75,079 matches
-
mai presus de lege"”; „"toți oamenii sunt egali în fața legii"”. După moartea lui Valdemar al II-lea, în 1241, și până la urcarea la tron al lui Valdemar al IV-lea, în 1340, imperiul a intrat într-un declin general, datorat luptelor interne și supremației Ligii Hanseatice. Competiția dintre fiii lui Valdemar al II-lea a avut ca efect pe termen lung separarea sudului Iutlandei de imperiu, acele teritorii devenind ducate/comitate vasale, semi-independente. Pe timpul domniei lui Valdemar al IV-lea și
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
Reforma protestantă a ajuns în Scandinavia în anii 1520. În duminica de Paște din 1525, Hans Tausen, un călugăr din ordinul Ospitalierilor Sfântului Ioan, a proclamat necesitatea reformelor lui Martin Luther în cadrul Bisericii Catolice. Predica lui a fost începutul unor lupte care au durat zece ani, și care aveau să schimbe definitiv Danemarca. Tausen a fost trimis la o mânăstire din Viborg, unde trebuia să rămână izolat și departe de Copenhaga și de curtea regală. Tausen pur și simplu a ținut
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
și articole științifice de interes etnografic. Chiar și în proza sa, el evocă viața muntenilor georgieni cu o precizie etnografică și înfățișează o întreagă lume de concepte mitologice. În poezia sa, poetul abordează trecutul eroic al poporului său și preamărește lupta împotriva dușmanilor atât externi, cât și interni. (poeziile „Un leopard al zăpezii rănit” (1890), „O scrisoare a unui soldat pșav către mama sa” (1915) etc.). În cele mai bune compoziții epice, Vaja Pșavela tratează viguros problemele ridicate de interacțiunea individului
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
care a depășit cu puțin 10.000 de oameni, posibilitățile de încadrare ale unui număr mai mare fiind spre sfârșitul anului 1917, drastic limitate de direcția în care a evoluat Revoluția Rusă. Deși câteva detașamente de voluntari au participat la luptele de pe Frontul din Moldova, constituirea unei mari unități operative a voluntarilor a întârziat până în punctul în care defecțiunea rusă a pus România în cvasiimposibilitatea de a-și mai putea fructifica efortul militar împotriva Puterilor Centrale. Astfel, Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
antibolșevic și anticentralist orientat spre vest, în cursul toamnei și iernii 1918 Corpul de Voluntari - cu un efectiv inițial de aproximativ 2.500 și, ulterior de aproximativ 5.000 de militari, și-a desăvârșit organizarea și și-a precizat misiunea (lupta pentru desăvârșirea idealului național român). În noiembrie 1918, colonelul ceh Eduard Kadlec a fost numit la comanda celui de-al doilea Corp, pentru a suplini carențele de instruire militară și tehnică și pentru a finaliza organizarea și formarea militară a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a declanșat un conflict de interese între conducerea superioară a Corpului - sprijinită de ofițerii francezi ai Misiunii și cei care răspundeau de respectiva unitate din partea Guvernului Român și din partea voluntarilor, în contextul în care primii intenționau să folosească trupele în lupta împotriva bolșevicilor. În acest timp, reorganizarea Corpului s-a efectuat în iarna 1918-1919 atât conform unor criterii mai stricte, cât și în sensul unor aspirații care nu erau, neapărat proprii voluntarilor înrolați, iar efectivul unității s-a diminuat astfel la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a făcut ca Legiunea să intre sub ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia, pentru a lupta la apărarea căii ferate transsiberiene. Astfel de la sfârșitul lunii mai 1919 până la începutul lunii februarie 1920, soldații români s-au implicat, cu succes, în luptele duse cu partizanii ruși în regiunea Irkutsk pentru ca legăturile cu frontul din Ural și aprovizionarea să nu fie afectate de aceștia. Fiind în timp obligați să se ralieze politicii trupelor cehoslovace de neintervenție, efectivele Legiunii au pornit în a doua
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
context dificil, determinat de dezvoltarea cu succes pe teren a ofensivei Armatei Roșii și de prăbușirea defensivei susținute de trupele Armatei Albe. Ajunsă din urmă și atacată de avangarda Armatei a V-a ruse, Legiunea a susținut și a câștigat lupta defensivă de la Șeragul și Kuitun, în urma căreia s-a dezangajat de trupele urmăritoare. După câteva zile a intervenit un armistițiu între trupele cehoslovace și Armata a V-a bolșevică. Astfel românii s-au putut replia în continuare spre baza din
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
militare și îngroșând rândurile celor încarcerați în penitenciarele României comuniste. În acea perioadă, fenomenul voluntariatului militar s-a regăsit în cadrul mai multor popoare, odată cu declanșarea războiului luând amploare formarea unor corpuri de militari voluntari și participarea acestora la acțiunile de luptă. Pe acest fundal, voluntariatul românesc a fost asemănător celui prezent în cadrul altor națiuni. În fapt, acest tip de voluntariat a fost o expresie a voinței politice și militare a unor forțe ale națiunilor discriminate - doritoare de a se implica sub
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
voluntariat a fost o expresie a voinței politice și militare a unor forțe ale națiunilor discriminate - doritoare de a se implica sub această formă în cadrul trupelor propriei națiuni, sau prin dezertare și trecere la inamic - alături de trupele fostului adversar, în lupta împotriva armatelor în care se aflau concentrați membrii națiunilor dominante. Apărute într-o perioadă nepropice statului român, aceste corpuri ale voluntarilor români din Ardeal, Banat și Bucovina au avut un rol foarte important în constituirea României Mari, acțiunile lor făcând
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
includă prizonierii din Franța și Italia precum și emigranții români din America le-a fost rezervat un rol deosebit, luându-se în considerare faptul că nimic nu ar fi putut influența mai puternic atitudinea Aliaților față de dorința popoarelor monarhiei austro-ungare, decât lupta acestora cu arma în mână împotriva fostei lor „patrii vitrege”. În contextul situării în aceeași tabără militară, activitatea de mobilizare a voluntarilor în Imperiul Rus a avut aici o amploare deosebită. Aceasta s-a datorat atât faptului că aici s-
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cerințele financiare au putut fi acoperite doar într-o foarte mică proporție. La declanșarea Marelui Război, mulți dintre politicienii, scriitorii, publiciștii și profesorii din Transilvania au mers pe drumul refugiului în Vechiul Regat, cu scopul de a organiza de aici lupta pentru eliberarea Transilvaniei. În fruntea lor s-au aflat vechiul memorandist Vasile Lucaciu și poetul Octavian Goga. Dată fiind închiderea graniței României cu Rusia pe perioada neutralității, imigrația ardelenească din Regat nu s-a putut interesa de soarta prizonierilor transilvăneni
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
împuternicire de la Marele Cartier General Român pentru a organiza un "Serviciu român de recrutare a voluntarilor". În aceeași zi, Ministerul de Război al României a emis ordinul nr. 1191, prin care s-a constituit "Corpul Voluntarilor Ardeleni-Bucovineni din Rusia". O luptă cu autoritățile rusești a început ulterior, acestea înțelegând să elibereze inițial numai 5.000 de prizonieri, față de cei 15.000 promiși anterior, iar cei eliberați urmau să provină numai din circumscripția militară a Moscovei. Recrutarea voluntarilor s-a bucurat de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cercetarea ofițerilor și clasarea lor s-a instituit o comisie formată din colonelul Mărăscu, maiorii Aldescu, Cristescu și Romalo. Aceasta a supus aprobării rezultatele obținute, generalilor Petala și Vasilescu. Sub amprenta rapidității cu care s-a desfășurat refacerea capacității de luptă a armatei, instruirea a fost redusă la 3 săptămâni. Tinerii intelectuali cu termen redus au fost trimiși la Școala de Ofițeri din Botoșani, deoarece se simțea o acută lipsă de cadre ofițerești corespunzătoare (acesta fiind, de altfel, și unul dintre
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de cadre ofițerești corespunzătoare (acesta fiind, de altfel, și unul dintre motivele care au stat la baza amânării formării unei unități de sine stătătoare de ardeleni și bucovineni). Toate cele 3 detașamente trimise din Rusia până în august au participat la luptele de pe frontul din Moldova, voluntarii acționând încă din prima zi a confruntării, mai ales în sectoarele Zăbrăuți și Fitionești. Soldații primelor două batalioane sosite, după instrucție au fost integrați în regimentele 2 Infanterie, 3 Infanterie Olt, 19 Infanterie Caracal, 26
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
batalioane sosite, după instrucție au fost integrați în regimentele 2 Infanterie, 3 Infanterie Olt, 19 Infanterie Caracal, 26 Infanterie Rovine, și 5 Vânători și au participat la Bătălia de la Mărășești din vara anului 1917, intrarea în foc făcându-se în luptele de la Muncelu, în cadrul Diviziei 2 Infanterie. Participarea lor la luptă a fost simbolică - datorită numărului restrâns de voluntari care au ajuns pe front până la întreruperea operațiunilor. Din rândul lor au căzut pe frontul 31 de militari și 433 dintre aceștia
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Infanterie, 3 Infanterie Olt, 19 Infanterie Caracal, 26 Infanterie Rovine, și 5 Vânători și au participat la Bătălia de la Mărășești din vara anului 1917, intrarea în foc făcându-se în luptele de la Muncelu, în cadrul Diviziei 2 Infanterie. Participarea lor la luptă a fost simbolică - datorită numărului restrâns de voluntari care au ajuns pe front până la întreruperea operațiunilor. Din rândul lor au căzut pe frontul 31 de militari și 433 dintre aceștia au fost răniți, iar 129 dintre voluntari au fost distinși
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
lunii ianuarie 1918, 3 batalioane de voluntari (câte unul din fiecare regiment de voluntari din jurul Hârlăului), alături de efective de grăniceri, constituind, în total, o forță de 4 batalioane, au primit ordin de a pătrunde pe căi pașnice în Basarabia, evitând lupta cu unitățile bolșevice. Motivul ales a fost acela că unitățile sunt dislocate pentru a prelua de la Armata Rusă și a păzi diferite depozite de alimente și armament, scopul lor fiind, însă, acela de a întări forța voluntarilor ardeleni veniți de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
mari, gazeta a urmat evoluția "Primului Corp de Voluntari". Ziarul a fost trimis atât voluntarilor din "Corpul" de la Kiev cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, perioada cea mai fructuoasă a acestuia suprapunându-se aproximativ celei a luptelor de la Mărășești. Pentru susținerea din punct de vedere financiar a gazetei a fost necesară implicarea statului român, spre deosebire de asigurarea cu personal care a putut beneficia de folosirea unor resurse proprii (printre voluntari s-au aflat câțiva intelectuali cu experiență anterioară
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
îmbarcați pentru a fi transferați pe frontul francez, dar acesta a fost abandonat în ideea refacerii frontului oriental în Siberia. În trecere prin Rusia, generalul Berthelot a conceput un plan - dovedit utopic, de a se forma un nou front de luptă anticentralist și antibolșevic. Acesta ar fi urmat să fie orientat cu fața spre vest, cu aripile sprijinite pe râul Don și pe fluviul Volga. Baza de aprovizionare și comunicațiile ar fi urmat să aibă ca suport Siberia, iar elementele constitutive
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
urmare a unei conferințe desfășurate la Moscova, s-a luat decizia ca ofițerii români să se întâlnească pe data de 5 iunie 1918 la Samara, întâlnire care nu a putut avea loc decât pe 3 august 1918 la Celeabinsk, din cauza luptelor dintre cehoslovaci și bolșevici. Conferința a decis, cu scopul continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ca ofițerii români să se întâlnească pe data de 5 iunie 1918 la Samara, întâlnire care nu a putut avea loc decât pe 3 august 1918 la Celeabinsk, din cauza luptelor dintre cehoslovaci și bolșevici. Conferința a decis, cu scopul continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea lui Voicu Nițescu. Valeriu Dimbu a fost desemnat șef militar, responsabil
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
române din Samara, Celeabinsk și Kurgan au fost concentrate la Petropavlovsk - oraș dirijat de către un comandant militar român, pentru organizare și instrucție. În cursul toamnei și iernii 1918, corpul de voluntari și-a desăvârșit organizarea și și-a precizat misiunea: lupta pentru desăvârșirea idealului național român. La început efectivul a fost de aproximativ 2.500 de oameni, organizat în 2 batalioane active: „Horia” și „Mărășești”, 2 trenuri blindate cu același nume, 1 batalion de rezervă, o companie de pionieri, un escadron
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
să se prezinte la Omsk pentru ca acesta să furnizeze explicații și să i se explice contextul frontului siberian. În timpul plecării lui Nițescu, Kadlec și-a format un Stat Major din ofițeri cehi și ruși și a implicat trupele sale în lupte care nu au fost de interes pentru voluntarii români. Ca atare relațiile dintre Kadlec și români s-au agravat. În urma întâlnirii cu Nițescu însă, generalul a pus "Corpul de Voluntari Români" sub comanda directă a Misiunii Militare Franceze, intenționând să
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
România de a evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]