8,047 matches
-
luni într-o încăpere zidită, ziarul clandestin "România liberă". Au urmat filmele "Buzduganul cu trei peceți" (1977), o versiune politizată a evenimentelor ce au condus în 1600 la unirea celor trei țări române, cu Victor Rebengiuc în rolul lui Mihai Viteazul, "Vacanța tragică" (1979), inspirat din romanul "Nada Florilor" de Mihail Sadoveanu, despre un conflict cu final tragic între luptătorii socialiști și forțele de poliție în timpul revoltei țărănești din 1888, și "Ancheta" (1980), un film de actualitate. Filmul " Imposibila iubire" (1984
Constantin Vaeni () [Corola-website/Science/306159_a_307488]
-
AGER ("1997) ; "Diploma de Excelență a Primăriei municipiului Craiova" (2001) ; "Diploma de Onoare a Editurii „Scrisul Românesc”" (2002); "Diploma de Onoare a Societății de Științe Istorice" (2002); "Diloma „Membru de Onoare al Asociației Cadrelor Militare în rezervă și retragere „Mihai Viteazul” - Craiova, Dolj”" (2002); "Diploma de Excelență Millenium a Fundației de Șah „Gambit - E. Polihroniade”" (2002); "Diploma de Onoare a Colegiului Național „Gheorghe Chițu”" Craiova (2002); "Diploma de Excelență a Asociației Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Dolj" (2002); "Diploma
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
ajunge la București abia în seara zilei de 13 octombrie; i se dezinfectează rana, i se scoate glontele din omoplat, iar brațul îi este pus în ghips. Pe patul de spital, regele Ferdinand I al României îi conferă Ordinul Mihai Viteazul. La 16 octombrie 1916, îi este amputat brațul stâng. Deși starea sa începuse să se îmbunătățească, spre seară se declanșează septicemia. Moare în seara zilei de 24 octombrie/9 noiembrie 1916. " Cine l-a cunoscut în viață a rămas puternic
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
Pantis cel tânăr și-mi era nespus de rău că suferă atâta. Întotdeauna când se întâlneau echipele de fotbal, a noastră, în care câteodată și eu figuram și care avea denumirea, după inspirația patriotică a timpului, când „Tricolorul” când „Mihai Viteazul” așa cum învățătorul Lungu, mare dușman al nemților, considera că trebuie să se numească și când el însăși, căpitanul echipei lua rol de răzbunător, niciodată nu știam pentru ce, și se străduia să se răzbune pentru ceva, nouă neunoscut. Dar era
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
s-a născut la data de 6 iulie 1936, în municipiul București, tatăl său, Constantin Spiroiu, fiind originar din satul Glodu, comuna Budișteni (județul Argeș). A urmat studiile primare la Școala Primară din Budișteni (1943-1947), cele secundare la Liceul „Mihai Viteazul“ din București (1947-1954) și apoi Școala de Ofițeri de Tancuri și Auto din Pitești, pe care a absolvit-o în anul 1960, cu gradul de locotenent tehnic. După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcția de comandant de pluton și
Niculae Spiroiu () [Corola-website/Science/304801_a_306130]
-
a fost domnul Țării Românești în octombrie 1601, între iulie 1602 și decembrie 1610 și între mai și septembrie în anul 1611. Fiind un presupus descendent al lui Neagoe Basarab, a ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul. După urcarea pe tron, a fost un continuator al politicii de independență a Țării Românești, dusă de Mihai Viteazul. Având de luptat cu mari greutăți înăuntrul și în afara țării, a reușit să le facă față cu succes în cei aproape
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
și septembrie în anul 1611. Fiind un presupus descendent al lui Neagoe Basarab, a ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul. După urcarea pe tron, a fost un continuator al politicii de independență a Țării Românești, dusă de Mihai Viteazul. Având de luptat cu mari greutăți înăuntrul și în afara țării, a reușit să le facă față cu succes în cei aproape zece ani de domnie. În tot acest timp, s-a remarcat printr-o deosebită abilitate politică și pricepere militară
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
trăgea pe linie maternă din vechea familie boierească a Craioveștilor. Unele surse istorice afirmă că era nepot al lui Neagoe Basarab (care ar fi avut, pe lângă Teodosie, încă un fiu, numit Șerban). A ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul, avându-și principala reședință la moșia sa din satul Coiani (azi Mironești, județul Giurgiu, pe malul Argeșului, la sud de București). Pe aproape întreagul parcurs al domniei lui Mihai Viteazul, Radu Șerban a deținut dregătoria de mare paharnic. Era deținătorul
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
numit Șerban). A ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul, avându-și principala reședință la moșia sa din satul Coiani (azi Mironești, județul Giurgiu, pe malul Argeșului, la sud de București). Pe aproape întreagul parcurs al domniei lui Mihai Viteazul, Radu Șerban a deținut dregătoria de mare paharnic. Era deținătorul celui mai mare domeniu boieresc individual din Țara Românească la sfârșitul secolului al XVI-lea, stăpânind 71 de sate și alte părți de sate. Soția sa Elina, fiica banului Udriște
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
domeniu boieresc individual din Țara Românească la sfârșitul secolului al XVI-lea, stăpânind 71 de sate și alte părți de sate. Soția sa Elina, fiica banului Udriște, îi adusese și ea o zestre însemnată. După moartea năpraznică a lui Mihai Viteazul și scurta domnie a moldoveanului Simion Movilă, Radu Șerban ajuns pe tronul Țării Românești în octombrie 1601, cu sprijinul marilor boieri Preda, Stroe și Radu Buzescu, cărora le era unchi după mamă, și care, bucurându-se de o mare autoritate
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
de oștile polone trimise de Jan Zamoyski, marele cancelar al coroanei, a fost nevoit să se retragă în Moldova, apoi cu Radu Mihnea, pretendentul la tron sprijinit de turci. Priceput comandant de oști, Radu Șerban a continuat politica lui Mihai Viteazul de eliberare a țării de sub turci și de apropiere de Imperiul Habsburgic. A purtat lupte cu turcii, tătarii și cu principii maghiari din Transilvania, Moise Székely și Gabriel Bathory, care erau sprijiniți de Poarta Otomană. În toamna anului 1602 Simion
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
în rândurile acestora; însuși Moise Székely a fost ucis în timp ce încerca să scape cu fuga. Generalul imperial Giorgio Basta, care se afla tocmai la Satu Mare, se temea că Radu Șerban va lua în stăpânire întreaga Transilvanie, la fel ca Mihai Viteazul, dar voievodul român s-a mulțumit doar cu această victorie prin care și-a asigurat flancul nordic și s-a retras în Țara Românească. Au urmat câțiva ani de pace și relativă liniște pentru țară. Cu granița nordică asigurată și
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
cancelarie ale vremii sunt dovezi grăitoare ale importanței pe care contemporanii o acordau acestei victorii strălucite. Satisfacția Habsburgilor, de a vedea un inamic redutabil învins, era oarecum umbrită de temerea ca Radu Șerban să nu pornească pe urmele lui Mihai Viteazul și să cucerească întreaga Transilvanie. Radu Șerban înțelegea însă că situația în ansamblu nu mai era favorabilă unei încercări de unire a principatelor carpato-dunărene într-un stat capabil să se opună cu succes otomanilor, așa cum încercase Mihai Viteazul. Imperiul Otoman
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
lui Mihai Viteazul și să cucerească întreaga Transilvanie. Radu Șerban înțelegea însă că situația în ansamblu nu mai era favorabilă unei încercări de unire a principatelor carpato-dunărene într-un stat capabil să se opună cu succes otomanilor, așa cum încercase Mihai Viteazul. Imperiul Otoman nu putea însă admite alungarea protejatului său, Gabriel Bathory, de pe tronul Transilvaniei. O oaste turcească numeroasă, întărită și cu o hoardă tătărească, a invadat Țara Românească. Radu Șerban a revenit din Transilvania, dar a fost nevoit să se
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
a hotărât înmormântarea sa în Catedrala Sf. Ștefan din Viena, privilegiu rezervat familiei imperiale. Dar urmașii nu l-au uitat și mormântul nu i-a fost acoperit de pulberea anonimatului. Fiica sa Ancuța, căsătorită cu Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, a adus mai târziu în pământul țării rămășițele tatălui și pe cele ale soțului ei. Osemintele lui Radu Șerban și ale lui Nicolae Pătrașcu au fost așezate într-un mormânt comun la Mănăstirea Comana, inscripția de pe mormântul lor amintind că
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
intrarea în pronaos împreună cu soția sa Elina și cu insemnele domnești, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. Tot în timpul domniei lui Radu Șerban, în anul 1608, s-a ridicat Mănăstirea Cernica, care a fost ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Știrbei și de soția sa, Chiajna.
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
de 14 februarie 1937 și a plecat, dintre noi, pe 31 martie 1998. A fost înmormântat la „Sfânta Treime”, în Șcheii Brașovului. Fiul lui Panait Gramatopol și al Ioanei (n. Maican) își face studiile liceale la „Gheorghe Lazăr” și „Mihai Viteazul” în București (bacalaureat în 1954). Este licențiat al Facultății de Filologie, secția Limbi clasice a Universității din București (1959) și doctor în științe istorice cu teza Pietrele gravate din colecția Cabinetului numismatic al Academiei R.S. România (1977). Șef de secție
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
-a române, comandată la acea dată de generalul de divizie Constantin Cristescu. Pentru activitatea de stat-major în Primul Război Mondial, Nicolae Samsonovici a fost distins cu numeroase ordine și medalii românești și străine: „Coroana României”, clasa a V-a, „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, „Sfântul Vladimir” și „Sfântul Stanislav” (ambele rusești), „Legiunea de Onoare”, în grad de ofițer, și „Crucea de Război” (ambele franceze), „Sfântul Mihail”, în grad de comandor (Anglia), „Vulturul Alb”, clasa a II-a (Serbia), „Polonia Restituită
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
sistemului juridic comunitar asupra dreptului intern - Drepturile cetățenilor în Uniunea Europeană", Ed. Sitech, Craiova, 2009; "Efectele crizei economice asupra dezvoltării durabile - Dezvoltarea durabilă și modelarea ei administrativă", Universitatea „Spiru Haret” Brașov, 2009. "Diplomă aniversară 400 de ani de la domnia lui Mihai Viteazul", 15.XI.1993 (Societatea de Științe Istorice din România, Filiala Dolj); "Diplomă de excelență pentru rezultate remarcabile obținute în învățământul universitar, justiție și literatură, pentru contribuția la înființarea “Cenaclului Epigramiștilor Olteni” și a revistei Cugetul", 04.04.2008 (Fundația “Scrisul
Vintilă Nicu () [Corola-website/Science/305480_a_306809]
-
limitări în ceea ce privește politica externă, cu excepția perioadelor în care domnitorii s-au ridicat la luptă împotriva suzeranității otomane și au stabilit alianțe externe care contravineau intereselor turcești. Unul dintre cei mai importanți voievozi ai perioadei de lupte antiotomane a fost Mihai Viteazul, care a reușit pentru o foarte scurtă perioadă de timp să unească cele doua principate românești - Țara Românească și Moldova - cu Transilvania, într-o uniune personală în 1600. După o scădere importantă a gradului de independență și de prosperitate în
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
cunoscut al Movileștilor, postelnicul Toader Movilă, fratele vitreg și mai vârstnic al lui Gheorghe, Ieremia și Simion, ctitorii Mănăstirii Sucevița. Înălțată in 1597, biserica mănăstirii este opera arhitectului constructor Constantin Braniște, cumnat cu Toader Movilă și cu Ion Vodă cel Viteaz. În jurul mănăstirii s-a format treptat satul Teodoreni, care și-a schimbat numele în Burdujeni, în perioada cât acesta a aparținut marelui logofăt și cronicar Miron Costin. Mănăstirea Teodoreni a fost zidită pe locul unde se afla o bisericuță din
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
morile și cu bălțile și cu viile". Într-un document din 1587 era pomenit "Manea săbierul, vestit făuritor de săbii peste hotarul țării și prinții sîrbi și croați au săbiile făurite de el, ca și domnul țării". În timpul lui Mihai Viteazul, Craiova a cunoscut o puternică înflorire, izvoare contemporane prezentând orașul ca un important centru politic si militar. Craiova a fost în evul mediu și un centru cu un important rol militar și strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
de declanșare a acțiunilor antiotomane. Exista la Craiova un corp de oaste pus la dispoziția Marelui Ban, compus din forța militară a țăranilor de pe domeniile boierimii, din aparatul de dregători ai Băniei, din țăranii liberi și din mercenari. Lui Mihai Viteazul i-au stat alături în primul rînd ostașii de frunte ai Craiovei și corpurile lor de oaste: Frații Buzești -Stroe, Radu și Preda, Frații Golești, Baba Novac, Gruia Novac, Radu Florescu, Banul Mihalcea, Banul Mărăcine, Banul Manta și Banul Udrea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Buzești -Stroe, Radu și Preda, Frații Golești, Baba Novac, Gruia Novac, Radu Florescu, Banul Mihalcea, Banul Mărăcine, Banul Manta și Banul Udrea, Radu Calomfirescu, Craioveștii: Matei Basarab și Radu Șerban. Oastea Craiovei a constituit nucleul dur al armatelor lui Mihai Viteazul. Bisericile și mănăstirile fortificate din zona de hotar ca Bucovăț, Jitianu, constituiau punctele strategice ale sistemului de apărare. Citarea frecventă a oștilor Craiovei în cadrul diverselor acțiuni militare este și o dovadă a puterii financiare a orașului. Izvoarele atestă că din
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
și se întoarce cu Baba Novac pe care îl face "craiovean de frunte cu moșie, soață și oșteni aleși". Pregătind unirea, Mihai îi cheamă pe frații Buzești și pe Udrea banul să "taie cu toate oștile Craiovei..". În 1599 , Mihai Viteazul a trimis contra năvălitorilor turci din Oltenia, "toate oștile Craiovei (15 000) care îi zdrobesc pe turci și îi aruncă în Dunăre, luîndu-le și steagurile". La sfîrșitul secolului al-XVI-lea, se ridicase, în special în Oltenia, o clasă boierească foarte puternică
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]