9,974 matches
-
cu o mână fermă ca s-o tragă blând spre el să o sărute. Ar râde de tot felul de prostioare, și-ar împărtăși secrete și ar vorbi despre locurile preferate pe care ar dori să le viziteze, sperând, dar neîndrăznind să spună — la urma urmei, era doar prima lor noapte — că într-o zi vor călători împreună să le vadă pe toate. S-ar trezi dimineața târziu, iar Paul i-ar spune lui Emmy ce dulce e așa adormită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pare un pic cam sec. Dacă preferați roșu, va trebui să aduceți din pivniță. Cred că mai bine bem roșu, zise Leigh, mai mult pentru Russell. Știa că nu-i place vinul alb — mai ales chardonnay — dar el n-ar îndrăzni niciodată să-și exprime o astfel de preferință în fața părinților ei. — Vă las un minut să mai vorbiți amândouă, spuse Russell cu zâmbetul unuia care a câștigat un premiu (mai exact un premiu Emmy obținut anul trecut pentru cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
colecție, numai gândindu-se la ele și o lua amețeala. Făcea alergie la antichități. Și la obiecte de artă! Numai cât se uita la cutiuțele alea mici și simțea că-i vine să vomite. S-a plâns ea cât a îndrăznit în momentul în care Toby a anunțat-o care era planul pentru seara aceea, dar nu vroia să forțeze nota; o fi Toby un picuț cam plictisitor și cam mormoloc, dar era prietenul ei, iar ea avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era strict una din necesitate, nu din plăcere. — Bună! spuse ea cu un accent brazilian ceva mai pronunțat. Eu sunt Adriana. Te superi dacă o împrumut pe prietena mea doar un moment? Mackenzie deschise gura să exclame ceva, dar Adriana îndrăzni să o ciupească de braț. Tipul mișto zâmbi, clătină din cap și se întoarse la conversația lui de dinainte. Adriana simțea răceala care radia prin toți porii lui Mackenzie, dar era încă și mai conștientă de prezența lui Dean în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el era singurul care a rămas în Israel. Ea încerca să-l urmărească cu atenție, dar cu fiecare cuvânt pe care îl rostea, ea devenea tot mai convinsă că îl plăcea. Nu era bun de soț, desigur — nici nu mai îndrăznea să se gândească până acolo — dar părea un tip foarte de treabă. Odată cu acest lucru de care ea și-a dat seama, s-au strecurat și vechile îndoieli. O plăcea și el? Se vor vedea din nou în State? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dar parcă numai ce-a fost Croc Dundee weekendul trecut? Sau confund eu? Vai de mine, Emmy, nu m-am gândit niciodată c-o să pierd șirul bărbaților cu care ieși tu. Oare Adriana era supărată pe Emmy? O judeca? Să îndrăznească să creadă că poate o invidia? — Rafi e drăguț și inteligent, e o dulceață. Ne-am simțit foarte bine împreună. — Să nu uităm că e evreu, a zis Adriana, iar Emmy parcă o și vedea arătând mustrătoare cu degetul. Știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de ciorapi din magazin era mai scumpă decât orice rochie pe care o avea ea, iar halatul acesta... ei bine ... pe el plătise din banii de chirie pe o lună mai mult decât vroia să-și aducă aminte. Cum de îndrăznise numai să intre în magazin? Nici ea nu mai știa. Știa doar că arăta atât de bine îmbrăcată în el, în cabina de probă a luxosului salon cu draperii grele din brocat, unde stătea cu buzele tuguiate și șoldul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În coate. Se uită la tovarășii lui, unii prea extenuați ca să-și mănînce rațiile, și Își rupse ultimele bandaje de hîrtie de pe tăieturile de deasupra ochilor. Orice i s-ar fi Întîmplat În Închisoarea Centrală din Shanghai - iar Jim nu Îndrăzni niciodată să-l Întrebe de soarta lui Frank -, Începuse să redevină fostul steward de pe Cathay-American Line, gata să adune În jurul lui o mică parte a unei lumi șubrede. Îl cercetă din nou pe Jim, observîndu-i hainele zdrențuite și Înfățișarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
găsească ceva ce ar fi putut semăna cît de cît cu Woosung. Vorbele doctorului Îl tulburaseră. Chiar dacă se rătăciseră, cum de voia să se Întoarcă la centrul de detenție? Jim știa că furia sergentului Uchida Îl Împiedica pe șofer să Îndrăznească să se Întoarcă. Dar Îl urmărea cu atenție pe doctorul Ransome, Încercînd să ghicească dacă vorbea destul de bine japoneza ca să-l demoralizeze pe șofer. Părea că are dificultăți cu vederea, mai cu seamă cînd se uita la Jim, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aparatul secret de radio din lagăr, dar atunci surplusul de alimente se va termina. Ce Îl Îngrijora cel mai mult pe Jim era gîndul că, dacă soldatul Kimura Îl va lovi, el Îi va răspunde. Puțini băieți de vîrsta lui Îndrăzneau să-l atingă pe Jim, iar În ultimul an, de cînd rațiile lipsiseră, chiar și bărbații care ar fi Îndrăznit s-o facă erau puțini. În plus, dacă răspundea și-l lovea pe Kimura, era mort. Se calmă, calculînd care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe Jim era gîndul că, dacă soldatul Kimura Îl va lovi, el Îi va răspunde. Puțini băieți de vîrsta lui Îndrăzneau să-l atingă pe Jim, iar În ultimul an, de cînd rațiile lipsiseră, chiar și bărbații care ar fi Îndrăznit s-o facă erau puțini. În plus, dacă răspundea și-l lovea pe Kimura, era mort. Se calmă, calculînd care era cel mai bun moment să se ridice În picioare și să se predea. Se va Înclina În fața lui Kimura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fuseseră derutați de bombardament și de perspectiva sfîrșitului iminent al războiului, acum erau calmi. Întregul spectacol, precum și lipsa armelor, era menit să le arate deținuților britanici că japonezii Îi disprețuiesc, În primul rînd pentru că sînt prizonieri și apoi pentru că nu Îndrăznesc să se miște nici un centimetru ca să-l salveze pe chinez. Jim Își dădu seama că japonezii aveau dreptate. Nici unul dintre deținuții britanici nu ar fi ridicat un deget, nici chiar dacă toți hamalii din China ar fi fost omorîți În bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
TU, În pivniță. Cari cărbuni și varză murată. Pe urmă asculți Teatru la microfon. La prânz pleci către școală. Îmbrăcat numai În trening și cu capul descoperit. Niște zdrențe friguroase. Așa ai fost pedepsit. Să te Înveți minte. Să mai Îndrăznești să iei și altă dată nota patru la română. Să mai Îndrăznești și altă dată să nu știi pe de rost poezia Boul și vițelul. Și ce este fabula. În colțul străzii spre Cinema Popular, te Întâlnești cu fratele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la microfon. La prânz pleci către școală. Îmbrăcat numai În trening și cu capul descoperit. Niște zdrențe friguroase. Așa ai fost pedepsit. Să te Înveți minte. Să mai Îndrăznești să iei și altă dată nota patru la română. Să mai Îndrăznești și altă dată să nu știi pe de rost poezia Boul și vițelul. Și ce este fabula. În colțul străzii spre Cinema Popular, te Întâlnești cu fratele tău. El se Întoarce de la școală căci Învață dimineața. Îți dă căciula lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că totul pare să fie În regulă. Rezultatele de la testul Papanicolau vor fi gata În câteva zile, dar cervixul dumneavoastră pare perfect sănătos, deci nu prevăd nici o problemă. Se ridică și-i Întinse mâna. Deci ne vedem anul viitor. Abia Îndrăznind să se uite În ochii lui, Ruby Îi strânse mâna. Desigur, zise ea, forțându-se să-i zâmbească larg. N-aș putea lipsi. Când Închidea ușa, s-a trezit că privea fix plăcuța de pe ușă. Desigur, acum Își aducea aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la partea unde Întreba dacă existau oameni care să se opună acestei căsătorii. Ruby nu putu să nu observe cum unul dintre frații lui Fi o prinsese pe Bridget la Înghesuială, amenințând-o aproape c-o strangulează cu rozariul dacă Îndrăznea să deschidă gura. Întorcându-se În mașină, o regăsim pe Ruby parcând În fața casei părinților ei. Phil Îi deschise. Ea-l pupă de bun găsit și Își agăță haina de capătul balustradei. De câte ori trecea pe-acasă, observa mereu cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fapt „nu crezi c-a venit momentul să-ți găsești un prieten stabil sau un soț și să te așezi la casa ta?“. Ronnie s-ar fi simțit jignită și s-ar fi supărat extrem de tare dacă cineva ar fi Îndrăznit să insinueze cum că ea ar fi fost o mamă evreică tipică. Totuși, nu fusese genul de mamă care să stea permanent acasă și s-o Îndoape pe fiica ei cu cocoloașe de matzo 1. Nu fusese niciodată genul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
au probleme cu țâșnitoarele lor. Altora pur și simplu le place să stea jos. Cu ce drept vin femeile să le nege acest drept? Pentru atâția bărbați, alegerea statului pe closet când fac pipi este un adevăr pe care nu Îndrăznesc să-l rostească și cred că a sosit momentul să ne debarasăm de stigmatul acesta. Cred c-ar trebui să scrii o scrisoare la The Times, spuse mătușa Sylvia. Ai putea porni o adevărată dezbatere națională. —Nu pot să suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Fi Îi sună mobilul. Se uită la ecran ca să vadă cine o apela și suspină. —E mama. Nu mai pot să-i fac și ei față pe lângă toate astea. Ruby Îi sugeră să ignore apelul, dar fi spuse că nu Îndrăznea să facă una ca asta, poate că Bridget suna pentru că era bolnavă sau avea vreun fel de urgență. Apăsă pe butonul verde. —Salut, mama, ce mai faci?... O unghie crescută În carne? Vai, biata de tine! Probabil că te doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
viață, mama ei nu Încerca să analizeze situația, ci pur și simplu reacționa după cum simțea, ceea ce era exact lucrul de care avea nevoie mătușa Sylvia. Ruby stătea Întinsă În pat și se gândea la ce figură era Nigel ăsta. Cum Îndrăznea să se poarte așa cu Mătușa Sylvia? Era așa de ciudat, pentru că păruse un tip așa normal și cumsecade. Sigur că era cam plicticos, și apoi mai erau și sprâncenele lui. Mătușa Sylvia tot insistase că erau sprâncenele lui naturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Dormea puțin, când se întindea, tu păreai că te trezești. Noaptea o surprindeam deseori trează și tăcută, cufundată în gânduri. Veghea la urzeala aceea de dorințe din care peste puțin te-ai fi desprins. O priveam în penumbră și nu îndrăzneam s-o deranjez, simțeam că vroia să rămână singură. Pe stradă se sprijinea de brațul meu, avea o apariție impunătoare și neîndemânatică, eram înduioșat când o vedeam reflectată într-o vitrină. Mă înduioșa comportamentul ei, încăpățânarea care nu o părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urmau, era încă devreme, trebuia să treacă un anumit timp înainte de transferarea sicriului. Eu nu mă grăbeam, vroiam ca Italia să rămână descoperită cât mai mult timp posibil. Soarele cobora pe cer, în spatele meu, dincolo de fereastra pe care nu mai îndrăznisem s-o privesc, pentru că mișcarea lucrurilor nu mă mai interesa. Îi priveam rigiditatea, în timp ce lumina se retrăgea de pe ea și umbra lumii cobora spre întuneric. Și în azuriul acela vibrant care umplea fiecare colț al încăperii trupul ei deveni cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te hotărăști, sunt în stare... — De ce, ia zi? — Să accept sacrificiul lui don Augusto. — Să te măriți cu el? — Nu, asta niciodată! Să-mi recuperez proprietatea. — Păi fă-o, scumpeteo, fă-o! Dacă asta-i soluția și nu alta... Și îndrăznești... Păi nu trebuie să-ndrăznesc! Bietul don Augusto ăsta mi se pare că nu prea e în toate mințile, și de vreme ce are toana asta, nu cred că ar trebui să-l necăjim... Vasăzică tu... Păi sigur, scumpeteo, sigur! — Bărbat, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
De ce, ia zi? — Să accept sacrificiul lui don Augusto. — Să te măriți cu el? — Nu, asta niciodată! Să-mi recuperez proprietatea. — Păi fă-o, scumpeteo, fă-o! Dacă asta-i soluția și nu alta... Și îndrăznești... Păi nu trebuie să-ndrăznesc! Bietul don Augusto ăsta mi se pare că nu prea e în toate mințile, și de vreme ce are toana asta, nu cred că ar trebui să-l necăjim... Vasăzică tu... Păi sigur, scumpeteo, sigur! — Bărbat, ce mai calea-valea. — Nu chiar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și-o petrecea aproape toată acasă la logodnica sa, dar studiind nu psihologia, ci estetica. Și Rosario? Nu mai reveni pe la el. Data următoare când i se livră lenjeria călcată, i-o aduse altcineva, o femeie oarecare. Și nu prea îndrăzni să întrebe de ce nu mai venea Rosario. De ce, dacă tot putea ghici? Și disprețul acesta, căci nu era decât dispreț, îl cunoștea bine, departe de a-l îndurera, aproape-i făcu plăcere. Avea să-și scoată din plin, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]