75,079 matches
-
cu hotărâre să capituleze, artileria americană a declanșat pe 11 octombrie un bombardament, lansând aproximativ 5.000 de proiectile, sau aproximativ 153 t de explozivi, asupra orașului. La rândul lor, bombardierele aliate au efectuat raiduri de bombardament asupra obiectivelor. În timpul luptelor, americanii au avut pierderi importante, atât datorită contraatacurilor germane, cât și ca urmare a acțiunilor infanteriștilor de distrugere a cazematelor inamice. Germanii au folosit noaptea de 10-11 octombrie pentru fortificare caselor orașului Bardenberg. Infanteriștii americani nu au reușit să cucerească
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
pozițiilor Diviziei a 30-a americană. Atacul german a fost stopat tirurile artileriei grele și de măsurile antitanc eficiente.. În satul Birk, echipajul unui tanc american Sherman a reușit ca timp de trei ore să reziste atacurilor blindatelor germane. În timpul luptei, tanchiștii americani au reușit să distrugă un tanc german [[Panzer IV]] și să avarieze un altul, forțându-i pe germani să se retragă. În cele din urmă, în sprijinul acestui blindat au sosit elementele Diviziei a 2-a blindate americane
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
thumb|left|Artilerist german în timp ce încarcă un proiectil în tunul antiaerian Flak 36 (ori Flak 37)]] În aceeași zi (12 octombrie), în sud, două regimente de infanterie germană au încercat să recucerească dealul Crucii controlat de americanii Diviziei I. După lupte grele, germanii au cucerit pentru o scurtă vreme controlul asupra înălțimii dar, până la sfârșitul zilei, dealul a fost recucerit de americani. Militarii germani din cele două regimente au fost uciși sau răniți aproape în totalitate. În zilele de 11-13 octombrie
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
la vest de Aachen pe 16 octombrie. Până în această zi, Corpul XIX american a pierdut 400 de morți și 2.0000 de răniți, 72% dintre aceștia fiind ale Diviziei a 30-a de infanterie americană. Apărătorii germani au pierdut în timpul luptelor de până atunci de la Aachen 1230 de soldați morți și 4.400 răniți. [[Image:Kriegsgefangene in Aachen (1944).jpg|thumb|Prizonieri germani în Aachen]] Divizia I de infanterie SUA a trebuit să își folosească cea mai mare parte a efectivelor
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
obuzier de 155mm, au trebuit să atace garnizoane orașului formată din aproximativ 5.000 de soldați germani (printre care se aflau și membri ai serviciilor auxiliare din flota maritimă, aviație și poliție). Cei mai mulți soldați germani erau lipsiți de experiență de luptă, erau slab instruiți și erau sprijiniți de doar câteva tancuri și tunuri de asalt. Apărătorii Aachenului se foloseau de clădirile transformate în puncte fortificate, în special în centrul vechi, unde labirintul de străduțe favoriza defensiva. Militarii americani ai Regimentului 26
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Apărătorii Aachenului se foloseau de clădirile transformate în puncte fortificate, în special în centrul vechi, unde labirintul de străduțe favoriza defensiva. Militarii americani ai Regimentului 26 au atacat pentru prima oară pe 13 octombrie, comandanții recunoscând rapid natura specială a luptelor din oraș. Infanteriștii americani au trebuit să facă față atacurilor prin surprindere și ambuscadelor organizate de germani, care se foloseau de sistemul de canalizare și pivnițele clădirilor. Americanii au fost obligați ca să verifice fiecare gură de canal, clădire și subsol
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
forțat din zonele pe care le cuceriseră americani - niciunui civil nu i s-a permis să rămână în spatele frontului aliat. Succesul americanilor în oraș nu s-a măsura prin rapiditatea înaintării, ci prin numărul de case capturate de la inamic. În timpul luptelor din Aachen, artileria americană a fost folosită pentru distrugerea prin foc direct clădirile cu ziduri foarte groase din orașul vechi. Obuzierele Loviturile obuzierului au creat culoare de trecere care au permis infanteriștilor să înainteze de la o clădire la altă fără
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Pe 21 octombrie, soldații Regimentului al 26-lea de infanterie și ai batalionului de sprijin au reușit să cucerească zona centrală a orașului Aachen;. În aceeași zi, ultimele forțe germane din hotelul Quellenhof au capitulat, acesta fiind actul final al luptei pentru cucerirea orașului de către americani. În luptele Aachen, americanii și germanii au înregistrat pierderi foarte mari. În vreme ce primii au pierdut peste 5.000 de soldați morți, cei din urmă au pierdut peste 5.000 de morți și 5.600 de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
-lea de infanterie și ai batalionului de sprijin au reușit să cucerească zona centrală a orașului Aachen;. În aceeași zi, ultimele forțe germane din hotelul Quellenhof au capitulat, acesta fiind actul final al luptei pentru cucerirea orașului de către americani. În luptele Aachen, americanii și germanii au înregistrat pierderi foarte mari. În vreme ce primii au pierdut peste 5.000 de soldați morți, cei din urmă au pierdut peste 5.000 de morți și 5.600 de prizonieri. Începând cu data de 2 octombrie
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
a 30-a de infanterie a pierdut aproximativ 3.000 de soldați morți și răniți, în vreme ce Divizia I de infanterie a pierdut cel puțin 1.350 de oameni (150 de morți și 1.200 de răniți). Germanii au pierdut în luptele din oraș 5.100 de soldați, dintre care 3.473 de [[prizonier de război|prizonieri]]. În timpul luptelor, "Wehrmachtul" a pierdut două divizii în totalitate, iar alte opt au suferit pierderi foarte mari, dintre care două divizii de infanterii nou organizate
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
I de infanterie a pierdut cel puțin 1.350 de oameni (150 de morți și 1.200 de răniți). Germanii au pierdut în luptele din oraș 5.100 de soldați, dintre care 3.473 de [[prizonier de război|prizonieri]]. În timpul luptelor, "Wehrmachtul" a pierdut două divizii în totalitate, iar alte opt au suferit pierderi foarte mari, dintre care două divizii de infanterii nou organizate și una de tancuri proaspăt utilată. Pierderile foarte mari s-au datorat modului în care au fost
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
divizii în totalitate, iar alte opt au suferit pierderi foarte mari, dintre care două divizii de infanterii nou organizate și una de tancuri proaspăt utilată. Pierderile foarte mari s-au datorat modului în care au fost folosite trupele germane în timpul luptelor. Deși la Aachen au fost mobilizate echivalentul a 20 de batalioane de infanterie, în timpul numeroaselor contraatacuri împotriva Diviziei a 30-a de infanterie americană au fost trimise la luptă în cel mult două regimente. În timpul luptelor, germanii și-au schimbat
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
au datorat modului în care au fost folosite trupele germane în timpul luptelor. Deși la Aachen au fost mobilizate echivalentul a 20 de batalioane de infanterie, în timpul numeroaselor contraatacuri împotriva Diviziei a 30-a de infanterie americană au fost trimise la luptă în cel mult două regimente. În timpul luptelor, germanii și-au schimbat părerea despre calitatea forțelor americane, remarcând capacitatea artileriei de lansare a unei cantități copleșitoare de proiectile și manevrabilitaea blindatelor pentru sprijinirea acțiunilor infanteriei. Ambele divizii americane au fost citate
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
folosite trupele germane în timpul luptelor. Deși la Aachen au fost mobilizate echivalentul a 20 de batalioane de infanterie, în timpul numeroaselor contraatacuri împotriva Diviziei a 30-a de infanterie americană au fost trimise la luptă în cel mult două regimente. În timpul luptelor, germanii și-au schimbat părerea despre calitatea forțelor americane, remarcând capacitatea artileriei de lansare a unei cantități copleșitoare de proiectile și manevrabilitaea blindatelor pentru sprijinirea acțiunilor infanteriei. Ambele divizii americane au fost citate pe ordin de zi pentru luptele de la
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
În timpul luptelor, germanii și-au schimbat părerea despre calitatea forțelor americane, remarcând capacitatea artileriei de lansare a unei cantități copleșitoare de proiectile și manevrabilitaea blindatelor pentru sprijinirea acțiunilor infanteriei. Ambele divizii americane au fost citate pe ordin de zi pentru luptele de la Aachen. În ciuda victoriei obținute de americani, rezistența germanilor de la Aachen a împiedicat continuarea înaintării aliaților spre răsărit. După cucerirea orașului Aachen, Armata I aliată a primit sarcina cuceririi și păstrării în siguranță a barajelor la este de pădurea Hürtgen
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
a primit sarcina cuceririi și păstrării în siguranță a barajelor la este de pădurea Hürtgen, pe care germanii ar fi putut să le folosească pentru inundarea văilor pe care se aflau drumul spre Berlin. Operațiunea aliaților avea să ducă la lupte mai grele decât cele de la - „[[Bătălia din Pădurea Hürtgen]]”. [[Categorie:Bătăliile Germaniei]] [[Categorie:Bătăliile Statelor Unite]] [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest]]
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de 320 de oameni se aflau în club la ora locală 2:00 când a început atacul. Pulse a fost fondat în 2004 de Barbara Poma și Ron Legler. Fratele lui Poma, John, a murit în 1991 după o lungă luptă cu SIDA, iar clubul este "numit pentru ca pulsul lui John să dăinuie", potrivit unui agent de marketing al clubului. Pulse găzduiește în fiecare noapte show-uri tematice și are un program lunar de evenimente educaționale destinate comunității LGBT. "The Washington
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
este rabinul așezării Shilo și directorul ieșivei Beit Orot. Yoel Ben Nun a invatat la Ieșiva Merkaz Harav a rabinului Tzvi Yehuda Kook. Ca soldat în brigada de parașutiști rezerviști 55 a participat în cursul Războiului de Șase Zile la luptele pentru Orașul Vechi al Ierusalimului și Muntele Templului. În 1968 cu Hanan Porat, Ben Nun a apelat la rabinul Yehuda Amital și împreună au înființat ieșiva „Har Etzion” la Alon Shvut. Deja atunci la 23 ani, a predat la ieșivă
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
(2014) este un roman fantasy, pentru tineret al scriitoarei Adina Speteanu. Este al treilea volum al seriei "Dincolo de moarte", care prezintă lupta dintre două popoare de nemorți, strigoii și vampirii. Acțiunea continuă din locul în care a fost abandonată de cartea precedentă, "Jocul secretelor", și prezintă încercările Nataliei de a conduce poporul strigoilor și de a-și proteja, în același timp, familia
Îngeri de gheață () [Corola-website/Science/336428_a_337757]
-
un viitor strălucit. În vara anului 1916 "„viața i se arăta simplă, limpede, fără primej-dii”". Intrarea României în război aduce schimbări în viața personajelor. Avântul patriotic al celor care susținuseră politica intervenționistă se frânge în primele luni ale războiului pe măsură ce luptele devin sângeroase și produc moartea sau mutilarea unui număr tot mai mare de militari. Prin intervenția viitorului său socru, avocatul Comșa este mobilizat la un birou statistic din cadrul Ministerului de Interne, adică la partea sedentară aflată în spatele frontului. El se
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
ocuparea Bucureștiului, continuându-și activitatea de ambuscat. Disprețuind comportamentul lipsit de griji al cunoștințelor sale din înalta societate și nemulțumit de propria sa lașitate, Radu Comșa solicită să fie trimis pe front în primăvara anului 1917, încrezător în faptul că lupta și jertfa generației sale vor sta la baza unei noi organizări sociale în care oamenii vor renunța la egoismul individual în schimbul efortului solidar pentru binele general. Locotenentul Radu Comșa este rănit grav în luptele de la Oituz, plămânul fiindu-i perforat
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
anului 1917, încrezător în faptul că lupta și jertfa generației sale vor sta la baza unei noi organizări sociale în care oamenii vor renunța la egoismul individual în schimbul efortului solidar pentru binele general. Locotenentul Radu Comșa este rănit grav în luptele de la Oituz, plămânul fiindu-i perforat de niște schije de obuz și suferind alte răni minore (la gură și la ochi). Discuțiile purtate cu Vasile Mogrea, colegul său de salon, în cele două luni de spitalizare în care a avut
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
război. „La fața locului nu m-am informat însă niciodată despre nimic. Realitatea a fost, totuși, atât de bine interpretată, încât, făcând cunoștință cu niște ofițeri, cititori ai romanului meu, aceștia au pretins categoric că au participat la una din luptele descrise de mine, iar unul își amintea că mă văzuse luptând în dreapta lui. Lucrurile nu s-au lămurit decât în momentul în care le-am arătat actul de reformă medicală. Vei înțelege, dar, de ce scriind «Ochii Strigoiului» nu a trebuit
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
va face să-i mărturisească lui Vardaru că înainte de a pleca pe front "„nu mă cunoșteam încă. M-am descoperit acolo! Acum suntem mulți care am învățat că am fi dezertori, dacă după război, nu ne-am întoarce să continuăm lupta aci, pe frontul intern”". Comșa se rupe după război de familia Vardaru, simțind că nu mai are nimic în comun cu aceasta. Încearcă să-și refacă viața, dar este izolat social din pricina infirmității. El trăiește decepții succesive și apoi deziluzia
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
toate personajele: un colonel de operetă ca Pol Vardaru (ce plecase de acasă cu provizii de cafea și de coniac franțuzesc) se comportă vitejește, în timp ce adolescentul alintat Mihai Vardaru își descoperă o tărie de caracter nebănuită și pleacă voluntar la luptă, jertfindu-și viața. Realismul scrierii se datorează creionării autentice a mediilor sociale existente în perioada desfășurării acțiunii. Personajele lui Cezar Petrescu sunt indivizi normali, ce erau ușor de recunoscut de cititorii acelor vremuri printre prietenii și cunoștințele lor. Membrii familiei
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]