75,079 matches
-
din când în când de norocul efemer al unui creion îndemânatec”. În primii ani ai regimului comunist din România, ideologii culturali de orientare comunistă au considerat că romanul "Întunecare" demonstra incapacitatea intelectualității românești de a-și asuma crezul revoluționar al luptei de clasă, având un mesaj ezitant și pesimist. Romanul "Întunecare" a fost tradus în mai multe limbi străine: poloneză ("Ciemność", 2 vol., Wydawnictwa Literacko-Naukowego, Cracovia, 1933; traducere de Stanisław Łukasik), italiană ("L’ombra che scende", Editrice La Capitale, Roma, 1945
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
rază de speranță, că nu se vede eroismul armatei într-un război benefic pentru România și că nu este reflectat rolul pozitiv al mișcării socialiste. Într-o însemnare de jurnal din 28 decembrie 1985 Alexandru Tatos își exprima deznădejdea în fața luptei surde cu un sistem opac, calificând obiecțiile la adresa filmului ca fiind stupide. Au avut loc mai multe discuții timp de șase luni, prima avanpremieră având loc la Botoșani la 19 mai 1986, iar apoi la București și Zalău. Premiera filmului
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
și a oferit ajutorul Statelor Unite în ancheta pentru a-i găsi pe cei vinovați. Președintele rus Vladimir Puțin și-a exprimat solidaritatea cu Franța după atentatul de la Nișă, calificându-l drept un "act barbar" și lansând un apel la continuarea "luptei împotriva terorismului". Într-o declarație comună, cele 15 țări membre ale Consiliului de Securitate al ONU au "condamnat cu cea mai mare fermitate atacul terorist barbar și las" de la Nișă. Summitul Asia-Europa din capitală Mongoliei, Ulaanbaatar, a început cu un
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
de teatru din 1912 de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Este o dramatizare a nuvelei omonime care a fost publicată în volum sub semnătura „Delavrancea” la Editura Socec în 1903. O primă variantă a nuvelei a fost publicată în 1887 în revista "Lupta literară". Prima reprezentație a avut loc la 14 decembrie 1912 la Teatrul Național din București. În rolurile principale au jucat actorii Constantin I. Nottara ca , Ion Petrescu ca Matache Profirel, Vasile Toneanu ca Jenică Păunescu, Constantin Radovici ca Gusi, Agepsina
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]
-
a pornit ofensiva în direcția orașului Seleușu Mare ("Nagyszőlős"), iar după atingerea obiectivului a trebuit să continuă ofensiva în valea Tisei, până la Frasin. Grupurile din Munkács și Beregszász au atins scopul chiar în același zi, militanții ruteni au retras după lupte sporadice. În paralel, grupul din Ungvár a complicat în lupte violente cu armata regulară cehoslovace lângă satul Domaninci ("Alsódomonya", astăzi se constituie un cartier al orașului Ujhorod) și înaintarea lui a fost încetat. La 16 martie, Armata Maghiară a pornit
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
după atingerea obiectivului a trebuit să continuă ofensiva în valea Tisei, până la Frasin. Grupurile din Munkács și Beregszász au atins scopul chiar în același zi, militanții ruteni au retras după lupte sporadice. În paralel, grupul din Ungvár a complicat în lupte violente cu armata regulară cehoslovace lângă satul Domaninci ("Alsódomonya", astăzi se constituie un cartier al orașului Ujhorod) și înaintarea lui a fost încetat. La 16 martie, Armata Maghiară a pornit atacul împotriva orașului Hust, care a devenit bătălia cea mai
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
La 18 martie, o unitate rutenă a atacat un regiment maghiar la Slatina, dar fără succes. După bătălia aceasta, majoritatea militanților au capitulat, iar mulți dintre ei au încercat să se retrage pe teritoriul Poloniei, dar au fost uciși în luptele cu grănicerii polonezi. La sfârșitul lunii martie, regentul Miklós Horthy a vizitat pe teritoriile ocupate, consacrând anexiunea.
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
a făcut după mai multe discuții preliminare, în sprijinul documentului venind și unele sugestii ale poetului Octavian Goga. Prudenți, cei care au participat la redactarea au încercat să nu deranjeze nici una dintre forțele revoluționare, care erau la acel moment în luptă pentru preluarea puterii după căderea regimului țarist. În original, documentul a fost redactat în 4 exemplare, 2 în limba română și 2 în limba rusă. Documentul este un exemplu tipic al discursului românesc din perioada luptei pentru întregirea statului. Rațiunea
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
la acel moment în luptă pentru preluarea puterii după căderea regimului țarist. În original, documentul a fost redactat în 4 exemplare, 2 în limba română și 2 în limba rusă. Documentul este un exemplu tipic al discursului românesc din perioada luptei pentru întregirea statului. Rațiunea și obiectivul unic al constituirii Corpului de Voluntari din Rusia a fost postulate ca fiind unirea poporului și teritoriului românesc din Imperiu, cu România. O incursiune în istoria luptei de emancipare națională a românilor transilvăneni, a
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
exemplu tipic al discursului românesc din perioada luptei pentru întregirea statului. Rațiunea și obiectivul unic al constituirii Corpului de Voluntari din Rusia a fost postulate ca fiind unirea poporului și teritoriului românesc din Imperiu, cu România. O incursiune în istoria luptei de emancipare națională a românilor transilvăneni, a fost inclusă dat fiind că documentul a fost adresat unor factori de decizie și popoare străine. Împrejurările au făcut ca să fie exprimată în text și încrederea în sprijinul tinerei democrații rusești precum și în
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
să fie considerate ca reprezentând voința românilor din Imperiu. În textul Declarației, a fost exprimat angajamentul voluntarilor români din Rusia de a continua să lupte cu arma în mână pentru realizarea unității nationale. Semnatarii au scos în evidență faptul că lupta românilor din Transilvania pentru înlăturarea jugului austro-ungar era o acțiune justă și au afirmat necesitatea destrămării Dublei Monarhii - caracterizată drept un stat anacronic, creat prin răpirea unor țări prin forță brutală și fără consimțământul națiunilor. Singura soluție fiind destrămarea Imperiului
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
m). Radarul a fost echipat cu sistemul de interogare prin radiolocație care lucra în sistemul de recunoaștere ”Kremnîi-2”, NRZ-15. Radarul P-15 a fost montat pe un vehicul împreună cu sistemul de antenă cu două etaje și putea fi gata de luptă din poziția de marș în 10 minute. Unitatea de furnizare a energiei electrice era transportată în remorcă. La începutul anilor '70 radarul P-15NM a fost în mare măsură înzestrat cu noi componente de bază și dotat cu interogator de la sol
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
moartea lui Tewodros al II-lea. El a condus oștirile etiopiene la mai multe victorii în războaiele de apărare ale Etiopiei, mai ales la granița de nord, împotriva italienilor, a egiptenilor, și mahdiștilor din Sudan, distingându-se de pildă, în luptele de la Dogali și Adwa. Pentru etiopieni în general, și pentru poporul tigre în special, Ras Alula a devenit un erou național. Europenii l-au poreclit „Garibaldi al Abisiniei”. Doar în Eritreea este privit uneori ca un trădător, deoarece a colaborat
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
menționată și ea de H.Erlich) povestește că tanarul Alula s-a numarat printre cei care l-au capturat pe fostul împărat Tekle Giyorgis în bătălia victorioasă a lui Kassa din 11 iulie 1871. Alula a luat parte și la lupta contra lui Wagshum Gobeze (care era cumnatul Dejazmatch-ului Kassa). În anul 1871 după victoria în aceste lupte, Kassa a fost încoronat împărat al Etiopiei sub numele de Yohannes al IV-lea, La mijlocul secolului al XIX-lea Egiptul sub conducerea viceregilor
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
au capturat pe fostul împărat Tekle Giyorgis în bătălia victorioasă a lui Kassa din 11 iulie 1871. Alula a luat parte și la lupta contra lui Wagshum Gobeze (care era cumnatul Dejazmatch-ului Kassa). În anul 1871 după victoria în aceste lupte, Kassa a fost încoronat împărat al Etiopiei sub numele de Yohannes al IV-lea, La mijlocul secolului al XIX-lea Egiptul sub conducerea viceregilor din dinastia lui Mohammad Ali a început să acționeze în mod independent de Imperiul Otoman si a
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
a ocupat Keren, iar după zece zile, s-a îndreptat spre Kufit, care era și el sub control mahdist. El era însoțit în misiunea sa de comandantul oficial al armatei etiopiene, Fitawrari Blatta Gabro. La Kufit s-a desfășurat o luptă grea în care etiopienii au izbutit sa-i învingă pe mahdiștii conduși de Osman Digna, dar cu prețul unor pierderi grele. În bătălie au căzut doi dintre generalii etiopieni - Blatta Gebru însuși și Aselafi Hagos, iar Alula a fost rănit
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
că au nevoie de Massawa și de Assab din cauza poziției lor strategice pe înălțimi. Întors la Asmara, Alula a mobilizat o oaste de 5000 de luptători și a coborât prin Ghinda'e către Sahati (Saati). Înainte de a se angaja în lupta cu italienii el a raportat împăratului și a protestat în fața lui emisarului Harrison Smith, care îl insoțise pe amiralul Hewett în momentul semnării acordului din 1884, împotriva încălcării acordului. El a ordonat arestarea inginerului conte Salimbeni,și a altor italieni
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
au înfruntat în bătălia de la Dogali. Etiopienii avand superioritate numerică (12-20 000 luptători) au încercuit și nimicit apropate în întregime un regiment italian de 512 militari conduși de maiorul Boretti care venise pentru a întări forțele italiene la Dogali. În luptă italienii au avut pierderi grele, pierzându-și viața 400-500 soldați , 22 ofițeri de elită și coordonatorul forțelor italiene, colonelul Tommaso de Cristoforis. Au supraviețuit, fugind, numai 80 dintre militarii italieni. Alula a continuat apoi spre nord către Sahati, unde etiopienii
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
din Gojjam, coalizate cu italienii. Plana pericolul unui război civil între etiopieni.Înainte de a porni campania, Yohannes, care voia să evite un război cu Menelik, i-a poruncit lui Ras Alula să părăsească Asmara pentru a i se alătura în lupta cu invadatorii musulmani. Alula a abandonat Asmara la 23 aprilie 1888 și s-a retras la Aduwa. La 2 martie 1889 împăratul a intrat la Matamma în luptă cu mahdiștii comandați de Zeki Tumal, dar a fost rănit mortal de
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
lui Ras Alula să părăsească Asmara pentru a i se alătura în lupta cu invadatorii musulmani. Alula a abandonat Asmara la 23 aprilie 1888 și s-a retras la Aduwa. La 2 martie 1889 împăratul a intrat la Matamma în luptă cu mahdiștii comandați de Zeki Tumal, dar a fost rănit mortal de un glonte. Trupul său a căzut în mâinile mahdiștilor, care l-au decapitat. Cu sprijinul lui Menelik, italienii au profitat de ocazie și au pus stăpânire pe Asmara
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
forțele italiene care ajunseseră la un număr de 20,000 de militari, și cele etiopiene (90,000 luptători, dintre care 20,000 fără arme moderne) au reînceput la 7 decembrie 1895. Ras Alula a luat parte la o parte din luptele victorioase cu italienii la Amba Alaghe, apoi la Mekele. Ajuns în zona de conflict, împăratul Menelik a împărțit armata în mai multe sectoare. În tabăra lui Ras Alula, situată la înălțime,în afara razei de observație a italienilor, au fost incluse
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
victoria etiopienilor și fuga italienilor din regiune. După bătălia de la Aduwa Ras Alula a fost reabilitat de împărat și a crescut în ochii principilor tigre , fiind loial guvernatorului din Tigray, Ras Mengeshe Mikael. Ulterior, la 15 ianuarie 1897 a dus lupte cu vechiul său dușman, Ras Hagos din Tembien, pe care l-a învins. Hagos însuși a fost ucis în luptă iar Alula a fost rănit de o armă de foc la picior. El a murit la rândul lui la 15
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
crescut în ochii principilor tigre , fiind loial guvernatorului din Tigray, Ras Mengeshe Mikael. Ulterior, la 15 ianuarie 1897 a dus lupte cu vechiul său dușman, Ras Hagos din Tembien, pe care l-a învins. Hagos însuși a fost ucis în luptă iar Alula a fost rănit de o armă de foc la picior. El a murit la rândul lui la 15 februarie 1897 ca urmare a complicațiilor rănii. La Mek'ele se află și o statuie ecvestră a lui Ras Alula
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
război. Conform fostului redactor de la Gazeta Transilvaniei Voicu Nițescu, gazeta a fost un prețios călăuzitor și un „puternic liant sufletesc” pentru cei aflați departe de locurile natale, orice informații despre țară fiind primite cu bucurie și interes de către prizonieri. Episoadele luptelor de Mărăști, Mărășești și Oituz au fost relatate cu deosebită mândrie. Ziarul s-a preocupat de asemenea constant de strângerea de fonduri de întrajutorare pentru sprijinirea prizonierilor români din Rusia precum și de aspecte care au ținut de colaborarea românilor transilvăneni
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
ultimul său număr din septembrie 1917, de când a început să scadă, ajungând ca la ultimul său număr să fie tipărit în mai puțin de 500 de exemplare. Perioada cea mai fructuoasă a acestuia s-a suprapus aproximativ peste cea a luptelor de la Mărășești. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de câtre alte periodice (Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei, Vestitorul, Țara Noastră). După dizolvarea Primului Corp de
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]