9,812 matches
-
TRANSPIRÎND DE PE URMA EFORTURILOR ȘI FĂRĂ A FI TERMINAT TREABA, DECLANȘA LEGĂTURA PRIN TELEECRAN ȘI-L CHEMĂ PE ZEYDEL. IMAGINEA INDIVIDULUI APĂRU APROAPE IMEDIAT PE PLACA VIDEO, ERA NERĂBDĂTOR CA O VULPE ÎN URMĂRIREA PRĂZII. OCHII ÎI SCÎNTEIAU ȘI BUZELE ÎI TREMURAU. ― Da? șopti el. ― Nu, spuse Hedrock. Adăugă repede: Chiar acum Greer a urcat în camera de comandă. A stat toată dimineața pe capul meu, așa că abia acum pot să încerc să defectez motoarele. S-ar putea să depășesc ora douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
această idee corespunde aproape în întregime adevărului științific. Cea mai mare concentrare de foc energetic fusese descărcată pentru prima oară asupra unei mașini în care se afla un om și ea îl redusese la un simplu organism nervos dezmembrat. Îi tremurau genunchii în timp ce cobora scările. Mar jos, tot mai jos ― îl năpădi senzația că ar coborî în propriul său mormînt. Dar se gîndi că nu mai are prea mult de coborît. Trecuse dincolo de spațiile de înmagazinare. Următorul etaj avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să înțeleagă de ce-i dăduse voie să-și proclame obiectivele. O ochire involuntară la teleecran, conectat la astronava lui Greer, îi readuse brutal gîndurile la primejdia fundamentală. Minute în șir se holbă la racheta unde treburile fuseseră lăsate neterminate. Apoi, tremurînd, întrerupse legătura. Era un coșmar așteptarea asta, gîndi ea. Mîncă un sandvici și sorbi un pahar dintr-o băutură care i se păru fără nici un gust. Atîta își aminti să facă pentru a-și potoli foamea la prînz. Telejurnalul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
stea acolo și să recunoască în sinea ei că-i e frică. Simți repulsie la gîndul că e rudă cu această ființă care se arătase atît de agresivă și amenințătoare cînd era protejată de o fortăreață de oțel, iar acum tremura cumplit pentru o viață care nu valora nici cît o cîrpă. ÎMPĂRĂTEASA ÎNȚEPENI: \ DUCEȚI-L ÎNAPOI ÎN CELULA LUI. AM SĂ-I HOTĂRĂSC SOARTA MAI TÎRZIU. DE FAPT ȘTIA C-O SĂ-L LASE SĂ TRĂIASCĂ. ARDEA PUR ȘI SIMPLU ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
murise. Sau mai degrabă (îl luă șuvoiul gîndurilor) Gil nu murise în ziua aceea de acum un an. Undeva pe parcursul călătoriei, Greer... Ajuns la acest punct, Hedrock își smulse din nou propria conștiință din relația aceea integrată. "Dumnezeule!", gîndi el tremurînd, "facem parte unul din celălalt. El are emoții bazate pe cunoștințele mele, iar eu simt emoțiile de parcă ar fi ale mele. Totul s-ar putea înțelege dacă aș fi fratele lui, cu care a fost de multă vreme într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
atît de rapid încît tot aerul din cameră se primenea de cinci ori pe secundă. În birou se așternu tăcerea între Hedrock și Royan. Într-un tîrziu Royan îi spuse: ― Zău că nu înțeleg cum ai scăpat. Părea emoționat. Îi tremura glasul. Pălise și fără doar și poate cîteva minute trebuia să fie tratat cu multă răbdare. Atîta doar că nu dispuneau de acest timp. De fapt nu mai aveau deloc timp. Și așa lui Hedrock i se păru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
AU. ESTE O LEGE LA FEL DE FERMĂ CA ȘI GRAVITAȚIA EINSTEINIANĂ. DACĂ AR EXISTA O ASEMENEA ORGANIZAȚIE, TREBUIA SĂ ȘTIM DE EA. \ DAR NOI AM PIERDUT FIRELE ȘI NU AM INTERPRETAT BINE INDICIILE DE CARE DISPUNEM. TU NU VEZI? GLASUL ÎI TREMURA DE DISPERAREA ADUSĂ DE GÎNDURILE EI. A VENIT SĂ MĂ IA DE SOȚIE. ȘI M-A CÎȘTIGAT. ASTA DOVEDEȘTE CALIBRUL ORGANIZAȚIEI DE CARE VORBIM. DAR CU SECȚIUNEA DIN PERETE PE CARE A MUTAT-O DIN DEPOZITUL DIN NECROPOLĂ? CUM A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
TRUP, AGĂȚÎNDU-SE CU DISPERARE DE EL. ÎN MINTEA LUI HEDROCK SE ÎNFIRIPĂ UN GÎND FIRAV CARE-I SPUNEA: "APĂ! O, DOAMNE, APĂ!" Nu fusese gîndul lui. Hedrock literalmente se repezi la pîrîu. De două ori mîinile făcute căuș îi tremurară atît de violent încît prețioasa apă se vărsă pe iarba verde. În cele din urmă îi reveni puțină înțelepciune și scotocind prin cutii și lăzi, găsi un vas. Îl umplu cu apă și începu s-o picure în jurul gurii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă, Nu cumva un vânt să-l spargă; Roagă vântul să nu-l fure Și să nu mai biciuiască Bărbi de mușchi, obraji de iască, Prin pădure. Roagă vântul să se-ndure." De la jarul străveziu, Mai târziu, Somnoros
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
coabe cu pântecul flămînd! Noi ți-am adus năutul dorit, și sumedenii De roșcove uscate și tăvi cu mirodenii. - Coboară, iscusite bărbat, și ia din plin. Dulceagul glas al pașii muri prin seară lin. Cum nici un stâlp ori sfoară nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acolo unde nu putem dovedi... etc., etc."1 " Ea m-a părăsit la ceasul tăcut Când luna a încetat de a mai ivi Cărarea de azur a cerului Și-asemenea unui albatros ațipit Se leagănă pe aripile ei de lumină Tremură în purpura nopții; Mai înainte de a-și căuta cuibul ei oceanic În încăperile vestului..."2 " Și atunci cum noaptea scăpăta Și minutarul stelelor arată dimineața 1 Tennyson: In memoriam. 2 Shelley: The left me at the silent time. - Cum minutarul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e foarte adesea o poezie vivace și coincide atunci cu stânga modernistă sau modernismul scurt. Tânărul participant, în virtutea iuțelii câștigate, continuă, însă, în silabe, rezumat la un sistem de mișcări născânde, dansul negru al seratei iudee la care s-a tremurat (dacă e constructivist) ori bețivana sârbă la care a chiuit (dacă e rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă de la mine, vîn-zătorul". Drept încheiere, să transcriu încă acel imn de solemnă speranță - răscumpărarea întreitului suflet al cetei crăiești - tremurând cu harfele Ierusalimului spre lăcrimate și milostive seri: " Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei preasenine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a lui Friedrich von Hardenberg, cu o nouă alianță. Sunt zece ani de atunci. Muzicile acestor nunți thuringiene le-am auzit, curgând misterios, în marele Arbor al Aurului, în derivațiile regnului celui mai obscur. Vă aduceți aminte cum toți am tremurat, cum în apele înseratelor armonii ce se vestiră, dizolvarăm ceara și spălarăm ultragiul a 20 de ani de aspre chiote semănătorești. Fii ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taina ierbii de omăt și a florii albastre, călcarăm
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a oamenilor. Iar dacă o idee pierdută prin cine știe ce broșură neluată în seamă de nimeni și-ar întâlni amorsa care zace în altă broșură la fel de ignorată, explozia ar fi în stare să zguduie tot universul...“. Mă plictisea. Îl și vedeam tremurând printre rafturile de cărți... Apoi, mă solicită ecoul unei promenade îngropate într-unul din textele mele vechi : noaptea, într-un autobuz, pe străzile pustii ale orașului. șoferul adormise la volan și conducea așa, cu ochii închiși. În autobuz se mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vreascuri și coceni. Nedeslușirea lor mă arunca în ceața unui timp năucitor. Mergând așa, potecile m-au dus la malul unei ape. Acolo m-am oprit. Și L-am recunoscut imediat, în ciuda lipsei Lui de strălucire. Stătea pe mal și tremura. Pierduse lira, dar avea alături, la loc ferit de udătură, vioara și arcușul. Mi se înfățișa ca un adolescent cam oacheș, slăbănog și palid. Purta o redingotă largă, veche, ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un maldăr de ziare zăcea bătrâna dumneavoastră mamă... «Mor !», mi-a comunicat ea, disperată. «Lăsați», i-am spus, «că nu se moare așa, cu una, cu două...». I-am dat medicamentul (a mai avut putere să mi-l arate, îi tremura degetul). I-am adus un pahar cu apă și am rămas lângă ea s-o văd cum se desfășoară. Stăteam și mă uitam în jurul meu, prin cameră. Admiram desăvârșita simplitate a mobilierului, alesul gust pentru punctarea vidului. Pe cât îmi amintesc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fața cioplită parcă în var nestins și părul îl avea ca de argint, nu-mi mai luam ochii de pe el. Avea și păduchi...“ „Avea“, a convenit doamna Gerda, „cum să nu aibă ? Eha bolnavă, nu se putea pieptăna...“. Glasul îi tremura ușor, între jenă și duioșie. Mi se părea că o jignisem. „Dumneavoastră sunteți o femeie cultă“, am continuat eu, „și nu se poate să nu știți că până și în vechea Eladă existau cazuri asemănătoare. Câțiva filozofi, altminteri destul de curați
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
copacilor, spre stânga un salcâm, mai în față și spre dreapta un nuc uriaș cu două brațe principale, la orizont un șir de plopi. De la un timp vârfurile copacilor au început, pe nesimțite, să se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Cineva își pierduse câinele și oferea o bună recompensă aducătorului. Maria trecea pe partea cealaltă, umbla ca năucă, nu m-a văzut. Am traversat strada, am ajuns-o din urmă, s-a oprit. Îi luceau ochii, poate din cauza cerului, dar tremura în rochia ei mototolită. Purta un ciorap alb și unul albastru. „Maria“, am spus, „unde umbli de atâtea zile ? Ai tăi te caută, în disperare...“. „Mă duc acasă“, mi-a răspuns. Avea o voce egală, care părea că nu participă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și un episod din anii ei de studenție, căruia-i zâmbea. La bariera închisă unde trebuia să oprească, firul visului ei se întrerupse și din nou acea temere puse stăpânire pe ea, întrebându-se „ce presimțire poate fi?”. Mâinile îi tremurau vizibil, dacă ar fi avut o țigară ar fi aprins-o, dar acest obicei îl uitase de mult, chiar de la terminarea facultății, mama ei care trăise cândva într-o mănăstire avea un regim de viață foarte sever. Se apropia trenul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
în ultimul vagon și se așezară într-un compartiment liber. După ce își așeză singurul bagaj pe care îl avea, bărbatul ieși pe hol pentru a fuma o țigară, deschizând pachetul pe care abia îl cumpărase. își aprinse țigara, mâinile îi tremurau ușor, apoi mișcarea buzelor trăda o convorbire cu el însuși. Femeia rămasă în compartiment, citea un ziar pe care îl avea în mână. Când urcase în tren, ea părea puțin mai degajată decât el. Erau soț și soție, ambii în jurul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
călătorea spre casă, otrăvind-o în așa fel încât își smulse fularul pe care Radu i-l dăruise și la care până acum ținea foarte mult, vrând să-l arunce pe fereastra trenului, ca apoi să-l mototolească cu mâinile, tremurând de nervi și să- l ascundă în geanta de voiaj printre pachetele bine ticsite, țâșnind în lacrimi amare și ștergându-și fruntea de sudoare rece. La cumpăna dintre ani, în toate curțile satului L., se auzeau strigăte de veselie, urări
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
înveselea. în sufletul lui se strecura gelozia, pe care nu vroia să o recunoască. în acea seară el nu dansase decât cu ea, nu-și permitea să invite o altă femeie la dans, simțind că dacă ar face i-ar tremura vocea din cauza firii lui emotive. Ramona strălucea de frumusețe, ea îl privea pe Radu cu frumoșii ei ochi albaștri, cu multă înțelegere și blândețe. Deși aveau aceeași vârstă, ea îl vedea încă prea copil. Radu o privea cu multă admirație
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]