7,958 matches
-
Widukind de Corvey din secolul al X-lea, Saxonii veniseră din Britania pe coastă la Land Hadeln, în triunghiul format de râurile Elba și Wesser, chemați fiind de conducătorii merovingieni din Francia, pentru a sprijini cucerirea regatului thuringienilor. Mai probabil, triburile saxone din Land Hadeln, sub conducerea legendarilor Hengist și Horsa invadaseră Britania în ultimii ani ai Imperiului roman de apus. "Annales regni Francorum" menționează o campanie a francilor din anul 743 sub conducerea majordomului carolingian Carloman împotriva saxonilor, urmată de
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
743 sub conducerea majordomului carolingian Carloman împotriva saxonilor, urmată de o a doua expediție din anul următor a aceluiași, de această dată alături de fratele său Pepin cel Scurt. În 747, răsculându-se, fratele celor doi, Grifo s-a aliat cu triburile saxonilor și a cucerit vremelnic Bavaria. Pepin, devenit rege al francilor din 750, a invadat încă o dată Saxonia și a supus câteva triburi din Westfalia până în 758. În 772, fiul lui Pepin, Carol cel Mare a inițiat cucerirea definitivă a
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
fratele său Pepin cel Scurt. În 747, răsculându-se, fratele celor doi, Grifo s-a aliat cu triburile saxonilor și a cucerit vremelnic Bavaria. Pepin, devenit rege al francilor din 750, a invadat încă o dată Saxonia și a supus câteva triburi din Westfalia până în 758. În 772, fiul lui Pepin, Carol cel Mare a inițiat cucerirea definitivă a teritoriilor saxonilor. Deși campaniile sale neîntrerupte au fost în cele din urmă încununate de succes, Carol a trebuit să recurgă la fragmentarea teritoriilor
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
până în 758. În 772, fiul lui Pepin, Carol cel Mare a inițiat cucerirea definitivă a teritoriilor saxonilor. Deși campaniile sale neîntrerupte au fost în cele din urmă încununate de succes, Carol a trebuit să recurgă la fragmentarea teritoriilor saxone ale triburilor westfalice, estfalice și din Angria, încheind acorduri de pace pe rând, cu fiecare trib în parte. Saxonii au devastat fortăreața francă din Eresburg, iar conducătorul lor Widukind a refuzat să se prezinte la dieta din 777 convocată de Carol la
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
a teritoriilor saxonilor. Deși campaniile sale neîntrerupte au fost în cele din urmă încununate de succes, Carol a trebuit să recurgă la fragmentarea teritoriilor saxone ale triburilor westfalice, estfalice și din Angria, încheind acorduri de pace pe rând, cu fiecare trib în parte. Saxonii au devastat fortăreața francă din Eresburg, iar conducătorul lor Widukind a refuzat să se prezinte la dieta din 777 convocată de Carol la Paderborn. El s-a retras în Nordalbingia, după care a condus mai multe răscoale
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
străbunul dinastiei ducale, regale și imperiale a Ottonilor; cu toate acestea, descendența sa, și mai ales afilierea sa cu fostul duce Widukind, nu a fost stabilită cu exactitate. Supuși doar cu câteva decenii înainte, saxonii au devenit imediat unul dintre triburile conducătoare din Francia Răsăriteană; totuși, rămâne neclar dacă Ottonienii dețineau deja titlul ducal în secolul al IX-lea. Fiul mai mare al lui Liudolf, Bruno (Brun), strămoș al ramurii Brunonen a comitatului de Braunschweig, a murit într-o bătălie împotriva
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
a convins pe fratele său Eberhard, markgraf și ulterior duce de Franconia, să renunțe la pretențiile sale la coroană și să recomande nobililor franci alegerea puternicului duce de Saxonia, Henric "Păsărarul" ca rege, în ideea de a asigura unitatea în cadrul triburilor germane și prezervarea Imperiului. Eberhard a onorat această solicitare, iar Henric a fost de către "Reichstag"-ul de la Fritzlar în 919, sub numele de Henric I. Prin aceasta, Conradinii au revenit la statutul de principi locali. Eberhard, noul duce de Franconia
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
fiul unui anume Hadulf, la rândul său urmaș al unui Thankulf. Thachulf a primit sarcina de a conduce Marca sorabă în 849 cu titulatura de "dux Sorabici limitis", oferindu-i-se comanda militarp asupra conților din regiunea situată în vecinătatea triburilor sorabilor. Aceștia din urmă i-au oferit lui Thachulf ostateci, pentru pecetluirea unei păci care să îi protejeze față de agresiunile bavarezilor, însă el a fost rănit în preziua sosirii mesagerilor slavi. Ascunzându-și rana în fața trimișilor sorabi, el a trimit
Thachulf de Turingia () [Corola-website/Science/327977_a_329306]
-
de uneltire în vederea preluării comandei asupra lor. În conformitate cu "Annales Fuldenses", în 858 un "Reichstag" (adunare) ținut la Frankfurt sub împăratul Ludovic Germanul a decis trimiterea a trei corpuri de armată la granițele răsăritene pentru a întări politica de supunere a triburile slave. Ducele Carloman de Bavaria a fost trimis pentru a ocupa statul Moravia Mare, Ludovic cel Tânăr pentru a se confrunta cu triburile obodriților și linonilor, iar Thachulf împotriva sorabilor, care refuzau să i se supună. Armatele lui Carloman și
Thachulf de Turingia () [Corola-website/Science/327977_a_329306]
-
decis trimiterea a trei corpuri de armată la granițele răsăritene pentru a întări politica de supunere a triburile slave. Ducele Carloman de Bavaria a fost trimis pentru a ocupa statul Moravia Mare, Ludovic cel Tânăr pentru a se confrunta cu triburile obodriților și linonilor, iar Thachulf împotriva sorabilor, care refuzau să i se supună. Armatele lui Carloman și Ludovic erau pregătite în iulie, însă ân privința lui Thachulf nu este sigur dacă a participat la campania preconizată. Sorabii s-au răsculat
Thachulf de Turingia () [Corola-website/Science/327977_a_329306]
-
a fost o luptă purtată între luptători din triburile sioux de partea amerindienilor împotriva "Regimentului 7 Cavalerie" a Armatei SUA. Bătălia, care a avut loc în zilele de 25 și 26 iunie 1876 lângă râul Little Bighorn în Montana a fost acțiunea cea mai proeminentă în cadrul "Marelui război cu
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
sioux de partea amerindienilor împotriva "Regimentului 7 Cavalerie" a Armatei SUA. Bătălia, care a avut loc în zilele de 25 și 26 iunie 1876 lângă râul Little Bighorn în Montana a fost acțiunea cea mai proeminentă în cadrul "Marelui război cu tribul sioux din 1876". Lupta s-a sfârșit prin victoria zdrobitoare a indienilor, conduși de mari căpetenii ca Gall și Crazy Horse, inspirați de Sitting Bull (Tȟatȟáŋka Íyotake). Regimentului 7 Cavalerie, incluzând Batalionul Custer, o forță condusă de George A. Custer
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
Black Hills au eșuat. Indienii au fost somați de generalul Terry să părăsească zona și să se ducă în rezervație. În primăvara anului următor căutătorii de aur au pornit spre Black Hills. Scopul locotenent-colonelului Custer a fost ca să ducă înapoi triburile sioux lakota și cheyene în rezervațiile înființate în statul Dakota. Indienii luptau pentru că în timpul febrei aurului au fost alungați de pe pământurile lor, care în conformitate cu tratatele de pace încheiate cu guvernul le aparțineau. Indienii l-au ales conducător pe Sitting Bull
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
le aparțineau. Indienii l-au ales conducător pe Sitting Bull. Indienii erau înarmați în principal cu arcuri, dar și cu puști capturate. Trupele americane conduse de locotenent-colonelul Custer, numărând în timpul luptei 566 călăreți și 31 ofițeri completați cu iscoade din tribul crow, care îi urau pe siouxii lakota. Generalul Alfred Terry a trimis în recunoaștere trupa lui Custer. Deoarece Custer nu cunoștea exact câți indieni sunt în zona respectivă, ar fi fost obligatoriu să aștepte sosirea infanteriei lui Terry. Custer temându
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
Mării Baltice, în apropierea orașului Gdańsk. Castelul a fost construit de către Ordinul Teuton, după cucerirea Vechii Prusii. Scopul acestuia a fost de a întări controlul regiunii de către Cavalerii Teutoni, după ce în 1274 Ordinul a trebuit să înăbușe Marea Răscoală Prusiană a triburilor baltice. Nu s-au păstrat documente privind construcția Castelului Malbork, astfel istoria acestuia s-a aflat prin studiu arhitectural și pe baza arhivelor administrative a Ordinului din acea perioadă. Lucrările de construcție au durat până în jurul anului 1300, sub patronajul
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
ton, începând cu anul 1760. Mama sa moare în timpul unui atac asupra satului său; Ratonhnhaké:ton crede că acest atac a fost condus de Templierul Charles Lee. Ani mai târziu, Bătrânul satului îl informează pe tânărul Ratonhnhaké:ton că treaba tribului său este de a preveni descoperirea Templului. Bătrânul îi dăruiește o Sferă transparentă, care îi permite lui Juno să comunice cu el; ea îi spune despre importanța sa și îi arată simbolul Asasinilor. Simbolul îl conduce către Asasinul retras Achilles
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]
-
și Britanici. Connor se întâlnește cu tatăl său, iar cei doi formează o alianță temporară pentru a omorî un Templier. Mai târziu, Haytham descoperă o scrisoare în care se detaliază planul lui George Washington de a elimina populația indigenă, inclusiv tribul lui Connor, de la Frontieră pentru a preveni susținerea acestora pentru Loialiști. Connor se întoarce în satul său și află că Lee a recrutat mai mulți războinici mohicani pentru a se împotrivi Patrioților trimiși să-i omoare. Connor îi omoară pe
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]
-
Indieni americani în Statele Unite ale Americii sunt populația nativă din America de Nord, pe teritoriul SUA din zilele noastre (incluzând Alaska și Hawaii. Ei sunt compuși din numeroase triburi și grupuri etnice, multe au supraviețuit intacte din punct de vedere politic. Denumirea de americani nativi este un termen controversat. Multe persoane intervievate în acest sens preferă să se numească pe ei înșuși indieni americani sau indieni, termen adoptat și
Amerindienii din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327043_a_328372]
-
î.Hr., între o armată galica condusă de Vercingetorix pe de-o parte și armata română condusă de Iulius Cezar. După ce a fost numit guvernator al provinciei române Gallia Narbonensis (astăzi Provența) în 58 î.Hr., Iulius Cezar a pornit să cucerească triburile galice în anii următori, menținând controlul printr-o strategie atentă „dezbina și conduce”. S-a folosit de discordia din sânul elitelor galice, arătându-se binevoitor cu unii nobili față de ceilalți, oferindu-le sprijin politic și delicii române precum vinul. Tentativele
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
Tentativele de răscoală, precum cea a lui Ambiorix din 54 î.Hr., nu au obținut decât sprijin local, dar Vercingetorix, al cărui tata, Celtillus fusese ucis de proprii săi conaționali pentru încercarea de a conduce întreaga Galie, a reușit să unească triburile galice împotriva românilor și a adoptat tehnici mai moderne de război. Răscoală pe care Vercingetorix a ajuns să o conducă, a pornit la începutul anului 52 î.Hr., în timp ce Cezar adună trupe în Galia Cisalpina. Vercingetorix, un tânăr nobil din Gergovia
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
celor săraci, a cucerit Gergovia și a fost întâmpinat că rege. Vercingetorix și armata lui au câștigat câteva conflicte inițiale minore cu unitățile române conduse de Cezar și Titus Labienus, prim-locotenent. Cu toate acestea, românii au cucerit capitala de trib de la Avaricum (Bourges), omorând întreaga populație de 120.000 de oameni. Următoarea bătălie importantă a fost cea de la Gergovia, unde Vercingetorix l-a învins pe Cezar, provocându-i pierderi majore. Victoria însă l-a costat pe Vercingetorix viețile multor oameni
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
ignorat-o.Legiunea,fiind la depărtate ca să mai poată primi semnalul de retragere pentru asaltul principal,Cezar a avut parte de pierderi serioase (700 morți și 6000 de răniți),iar asediul a eșuat. Cezar a înaintat către fortul Alesia,opidumul tribului mandibilor în septembrie 52 i.Hr.Cand armata română a sosit acolo,Cezar a ordonat construirea mașinăriilor de asediu.Galii i-au atacat pe români în timp ce începeau lucrările,urmând o luptă apriga.Romanii erau în inferioritate,astfel,Cezar și-a trimis
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
de către Pausanius, căpitanul gărzii personale, în timpul nunții dintre fiica și fratele Olimpiei. Armata și nobilimea macedoneană îl proclamă pe fiul lui Filip, Alexandru, ca rege al Macedoniei. Vestea morții lui Filip a bucurat multe state, precum Teba, Atena, Tesalia și triburile trace și ilire, la gândul ieșirii din sfera de influență macedoneană. Alexandru, la auzul că statele vasale supuse de tatăl său s-au ridicat împotriva Macedoniei, a strâns în grabă 3.000 de călăreți cu care s-a îndreptat înspre
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
titlul conducătorului forțelor grecești), tot aici află de ridicare la nord a tracilor de sub vălul influenței macedonene. Cu scopul de a-și asigura nordul țării înainte de a invada Asia, acesta avansează în Tracia pentru a înăbuși revolta iscată de tribali (trib ce domina sudul Serbiei și vestul Bulgariei de astăzi). Langarus, conducătorul agrianilor (trib tracic ce stăpâneau o zonă restrânsă din teritoriul Bulgariei moderne) și bun prieten al lui Alexandru, i se alătură. Oastea macedoneană a mărșăluit până la muntele Haemus, unde
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
de sub vălul influenței macedonene. Cu scopul de a-și asigura nordul țării înainte de a invada Asia, acesta avansează în Tracia pentru a înăbuși revolta iscată de tribali (trib ce domina sudul Serbiei și vestul Bulgariei de astăzi). Langarus, conducătorul agrianilor (trib tracic ce stăpâneau o zonă restrânsă din teritoriul Bulgariei moderne) și bun prieten al lui Alexandru, i se alătură. Oastea macedoneană a mărșăluit până la muntele Haemus, unde zărește o garnizoană tracă. Tracii creaseră o palisadă din care răsturnate pentru a
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]