7,560 matches
-
calea românizării, transpusă în "Uriașul, care a dormit copleșit de umilințe și nevoi", și care "începe să se miște, să-și încerce puterea mușchilor, să se întindă și să se ridice din letargia lui seculară, ademenit de puterea magnetică a zărilor de lumină"17. În Transilvania atmosfera este similară. Într-un discurs susținut în 1924, deputatul de Turda-Arieș, I. Mateiu, arăta că păstrarea școlilor minoritare și permiterea construirii altora noi, în primii ani după unire, a determinat un "umanitarism" exploatat de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
au plesnit, petalele s-au desfăcut...creanga a înflorit. 4. Ori, că ați greșit și sunteți certați cu următoarea poveste: „Cerșind din poartă în poartă, o apucasem pe drumul din sat, când carul tău de aur s-a ivit în zare, asemenea unui vis minunat. Priveam cu uimire, întrebându-mă: Cine este Regele regilor? Speranțele mele au tresăltat de bucurie și mă gândeam: S-a isprăvit cu zilele negre! Și eram gata, așteptând pomenile nemaivăzut de bogate, ce aveau să curgă
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
sprijină de un felinar și conversează cu un soldat. În dreapta se află câțiva oameni adunați în jurul unui vânzător de castane calde și fructe. În centru, este plasat un funcționar care afișează anunțuri, urmărit atent de un hornar pipernicit. Undeva, în zare, se vede cupola Catedralei Saint Paul. Lister crede că ceea ce este remarcabil, sub aspect narativ, în această pictură este, pe de o parte, un trompe-l'oeil de postere, anunțuri de vânzări, invitații la vot și spectacole de teatru și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
mod mono lingv. Ești obligat să ții cont de imaginarele limbilor. (Glissant, Gauvin, 2010) Și astfel, problematica bilingvismului (sau a plurilingvis mului) se îmbogățește cu imensa invenție poetică, adesea dublată de o densă reflecție teoretică, a scriitorilor veniți din alte zări, care mînuiesc o franceză infuzată cu mii de voci perceptibile la nivelul vocabularului sau al sintaxei, sau doar presimțite în acest alt freamăt lingvistic. Ceea ce scriitori precum Khatibi, Kundera, Makine, Popescu, Ben Jelloun, Laferrière și atîția alții propun îmbracă veșminte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
franceză, Emil Cioran, organizat de Institutul Cultural Român. Desfășurat în marea sală de conferințe Nota bene, aflată chiar în fața standului românesc de carte, colocviul a beneficiat de prezența tonică și percutantă a unor filosofi, scriitori și profesori veniți din toate zările Europei (amintim doar pe Fernando Savater, Roland Jaccard, Sylvie Jaudeau, Sorin Alexandrescu, Florin Țurcanu, între mulți alții), savuros moderați de George Banu și Horia-Roman Patapievici. Abordările, foarte variate ca stil și tematică, au reușit să evidențieze o alchimie cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și a lui Paul-Louis Courier, adică umorul eseistic, scutit de dezordinea fantastică, în care intră totuși o ușoară melancolie sub forma sentimentului grandoarei geologice. Russo însuși călătorea în trăsură, aplecat într-o rână, și privea munții cu ochii pironiți în zare, lăsîndu-se năvălit de reverii. Însemnările de captivitate la Soveja, cu portretele malițioase ale unor cucoane și viziunea sălbatică a cimitirului cu bocitoare, amintind scene din F. Cooper, imaginile de civilizație patriarhală, scrisoarea către contele Vay sunt dovezile unui condei fin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zale argintie se îmbracă mândra țară; Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare; Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare; Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață, Și pe-al lor trup de sânge ud Des cade biciul crud. Sărmani!... de șase luni acum, Ei merg fară-ncetare Pe-un larg pustiu ce n-are drum, Nici adăpost, nici zare. Din când în când un ostenit Mort cade, părăsit! În urma lor și pe-mprejur, Cazaci, baskiri sălbatici Cu suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai sburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. O mare parte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
larg pustiu ce n-are drum, Nici adăpost, nici zare. Din când în când un ostenit Mort cade, părăsit! În urma lor și pe-mprejur, Cazaci, baskiri sălbatici Cu suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai sburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. O mare parte din activitatea sa Alecsandri o consacră teatrului, care convenea spiritului său critic, bonom, și aspirației lui la succesul imediat. În bună măsură a localizat. Ginerele lui Hagi Petcu este Le gendre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cânți în lună, Cum le vărs cu jele! Când pădurea sună, - Du-te, greier, du-te, greier, Cum nu știi ce am în mine, Pîn' la munte-n creier Greiere streine? Și privește-nduioșat Că te-ai duce, de-ai ajunge, Zarea depărtată, Noaptea de te-ai plânge Lumea-ntreagă o colindă, Ca o pasăre măiastră Mergi la noi în grindă, La noi în fereastră. Spune-i mamei ce-am făcut Vai de picioarele mele De m-a mai născut, Pe-unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă-ntinerește, Iar deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roi de grauri Ca niște valuri cenușii S-așează-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre locul trist se pun pe drum, Și cum se duc, - acum ș-acum Se mai zăresc încă o dată S-amestecă prin bălării, Ca rămășița unui fum. Ca teoretician al romanului, Duiliu Zamfirescu ia poziție antinaturalistă. El înțelege să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Chin? o clipă de nădejde, o-mboldire, o văpaie Ce s-aprinde c-o privire, ce cu-o lacrimă s-a stins Și din care numai robul fără vlagă iese-nvins! Chinuri! Dar deșteaptă-ți mintea, dar te uită-n neagra zare! De ești om, fă-ți ochii roată peste țară și hotare. Chinuri!... Dar privește sânul bietei noastre de moșii, Numără, de poți, pe dânsul urmele de vrăjmășii... Iată chinurile noastre, și cu ele, doruri, vise, Pe moșia strămoșească-n lung
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
transcrie polifonia din univers, țârâitul greierilor, sfârâitul fusului, ritmurile universului: Aud cântarea lumii, și ritmu-i bate des, Și veșnice cadențe din glasurile-i ies. E-ntîi sonorul cântec stăpânitor al mării Ce-n ritmu grav se duce și vine-n largul zării... Cum trece carul vremii cu mii de roți pe ceas El bate drumul vieții în ritmicul său pas Și morile ce-n ape și-n vânturi grai frământă, Cu măsurate glasuri cântarea pâinii cântă. Și-n urmă când ne ducem
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
veacurilor timbru Și-ale ornicului clipe răbdătoare par eterne. Am lăsat la ușă geanta cu volume prăfuite, Cu muncite file pline de trunchiate însemnări, Ca să fiu din nou copilul cu privirile-nsorite, Când neștiutor de toate alergam spre larg de zări. G. V. BACOVIA G. Bacovia moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă, "filozofiile" triste și mai ales tonul de romanță sfâșietoare, cu complicări estetice, precum audiția colorată. Simbolismul poetului e acela din tradiția sumbră a baudelairianismului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al inocenței, paște cu umilitate. Apare și cîte-un detaliu ortodox. O călugăriță trece în barcă pe o baltă foarte stilizată cu miraculoși crapi vizibili: Prin dimineața brumată de-argint, Luntrea, vâslită de-o călugăriță, Chemată lunecă, la clopot, pierdut peste zări. Trec crapii negri prin adâncul verde, Rațele țipă undeva în ceruri nevăzute... Adrian Maniu a refăcut, cu o tehnică mai pronunțat picturală și cu luciri de icoană, tabloul vesperal din Zburătorul lui Eliade: Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e aceea cu rezonanță de violoncele, cu perspective de atlase, măsurată cu veacurile: În piața public-a simțirii noastre Răcnesc trompetele tembele, Dar unde-s visurile-albastre, Rănite vechi violoncele Care cântau în sufletele noastre? Deschideți iară vechile atlase; Pornim spre zările miraculoase, Dar nici un vers pentru contemporani! Și poate-așa din nou ne vom deprinde Să socotim cu veacuri, nu cu ani. Poetul râvnește să fure coasa Timpului spre a se sustrage morții: Să-ți fur sinistra coasă, o, Timp, mi-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
crește, sudui vârtos, mocănește, și scuip pe toată rânduiala asta!... I. VALERIAN O mică notă personală aduce I. Valerian, poet acustic, cu preferințe pentru lugubru, în Caravanele tăcerii, în măsura în care evoacă pustiurile sahariene: Vin caravanele ce le-am crezut pierdute În zarea țărilor necunoscute Și-aduc poveri de fildeș și de aur... Și cum alunecă alene, Purtând tăcerea păturită pe surile spinări, Par șiruri de corăbii ce se întorc din larg, Greoaie - fără de catarg, Alunecând ca într-un vis bizar Spre-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-mi toată dă buzna la uluci, Când stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci. Capodopera lui Ion Pillat este Aci sosi pe vremuri, paralelă grațioasă între două veacuri, simbolizare spectaculoasă a uniformității în devenire: În drumul lor spre zare îmbătrîniră plopii. Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. Nerăbdător bunicul pândise de la scară Berlina legănată prin lanuri de secară. Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, și din berlină Sări subțire-o fată în largă crinolină. Privind cu ea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și mândru de spița lui, sau mai departe pe barbarul fără nume alergând pe câmpiile acestui pămînt: Sunt seri, spre toamnă, adânci și strălucite Ce luminîndu-mi negura-amintirii Trezesc în mine suflete-adormite. Demult, încît cad pradă amăgirii, Când Cerul pârguit la zări cuprinde Purpura toată, și toți trandafirii. Narațiunea Craii de Curtea-Veche a avut de la început admiratori fanatici. "Craii" sunt niște stricați subțiri, amestec de murdărie și sublim, cel puțin întrucît privește pe Pașadia și Pantazi. Suntem în Bucureștii semi-balcanici, semi-occidentali, unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cenușă, oglindite în apa neagră..." Hamburg: Nu se poate închipui nordul fără lacuri negre, cu reflexe de păcură..." TUDOR VIANU Tudor Vianu n-a perseverat în poezie, totuși în Imagini italiene versurile sunt mai vii decât impresiile în proză: Știu zările că nu-i pe lume Cetate dulce după nume Mai dârză decât e Florența. Iat-o Cum se clădește dinspre San Miniato. Critucul s-a dedicat aproape exclusiv preocupărilor de estetică în care e un fundator, arătîndu-se sceptic în ce privește rostul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
versurile sale se deschid În chip frecvent spre „dulcea liniște” a șesului. Însă șesul fără hotare precise nu mai este un spațiu atît de securizant ca lunca. Imensitatea, pustietatea Bărăganului deprimă pe poet: „Pe cea cîmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, În fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure, nici rîu răcoritor, Nimic nu-nveselește pe bietul călător. Pustietatea goală sub arșița de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorîtă, cu negrul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răcoritor (toate imagini ale refugiului, ale ocrotirii), cîmpia nu „Înveselește” pe călător. Nu-i dă, cu alte cuvinte, sentimentul acelei comuniuni cordiale cu universul pe care Alecsandri Îl solicită mereu. Fapt bizar pentru un spirit romantic: Alecsandri se teme de zarea ce dispare, misterios, În fund, departe, sub cer. Dispariția, pierderea În indeterminare constituie una din figurile cele mai răspîndite În poezia romantică. Ea sugerează procesul de cosmicizare a lucrurilor. Alecsandri nu se simte Însă bine decît Într-un spațiu mărginit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
semnele acestei mărginiri. În Valul lui Traian (ciclul Pasteluri) brazda ce trece prin cîmpia dunăreană pune capăt pustietății, limitează fuga orizontului. Spiritul se simte acum În siguranță: „Pe cîmpia dunăreană care fuge-n depărtare, Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare Ca pe sînul fără margini și pustiu de ocean, Unind două orizonturi, iată valul lui Traian! Pe colnicul rotund, verde, la al vînturilor șuier, CÎntă-n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier. LÎngă dînsul doarme
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În Valul lui Traian (ciclul Pasteluri) brazda ce trece prin cîmpia dunăreană pune capăt pustietății, limitează fuga orizontului. Spiritul se simte acum În siguranță: „Pe cîmpia dunăreană care fuge-n depărtare, Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare Ca pe sînul fără margini și pustiu de ocean, Unind două orizonturi, iată valul lui Traian! Pe colnicul rotund, verde, la al vînturilor șuier, CÎntă-n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier. LÎngă dînsul doarme-un cîne; pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
colosala amorțire a lucrurilor, stingerea proceselor vitale. În modul lui poetic, Alecsandri lasă privirea să alerge slobod pe astfel de vaste Întinderi: „Crivățul din meazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe trec În zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergînd, urlînd În urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vîrtej, răpiți de vînt, Și răchițile se-ndoaie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]