75,302 matches
-
pretind că fiecare nouă criză mondială a fost profețită de Nostradamus, deoarece de-a lungul timpului a apărut o tendință de a pretinde că "Nostradamus a prezis ceea ce tocmai s-a întâmplat.". Aceste afirmații se bazează foarte mult pe rolul interpretării. O profeție foarte bine cunoscută este aceea că "un mare și înfricoșător conducător va veni din cer" în 1999 și timp de 7 luni "îl va învia pe regele din Angoumois." Dar cuvântul "d'effraieur" (al terorii) de fapt nu
Nostradamus în cultura populară () [Corola-website/Science/329703_a_331032]
-
fiica acestuia. În ciuda compozițiilor sale foarte echilibrate, care au adus doar cuvinte de la laudă de la criticii din Europa, muzica sa a fost descrisă și ca fiind ”lipsită de masculinitate”. El a excelat în toate genurile muzicale din repertoriul pianistic, dar interpretarea propriilor compoziții era cea mai admirată. Muzica de cameră a sa a devenit repede o modă, însă și lucrările interpretate pe șcenă erau apreciate de asemenea. Moszkowski era un tip modest. Îi plăcea să trăiască retras, cu toate că nimeni nu ar
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
a început cariera de profesionist la București, la Casa de Cultură a Sectorului 5, unde a și studiat la Scoala Populară de Artă cu profesoară Angela Moldovan. În ajunul Crăciunului anului 1971 a participat la prima etapă a concursului de interpretare a cântecului popular - Floarea din grădina. În iunie 1972 s-a prezentat la cea de-a doua etapă. După câștigarea etapei a doua a concursului Floarea din grădina a activat în cadrul Ansamblului folcloric Ciocârlia - rampă de lansare pentru multi interpreți
Cornelia Ardelean Archiudean () [Corola-website/Science/329736_a_331065]
-
ancorat puternic în peisajul cultural local, devenind o formație emblematică pentru iubitorii de frumos a județului Sălaj. În ce privește activitatea concertistică de început a corului acesta a participat la emisiunea TV concurs „Drum de glorii”, unde juriul i-a acordat pentru interpretare 99 de puncte, însemnând și primul mare succes al formației; participarea la emisiunea TV „Club T”, obținerea locului IV și a titlului de laureat la faza republicană a Festivalului „Cântarea României” iar, ulterior, câștigarea premiului 1 la Festivalul coral interjudețean
Camerata Academica Porolissensis () [Corola-website/Science/329763_a_331092]
-
după atâta muncă în timp, corul era invitat la manifestări culturale de referință ale genului, fiind o prezență activă la momentele solemne ale vieții culturale sălăjene, la concursuri, remarcându-se de fiecare dată prin măestria de care dădea dovadă în interpretare, prin echilibrul rafinat. Corul Camerata Academica Porolissensis este un nume între cele 10-12 coruri care au rezistat și după revoluție, în condițiile în care întreaga activitate corala din țară s-a prăbușit, acest fapt fiind datorat în mare măsură faptului
Camerata Academica Porolissensis () [Corola-website/Science/329763_a_331092]
-
Borlan”" (Baia Mare), "Festivalul „Augustin Bena”" (Cluj-Napoca, 1998, 2000), "Concursul coral pentru coruri de tineret" (Cluj-Napoca), "Festivalul „Tudor Jarda”" (Năsăud, 2008), "Reuniunea corală internațională de muzică religioasă „Bartolomeu Anania”" (Bistrița, 2011) etc. Obținerea premiului III la Concursul Internațional de Creație și Interpretare Corală „Gheorghe Dima” în anul 1994. În anul 1996, cu ocazia aniversării a 25 de ani de activitate a Reuniunii Corale Camerata Academica Porolissensis a invitat, în premieră absolută în Zalău, a Corului Madrigal, condus de regretatul Marin Constantin. Pe
Camerata Academica Porolissensis () [Corola-website/Science/329763_a_331092]
-
populară a avut o importanță deosebită, întrucât colinda și muzica religioasă au fost vremelnic interzise înainte de 1989. În anul 2000, în cadrul Festivalului Augustin Bena, formația din Zalău a fost întâmpinată cu aplauze la scenă deschisă, fiind deosebit de apreciată pentru calitatea interpretării lucrărilor corale și a repertoriului abordat: „"Heruvic"” de Ioan Chezan și Eugen Pînzar, „"Ave Maria"” de Marius Cuteanu, „"Colind din Sălaj"” și „"Mare hibă-i la Jibău"” de Dariu Pop, „"Baladă"” de Alexandru Ivășcanu, „"Duce-m-oi și n-oi
Camerata Academica Porolissensis () [Corola-website/Science/329763_a_331092]
-
cânta și dansa deasemenea. Monteith a mai trimis apoi o înregistrarea interpreând piesa celor de la REO Speedwagon's: "Can't Fight This Feeling". A susținut mai apoi o audiție în Los Angeles. Calitățile sale vocale erau considerate slăbuțe, dar o interpretare cu regizorul serialului l-a făcut pe cel din urmă să declare că cea mai evazivă calitate a lui Finn va fi: ”drăgălășenia naivă, dar nu stupidă”. Monteith a declarat ulterior: ”Eram ca un copil care caută să fie interesat
Cory Monteith () [Corola-website/Science/329774_a_331103]
-
De-a lungul carierei sale compoziționale Beethoven a compus zece sonate pentru vioară. Sonatele sale s-au maturizat atât în stil câ și în complexitate, culminând cu Sonata Kreutzer (Sonata pentru vioară nr. 9), o lucrare cu contraste extreme. O interpretare tipică durează 40 de minute și este foarte solicitantă pentru ambii interpreți. Brahms, Debussy, Ravel și Șostakovici, printre alții, au contribuit la dezvoltarea repertoriului de sonată pentru vioară fie depășind limitele stabilite fie folosind reguli proprii.
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
Si bemol major, Op. 19, al lui Ludwig van Beethoven a fost compus în principal între 1787 și 1789 dar a atins forma sub care a fost publicată abia în 1795. Beethoven a compus un alt final în 1798 pentru interpretarea de la Praga dar nu este finalul cu care a fost publicată lucrarea. A fost folosită de compozitor doar pentru a-și demonstra calitățile de tânăr virtuoz. Concertul a fost publicat în 1801 după ce deja a fost publicat primul concert pentru
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
Beethoven aplică această melodie cadenței în câteva metode diferite, schimbând caracterul de fiecare dată și demonstrând modurile nenumărate în care o temă muzicală poate fi interpretată și simțită. Partea a fost compusă la Bonn între 1787 și 1789 iar o interpretare tipică durează între 13 și 14 minute. A doua parte este în Mi bemol major, gama subdominantă. La fel ca majoritatea părților lente, este în formă tripartită (ABA) unde secțiunea introductivă prezintă temele iar secțiunea mediană le dezvoltă. Această parte
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
în Mi bemol major, gama subdominantă. La fel ca majoritatea părților lente, este în formă tripartită (ABA) unde secțiunea introductivă prezintă temele iar secțiunea mediană le dezvoltă. Această parte a fost compusă tot la Bonn între 1787 și 1789. O interpretare tipică durează între opt și nouă minute. Ultima parte este în formă de rondo (ABACABA). Secțiunea C este foarte diferită de celelalte deoarece este în gamă minoră și este mult mai puternică în semnificație. De asemenea, înainte de apariție temei rondo
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
fi observată în numeroase lucrări ulterioare ale lui Beethoven. Acest rondo a fost compus de Beethoven la Viena în 1795, chiar în anul în care a avut loc premiera lucrării. În această parte se pot observa influențele lui Haydn. O interpretare tipică durează între cinci și șase minute.
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
Robert Schumann în jurnalul său, " Neue Zeitschrift für Musik". Aceste păreri favorabile l-au determinat pe Raff să se stabilească la Zürich pentru a se dedica exclusiv compoziției. În 1845 Raff a mers pe jos până la Basel pentru a asculta interpretarea la pian lui Franz Liszt. După o perioadă în care a locuit în Stuttgart unde a devenit prieten cu renumitul dirijor Hans von Bülow, a început să lucreze ca asistentul lui Liszt la Weimar din 1850 până în 1853. În această
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
scrisului istoric basarabean, care este o analiză istoriografică și totodată metodologică a experienței de cercetare a istoriei în fosta republică sovietică moldovenească și în noua Republica Moldova. În anul 2006, o nouă carte, editată la Iași și intitulată Istoria: receptare, cercetare, interpretare, avea să continue acest efort, numai că de astă dată autorul avea să pună accentul pe propriile speculații filozofice asupra cercetării istorice. În 2005, după o muncă asiduă de aproape un deceniu, la care o vreme a avut, așa cum mărturisește
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
pentru a mulțumi publicul londonez încă îndrăgostit de Corelli. Cea mai mare contribuție a lui Geminiani este tratatul său din 1751 "Arta cântatului la vioară", publicat la Londra, care este cea mai cunoscută și complexă rezumare a tehnicii italiene de interpretare la vioară din secolul al XVIII-lea și este o sursă importantă pentru studiul interpretării din perioada barocului. Cartea este structurată sub forma a 24 de exerciții acompaniate de un text relativ scurt dar foarte informativ ce oferă instrucțiuni detaliate
Francesco Geminiani () [Corola-website/Science/329884_a_331213]
-
Geminiani este tratatul său din 1751 "Arta cântatului la vioară", publicat la Londra, care este cea mai cunoscută și complexă rezumare a tehnicii italiene de interpretare la vioară din secolul al XVIII-lea și este o sursă importantă pentru studiul interpretării din perioada barocului. Cartea este structurată sub forma a 24 de exerciții acompaniate de un text relativ scurt dar foarte informativ ce oferă instrucțiuni detaliate despre articulații, triluri și alte tehnici, schimbarea pozițiilor și alte aspecte ale mâinii drepte și
Francesco Geminiani () [Corola-website/Science/329884_a_331213]
-
la Moscova pe 25 iulie 1912 cu Prokofiev în calitate de solist și cu Konstantin Saradzhev dirijor. Prokofiev a scris mai târziu că Saradzhev "a realizat splendid toate tempourile mele". Prokofiev a câștigat premiul Anton Rubinstein pentru realizările sale pianistice într-o interpretare a lucrării la Conservatorul din Sankt Petersburg pe 18 mai 1914. Prokofiev a propus propriul său concert în programul competiției, spunând că, deși nu putea câștiga premiul cu un concert clasic, cu propriul său concert juriul "să fie incapabil să
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
juriul "să fie incapabil să decidă dacă îl interpreta bine sau nu". Totuși, regulamentul competiției cerea ca lucrarea să fie publicată. Prokofiev a reușit să găsească un editor dispus să producă 20 de exemplare a lucrării la timp pentru competiție. Interpretarea a fost de succes iar juriul, condus de Alexandr Glazunov, i-au acordat lui Prokofiev premiul întâi, deși cu o oarecare reticiență.
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
forma unei partituri de pian între noiembrie 1915 și aprilie 1916 și a finalizat orchestrația în ianuarie 1917. Vsevolod Meyerhold a fost angajat ca regizor de scenă. Totuși, datorită Revoluției din Februarie, producția operei nu a mai avut loc. Prima interpretare a operei a avut loc abia în 1929 după ce a fost intens revizuită în 1927 la Théâtre Royal de la Monnaie din Brussels. Prokofiev a adaptat o parte din muzica operei într-o suită orchestrală în 1931. Opera Bolșoi a interpretat
Jucătorul (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329896_a_331225]
-
ai Asgardsrei, termen pe care formația îl folosește pentru a denumi luptătorii bunii germani. Varg Vikernes, de asemenea, l-a numit pe Adolf Hitler un luptător al Asgardsrei. Pe lângă credințele păgâne, o parte din scena BMNS se asociază cu o interpretare subiectivă a satanismului, văzând în Satan un arian antic, adversar al lui YHWH, dumnezeul evreilor și al creștinilor. această credință este caracterizată drept „satanism volkisch” sau „satanism arian”. Chraesvelgoron din The True Frost vede nazismul ca o aparență politică a
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
nou la Winnipeg. În aceeași lună, Oleskiw l-a recomandat pe Genik Departamentului Canadian de Interne,pentru funcția de agent de imigrare. În septembrie, Genik a fost angajat ca lucrător cu jumătate de normă al Ministerului, pentru nevoile guvernului de interpretare si traducere. În funcția lui ca agent de imigrare, Genik a întâlnit noi imigranți ucraineni în orașul Quebec , încurajând utilizarea limbii engleze și abandonarea obiceiurilor tradiționale și servind ca si consilier ori de câte ori era nevoie. Volumul său de muncă a crescut
Cyril Genik () [Corola-website/Science/329937_a_331266]
-
Aceste lucrări nu puteau fi înțelese fără o bună cunoaștere a mecanicii cuantice. În acel timp în Franța nu se țineau curusri de mecanică cuantică; exista doar un mic grup de cercetători, întruniți în jurul lui Louis de Broglie, care discutau interpretarea acestei teorii. Având susținerea financiară a lui Joliot, precum și autorizația autorităților militare aliate, Cécile Morette a reușit să se deplaseze în anul 1946 în Marea Britanie, unde s-a întâlnit cu Paul Dirac. Ulterior a vizitat și Dublinul, capitala Irlandei, unde
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
tânăr concert-maestru din țară, dovedindu-se a fi, totodată, și cel mai longeviv. În perioada 1997 - 2006, a fost directorul general al Filarmonicii timișorene. În prezent, este conf. univ. dr. la Facultatea de Muzică din cadrul Universității de Vest Timișoara, specializarea Interpretare Muzicală - Instrument (Vioară), unde în afara viorii, predă cursul de Muzică de cameră și cursul de Studii de orchestră. s-a născut pe 17 iunie 1951, în Timișoara, în casa din strada Războieni nr. 8, fiind cel mai mic dintre cei
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
care solistul a modelat cele mai expresive idei muzicale [...] Sunetul viorii sale este cald, bogat și străbătut de resurse de culoare și expresie, iar tehnica îi este fermă în pornirile ei, avântată și îi poate asigura o largă și bineclădită interpretare a pieselor” (Mihai Sorin Lazăr, Măiestrie și grandoare, Renașterea Bănățeană, 10 aug. 1999) „[...] prima vioară a orchestrei caligrafia convingător aspirația muzicianului Ioan Fernbach (n.n.) dornic de a statua un nivel înalt de profesionalism. [...] ca solist, a semnat partituri importante ca
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]