75,079 matches
-
și felurit ca semnele unui veac, a izbutit să facă legătura între arta și destinul acestui popor.” Refuzând repetările și clișeele din organizarea mijloacelor de exepresie, Enescu și-a consolidat totuși creația pe baza unor idei permanente: întoarcerea la izvoare, lupta cu destinul, sau evocarea fericirii pierdute . Viorel Cosma afirmă că unele dintre aceste principii estetice își au originea tocmai în gândirea pastorală a compozitorului, care apare ca o „reflexia a miturilor antice, orfice, mioritice” . Identitatea românească a discursului lui Enescu
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
armată. O nouă armată maghiară s-a constituit pe resturile celei vechi și ca și consecință, de-a lungul liniei de demarcație incidentele armate în care au fost implicate trupele ungare și române s-au multiplicat semnificativ, căpătând aspectul unor lupte cu anvergură locală. La 26 februarie, într-un context în care România a devenit un factor semnificativ al planurilor comandanților militari francezi de intervenție împotriva Rusiei Sovietice, Conferința de Pace a trasat o nouă linie de demarcație aflată între Satu-Mare
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
și siguranța publică alături de preluarea fără incidente a administrației civile și militare. La 14 ianuarie un detașament din Regimentul 14 Infanterie a intrat în Baia Mare. În drum spre Sighetul Marmației, trupele regimentului au intrat în conflict cu un detașament ucrainean, luptele cu acesta durând până pe 18 ianuarie. La 22 ianuarie trupele române atinseseră deja pe de-a-ntregul, nou aliniament. În toată luna ianuarie precum și în februarie, detașamente ale Diviziei 7-a Infanterie au întreprins acțiuni de dezarmare a localităților din sectorul
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Mackensen care se retrăgea prin Transilvania, cât și de la armata franceză, timpul fiind folosit și pentru instrucția trupelor. În primăvară - cu toate lipsurile materiale, trupele române din Transilvania erau deja bine antrenate fizic și cu moralul foarte ridicat. Practic fără luptă, armata regală română ocupase până la acel moment întreaga Transilvanie istorică. Incapacitatea Antantei de a respecta acordurile încheiate precum și avansul constant pe teren al trupelor române au determinat guvernul ungar să ia în considerare posibilitatea de rezistență armată. Dorind păstrarea cu
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Siegfried, principala rețea defensivă de la frontiera de vest a Germaniei Naziste. Aliații au sperat că cucerească orașul și să înainteze rapid în regiunea industrială Ruhr. Deși cea mai mare parte a populației civile fusese evacuată din Aachen mai înainte de începerea luptelor, orașul a fost distrus în cea mai mare parte, iar ambele tabere au suferit pierderi foarte mari. a fost una dintre cele mai mari la care forțele terestre americane au participat în timpul acestui război, iar orașul a fost prima localitate
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
dat că cele 74 de divizii pe care le comanda ar fi ajuns la puterea a doar 25, dar pe de altă parte problemele logistice ale aliaților le-a oferit defensivei o perioadă de respiro, folosită pentru refacerea capacității de luptă. În septembrie, înaltul comandament al "Wehrmachtului" a mobilizat pe Linia Siegfried aproximativ 230.000 de soldați, dintre care 100.000 erau proaspăt mobilizați. La începutul lunii, germanii dispuneau pe frontul de vest de aproximativ 100 de tancuri, pentru ca spre sfârșitul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
sârmă ghimpată. Unele dintre sectoarele defensive de la Aachen aveau până la 16 km adâncime. După cum avea să spună istoricul Stephen Ambrose, lucrările de aici au fost „fără îndoială cel mai formidabilă defensivă făurită de mâna omului”. Beneficiind de experiența căpătată în luptele de pe frontul de răsărit, germanii își construiseră liniile defensive principale chiar prin centrul orașelor plasate pe Linia Siegfried. Astfel, ei se foloseau de avantajul existenței străzilor înguste, care limitau mult mișcarea blindatelor inamice. În ciuda slabei pregătiri a militarilor care asigurau
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
americane. Americanii planificaseră o străpungere în acest sector, care trebuia să fie crucială pentru atacul aliat, de vreme de la est de Aachen se întindea un teren în mare pare plat, care se preta acțiunilor în forță a marilor unități mecanizate. Luptele din jurul Aachenului începuseră încă din a doua săptămână a lunii septembrie, perioadă numită de germani „Prima bătălie de la Aachen”. În septembrie, apărarea orașului era asigurată de Divizia a 116-a Panzer comandată de generalul Gerhard von Schwerin. Apropierea forțelor aliate
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
000 de oameni). Pe 7 octombrie, apărarea orașului a fost suplimentată cu elemente ale Diviziei I Panzer SS „Leibstandarte SS Adolf Hitler”. În ciuda unui aflux constant de întăriri, Corpul LXXXI a suferit pierderi care i-a slăbit continuu capacitate de luptă. Divizia a 12-a de infanterie a pierdut jumătate din numărul total de soldați în perioada 16-23 septembrie, iar Diviziile de infanterie a 49-a și a 275-a au trebuit să fie retrase de pe linia frontului pentru refacere și
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
cifre au scăzut treptat până la cifra oficială de 12.500 de militari. În noiembrie 1944, efectivul real al unei asemenea divizii era de 8.761 de oameni. Într-o încercare de rezolvare a lipsei de soldați care afecta capacitatea de luptă a "[[Wehrmachtului", au fost create în 1944 diviziile de [[Volksgrenadier]]i. Efectivele medii ale acestora se ridicau la aproximativ 10.000 de oameni. În ciuda faptului că diviziile de Volksgrenadieri au fost încadrate în proporție de aproximativ 25% cu soldați experimentați
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
restul fusese transferat din cadrul din "[[Luftwaffe]]" sau "[[Kriegsmarine]]". Deși aceste divizii au fost dotate cu cele mai noi arme ușoare de infanterie, ele sufereau la capitolul dotării cu piese de artilerie și mijloace de transport, ceea ce limita grav capacitate de luptă. În cazul Corpului LXXXI, Divizia a 183-a Volksgrenadier, deși fusese întărită cu 643 de soldați peste efectivul standard, a devenit funcțională doar în septembrie. Aceasta a însemnat că soldații diviziei nu au avut timpul necesar să se antreneze și
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
pentru odihnă și completarea efectivelor și reînarmare. Până pe 1 octombrie, aproape 70 dintre soldații Diviziei I comandate de generalul [[Clarence Huebner]] fuseseră înlocuiți cu soldați proaspăt sosiți pe front. Ultimele două săptămâni din septembrie au fost folosite pentru pregătirea de luptă în condiții urbane și pentru exerciții de tragere. Planurile pentru ofensivă prevedeau ca ambele divizii de infanterie să evite luptele în orașul Aachen. În principal, infanteriștii trebuiau să coopereze pentru încercuirea orașului și continuarea înaintării spre est. Doar un număr
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Huebner]] fuseseră înlocuiți cu soldați proaspăt sosiți pe front. Ultimele două săptămâni din septembrie au fost folosite pentru pregătirea de luptă în condiții urbane și pentru exerciții de tragere. Planurile pentru ofensivă prevedeau ca ambele divizii de infanterie să evite luptele în orașul Aachen. În principal, infanteriștii trebuiau să coopereze pentru încercuirea orașului și continuarea înaintării spre est. Doar un număr relativ redus de militari americani trebuia să continue luptele pentru cucerirea orașului încercuit. Deși americanii aveau capacitatea de înlocuire rapidă
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Planurile pentru ofensivă prevedeau ca ambele divizii de infanterie să evite luptele în orașul Aachen. În principal, infanteriștii trebuiau să coopereze pentru încercuirea orașului și continuarea înaintării spre est. Doar un număr relativ redus de militari americani trebuia să continue luptele pentru cucerirea orașului încercuit. Deși americanii aveau capacitatea de înlocuire rapidă a pierderilor, soldații proaspăt sosiți pe front nu aveau de cele mai multe ori pregătirea tactică necesară. Numeroși ofițeri tineri nu aveau o pregătire tactică și de conducere a trupelor satisfăcătoare
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
chiar înainte de declanșarea atacului. Sistemul american de înlocuire a trupelor pe linia frontului era bazat pe cantitate nu pe calitate, ceea ce a făcut ca cea mai mare parte a militarilor sosiți în teatrul de operațiuni să nu fie instruită de luptă în mod corespunzător. În rândul trupelor americane se întâmpla de multe ori ca rata de pierderi în cazul noilor sosiți să fie de aproape 50%, cei mai mulți proaspăt sosiți să fie răniți sau uciși în primele zile de luptă. Pierderile mari
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
instruită de luptă în mod corespunzător. În rândul trupelor americane se întâmpla de multe ori ca rata de pierderi în cazul noilor sosiți să fie de aproape 50%, cei mai mulți proaspăt sosiți să fie răniți sau uciși în primele zile de luptă. Pierderile mari suferite de americani pe linia frontului presupunea aducerea a noi soldați pentru completarea efectivelor. De exemplu, un batalion al diviziei a 28-a de infanterie, care de-abia fusese completat cu recruți, a fost aruncat imediat în luptă
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
luptă. Pierderile mari suferite de americani pe linia frontului presupunea aducerea a noi soldați pentru completarea efectivelor. De exemplu, un batalion al diviziei a 28-a de infanterie, care de-abia fusese completat cu recruți, a fost aruncat imediat în luptă într-un atac direct împotriva apărării germane de la Aachen, pentru sprijinirea asaltului Diviziei I de infanterie, care suferise pierderi foarte mari în ultima fază a luptelor din 18-21 octombrie. Forțele terestre americane erau sprijinite în acțiune de Forța aeriană a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de infanterie, care de-abia fusese completat cu recruți, a fost aruncat imediat în luptă într-un atac direct împotriva apărării germane de la Aachen, pentru sprijinirea asaltului Diviziei I de infanterie, care suferise pierderi foarte mari în ultima fază a luptelor din 18-21 octombrie. Forțele terestre americane erau sprijinite în acțiune de Forța aeriană a 9-a, care reușise să identifice cam 75% dintre cazematele de pe linia frontului și făcuse planuri pentru executarea unui bombardament inițial executat cu 360 de bombardiere
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
doua zi a ofensivei, dar înaintarea americanilor a fost în continuare încetinită de apărarea germană, a cărei fortificații nu au fost distruse până când tancurile și tunurile de câmp de 155 mm nu au fost aduse în poziție de tragere directă. Lupte puternice au fost declanșate pentru cucerirea orașului Übach. Blindatele americane au întrat în forță în oraș, unde au fost însă blocate de tirul artileriei germane. Au avut loc lupte înverșunate, înaintarea americanilor fiind oprită de contraatacurile germanilor, iar recucerirea orașului
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
155 mm nu au fost aduse în poziție de tragere directă. Lupte puternice au fost declanșate pentru cucerirea orașului Übach. Blindatele americane au întrat în forță în oraș, unde au fost însă blocate de tirul artileriei germane. Au avut loc lupte înverșunate, înaintarea americanilor fiind oprită de contraatacurile germanilor, iar recucerirea orașului de către aceștia din urmă fiind împiedicată de artileria americană. În operațiunilor zilei de 3 octombrie - forțarea cursului Wurmului, cucerirea și menținerea capului de pod - Divizia a 30-a de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
incapacitatea germanilor să mobilizeze suficiente trupe pentru apărarea căilor de acces spre Aachen, contraatacurile au avut totuși efectul stopării înaintării americanilor. Pe 4 octombrie, americanii au înregistrat doar succese limitate, cucerind orașele Hoverdor și Beggendorf. În ultimele trei zile de lupte, americanii pierduseră deja 1.800 de oameni. Au fost înregistrate succese mai importante pe 5 octombrie, după ce Regimentul al 119-lea al Diviziei a 30-a de infanterie a cucerit Merkstein-Herbach. În ziua următoare, germanii au lansat încă un contraatac
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
nord de orașul Alsdorf. Un pluton de tancuri Sherman, care sprijinea atacul infanteriei americane asupra orașului Mariadorf au ajuns brusc în situația de a fi atacați din spate. Tancurile americane au reușit să iasă din această situație dificilă numai după lupte grele.. Două tunuri de asalt autopropulsate [[Sturmgeschütz IV]] și un detașament german de infanterie au intrat în Alsdorf, unde au devenit rapid ținta atacurilor americane. Deși cele două vehicule grele germane au reușit cu succes să evite distrugerea de către tancurile
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
în sud pe 8 octombrie, având ca prim obiectiv cucerirea orașului [[Verlautenheide]] și a Cotei 231 (cunoscute și ca „dealul Crucii”) de lângă Ravelsberg. Atacul a început cu un baraj masiv de artilerie, care le-a ușurat mult sarcina infanteriștilor. În timpul luptelor pentru cucerirea Cotei 231, comandantul de companie, căpitan Bobbie E. Brown, s-a remarcat prin distrugerea cu dinamită de unul singur a trei cazemate. Deși a fost rănit, căpitanul a continuat să își conducă în luptă compania. Pentru faptele de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
mult sarcina infanteriștilor. În timpul luptelor pentru cucerirea Cotei 231, comandantul de companie, căpitan Bobbie E. Brown, s-a remarcat prin distrugerea cu dinamită de unul singur a trei cazemate. Deși a fost rănit, căpitanul a continuat să își conducă în luptă compania. Pentru faptele de vitejie din acea zi, Bobbie E. Brown a fost decorat cu [[ Medal of Honor]]. Pe 10 octombrie, Divizia I de infanterie reușise să își îndeplinească toate obiectivele ordonate, ocupând pozițiile pentru efectuarea joncțiunii cu Divizia a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
să își îndeplinească toate obiectivele ordonate, ocupând pozițiile pentru efectuarea joncțiunii cu Divizia a 30-a de infanterie. După cucerirea dealului Crucii, germanii au organizata un contraatac, care a fost respins de aliați în cele din urmă. Pe câmpul de luptă, germanii au pierdut numai la Cota 231 40 de morți și 35 de prizonieri. Divizia I de infanterie a reușit să cucerească toate zonele înalte din jurul orașului, în ciuda apărării și contraatacurilor germane. Pe 10 octombrie, generalul Huebner a cerut germanilor
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]