muguri clipe fără stele, vin apuse dimineți din nori... alergând o lacrimă-ntre ele, mor și eu, ... A(pus) între culori. Curg cenuși, în miez de primăvară, în boboci mor florile albastre, se topesc și visele-ntr-o doară, vin spre noi, prea crudele năpaste. Și mă dori lumină de uitare, și te pierd cărunt de prea târziu. Cad pe mine munți de-nfrigurare și m afund sub măști de cenușiu. Doar un fulger
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și ce jale, vai, ce jale mare! Nu pot fi iubit, și ce păcat! într-un colț de noapte-n gemănare, cu negru de ochi m-au spânzurat. Și mă dor plutirile hoinare, gânduri ninse încă mă mai dor! Ani topiți în lacrime de zare, s-au pierdut prin ceața unui zbor. De inimă sărată Mă dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire, căci am băut absintul din cupa despărțirii. Și încă sunt puternic, același derbedeu, ce-l știi de când, părinte, n-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să pot arde mormanul de rămășițe din vise. Cuibare de păsări cu pui, stupi de albine, împerechere de cercuri în trunchiul luminii, alunecări de ploi din cer pe pământ, odată cu singurătatea din sufletul omului... Te voi căuta pretutindeni, îmi voi topi după-amiezele în mișcare. Te voi găsi în acel loc, unde iubirile se simt între ele supuse. Vom rămâne înlăuntrul trăirilor simple să pășim peste stavilele de întuneric, cu urme-n țărână și ochii-n stele, pe sub arborii înveliți cu aramă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Eu scriu alături de păcate, eu scriu din lumea de dezmăț, eu scriu nădejdea și învăț că dragostea le-a nvins pe toate. Eu scriu atâta usturime de ochi pierdut în lăcrimare, eu scriu o sete de iertare ce m-a topit în întregime. Eu scriu din suflul de căință, cu focul vinei strâns în oase, aștern cuvintele pioase cu remușcări și neputință. Eu scriu suspinele amare ce mi-au lăsat în suflet semne, eu pun pe focul jertfei lemne și dacă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
enigmă și are-un vag cuprins. Mă ții captivă-n șarmul din jocul de cuvinte și orice gest al tău e-un semn surprinzător. Mă lupt să cred puternic că dragostea nu minte și nu-mi trădez iubirea și mă topesc de dor. îmi pare că tu vii de undeva din mine, din dorul nenăscut visat în înserări... în tine văd frânturi de lacrimi și suspine și-aud un mic răspuns la mii de întrebări. îți spun cât te iubesc când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rămân o amintire Prin file roase de haine ceasuri, Zidită, în adâncă neclintire, Cum stau furtunile-ntre două masuri. Ai vrea să mă închizi în piramidă, Să mă acopăr cu deșerturi crude Și, din lăcașul meu de perseidă, Să mă topesc în veșnicul prelude. Ai vrea să intru în pictura nudă Ce ți-am plimbat-o pe sub ochi odată, Dac-aș putea, aș fi din nou zăludă, La fel ca visele ce mi te-arată. Ai vrea să zbor în stele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe scoarța ruginită, începuturi; am așteptat să mă alinți cu asfințituri, agonizând petalele căzute pe buze de-anotimpuri. în umbre de pași, la margine de-nchipuire, m-a plouat cu privirea ta și de prea multă ploaie mi s-a topit prin vene lutul. La nesfârșit am plăsmuit în cerul gurii iubirea ta. Nădăjduit, mă ascult și astăzi cum te mai rog să ncărunțești cu mine la o cafea. Aspirație Stau de vorbă cu o floare și-mi povestește că-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]