7,848 matches
-
în capătul coridorului. Părea mai fragilă din pricina sticlei mate. Prin ea se zărea lumina becului. Am bătut de câteva ori, dar nu mi-a răspuns nimeni. Am apucat mânerul din alamă ce-și pierduse de mult strălucirea și l-am învârtit ușor. Ușa s-a deschis spre interior fără nici un zgomot. Nu era nimeni înăuntru. Nici țipenie de om în jur. Încăperea era complet goală. Ca o sală de așteptare în gară când nu trec trenuri. Nimic cu care să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar am decis să păstrez secretul. Secretul e secret și gata. E bine să-l știe cât mai puține persoane. — Chiar crezi că a dispărut craniul acela în timpul războiului? am întrebat-o. — Păi, știu eu ce să zic? ezită ea, învârtindu-și bretonul pe degetul mic. În carte scrie că Leningradul a fost bombardat puternic și deoarece Universitatea a fost una dintre țintele precise, normal ar fi fost să dispară și craniul. Ar mai exista și posibilitatea ca profesorul Petrov să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mă salute. A scos un pachet de țigări și o brichetă și le-a pus pe masă. Benson & Hedges și o brichetă aurie. Dupont. Aveam impresia că trăiesc un coșmar pus la cale de niște minți bolnave. El își învârtea bricheta între două degete de parcă era scamator și eu l-am poftit să vină să mă distreze la domiciliu. Am căutat pe frigider și am găsit scrumiera cu eticheta „Budweiser“, pe care am primit-o cadou de la magazinul de băuturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din cap. Matahală a încuviințat și s-a repezit la ușile bufetului și ale dulapului de haine. A găsit halterele pe care le mai foloseam din când în când ca să fac mușchi. Le-a apucat cu o mână, le-a învârtit în aer și le-a dus la spate de parcă ținea un fulg. N-am mai văzut în viața mea asemenea mișcări. Grozav individul! Le-a apucat apoi cu ambele mâini, ca pe o bâtă de baseball, și a intrat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
autocompătimesc, mă enervez pe alții, îi compătimesc și pe ei, mă supăr pe mine... Nu prea înțeleg. Nici n-ai ce înțelege. Până și mie îmi este greu să mai pricep ceva. Sunt ca un titirez multicolor. Cu cât mă învârt mai repede, cu atât nu mai disting nimic. Totul devine un haos perfect. — Interesant ce spui. Văd că știi să explici foarte bine ce simți. — Există tot felul de oboseli. Aș putea să-ți dau vreo sută de exemple. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în adăpost, suntem în siguranță. Până acolo e problema cea mare. Trebuie să ne grăbim ca să nu se termine bateria. Și dacă se termină până ajungem? Nu ne rămâne decât să ne urăm reciproc mult noroc, zise fata. Și să învârtim lanternele în aer până nu mai putem, ca să nu-i lăsăm să se apropie. Nu le place lumina. Nu trebuie să le acordăm nici o clipă de răgaz. Sunt în stare să pună mâna pe noi într-o fracțiune de secundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prea repede și membrele mele nu reacționau pe măsură. Fata a stat cu ochii pe aparat până s-a încărcat. — Hai să mergem! E gata. Fata a luat-o înainte, eu după ea. După ce-am trecut de deschizătură, a învârtit un mâner și ușa s-a închis la loc. Pe măsură ce se închidea, petecul de lumină era tot mai mic. La un moment dat a dispărut de tot. Parcă era și mai multă beznă și umezeală de data asta. Nici lanterna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Vezi, tu? Așa stau lucrurile și cu sufletul. Sentimentele nu sunt niciodată egale față de toată lumea. Sunt ca râul care curge în funcție de topografia terenului. Fata zâmbi. — Nu mi se pare normal. Da, știu. Îi mai simți lipsa mamei tale? Nu știu. Învârtea craniul de pe masă în diferite unghiuri și-l privea atentă. — E prea vagă întrebarea? — Probabil. — Atunci, o iau altfel. Ce-i plăcea mai mult mamei tale? Îți amintești cumva? — Da, foarte bine. Soarele, plimbarea, scăldatul vara, animalele. Ne plimbam întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că s-au adunat prea multe, dar mai rabdă un pic. Se vor termina, nu vor dura o veșnicie. — Sunt convins. Dar mie mi se părea că nu se mai sfârșesc gropile, de parcă n-am fi făcut decât să ne învârtim pe loc. M-am gândit iar la ziarele de dimineață. Erau cu siguranță proaspăt ieșite de sub tipar. Le simțeam parcă urmele de cerneală pe degete. Și erau pline de știri noi: ce se mai întâmpla sus pe Pământ, la ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai există conștiință. Nu așa ar fi normal? — Nu. Gândirea nu cunoaște limite impuse de timp. Aceasta e deosebirea între logică și vis. Prin gândire, totul ți se revelează imediat și poți experimenta eternitatea. O dată ce ți-ai fixat circuitul, te învârți prin el fără probleme. Nu există întreruperi ca în cazul viselor. Aș numi-o baghetă enciclopedică. — Baghetă enciclopedică? — Da, bagheta enciclopedică este un fel de puzzle logic, inventată de un oarecare om de știință. Ideea e că se crestează toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ieri a fost o zi cu totul diferită, dar nu-mi aminteam în ce fel. Se transformase într-un cocoloș încețoșat de timp și arăta ca o ceapă uriașă, umflată de apă. Nu-mi mai era nimic clar. Totul se învârtea în capul meu ca roata norocului. Evenimentele se apropiau sau se îndepărtau. Nu le puteam localiza. Când naiba îmi făcuseră rana de la burtă cei doi? Când am așteptat-o pe fată la supermarket, dis-de-dimineață, înainte sau după? De ce naiba mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
colorate diferit, atârnând de mânerele uscătoarelor. Erau trei femei la coadă. Una, care arăta a gospodină, avea spre patruzeci de ani, iar celelalte două, studente de la un cămin din apropiere. Gospodina stătea pe un scaun pliant și-și privea rufele învârtindu-se în uscător de parcă se uita la televizor. Fetele se uitau peste Japan Journalist. Toate trei au ridicat privirile când am intrat, dar s-au întors imediat la treburile lor. M-am așezat să-mi aștept rândul, cu sacoșa Lufthansa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
răsfoiască reviste. Uscătoarele nu se mai opreau. Cred că existau reguli pe care le respectau și una dintre acestea spunea: „Dacă privești uscătorul, nu se mai oprește“. Din poziția în care mă aflam, hainele păreau perfect uscate, dar tamburul se învârtea în continuare. După cincisprezece minute situația era neschimbată. Între timp a mai intrat o femeie tânără cu o sacoșă mare de hârtie. S-a îndreptat spre o mașină de spălat, a aruncat în ea un braț de scutece, a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ridicat și-am acționat conform legii nescrise a uscătoarelor publice: am scos rufele calde din el, le-am băgat în sacoșa care atârna de mâner, le-am pus pe ale mele, am închis ușa, m-am asigurat că tamburul se învârtea și am introdus niște monede. Nu-mi rămânea decât să aștept cuminte pe scaun. Era douăsprezece și cincizeci de minute. Gospodina și studentele au rămas încremenite, mutându-și privirile de la mine la uscător și invers. M-am uitat și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aproape întotdeauna goale în după-amiezele ploioase. Mi-am stors lămâie peste cele cinci stridii și am golit halba în timp ce-l ascultam pe Bruckner. Uriașul ceas de pe perete arăta trei fără cinci. Pe suportul de sub cadran erau doi lei care se învârteau pe rând. Amândoi erau masculi și aveau cozile îndreptate în sus de parcă așteptau să se atârne haine pe ele ca pe un cuier. S-a terminat simfonia lui Bruckner și a început Bolero de Ravel. Am mai comandat o bere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu evenimente. O mașină sport verde se ciocnise frontal cu un camion de opt tone care transporta plăci de beton. Traficul a fost paralizat. Mașina cea verde arăta ca o cutie de carton, iar câțiva polițiști cu pelerine negre se învârteau în jurul ei. Sosise și echipa de dezafectare a drumului. A durat foarte mult până am reușit să trec de locul accidentului, dar nu m-am impacientat prea tare pentru că mai aveam suficient timp până la întâlnire. Am ascultat pe îndelete Bob
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am sorbit ultima picătură de whisky din pahar. Fata și-a scos ciorapii pe melodia Georgia on My Mind cântată de Ray Charles. Am închis ochii, mi-am pus picioarele pe masă și mi-am răsucit „timpul“ în cap de parcă învârteam niște cuburi de gheață într-un pahar cu whisky. Totul, dar absolut totul părea să se fi întâmplat de mult. A fost odată ca niciodată. Hainele de pe jos, muzica din fundal, conversația. Cu diferențe infime, lipsite de semnificație. Parcă eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Lady - un solo pentru saxofon interpretat de Johnny Hodges. Am oprit mașina lângă parcul Hibiya și ne-am așezat pe iarbă. Era pustiu lunea dimineața, ca puntea unui portavion după ce și-au luat zborul toate avioanele. Stoluri de porumbei se învârteau pe ici-colo, vrând parcă să se încălzească la soare. — Nici un nor pe cer. — Uite unul acolo, zise ea arătând cu degetul spre un petec cenușiu care poposise deasupra primăriei din Hibiya. Era doar unul mai întunecat. În rest, printre crengile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se derulează în cadrul entității. Următorul factor important se referă la riscurile semnificative care afectează organizația și care fac diferența dintre succes și eșec. Procesul ERM caută să surprindă și să gestioneze cu eficacitate aceste riscuri în cadrul organizației. Managementul riscurilor se învârtește adesea în jurul înțelegerii riscului încălcărilor legilor, regulilor și reglementărilor, care pot doborî chiar și cele mai puternice mecanisme corporative. Majoritatea reglementărilor se bazează pe concurență loială și transparență și n-ar trebui să fie privite ca o povară de către conducerea
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
dintre marile contribuții la istoria culturii a acestor civilizații, alături de alchimie. Treptat, s-a structurat zodiacul, care, în perioada culturii greco-romane, era deja deosebit de elaborat. El era corelat cu concepția ptolemeică a cosmosului, potrivit căreia planetele - concepute ca zei - se învârt în jurul Pământului, fiecare având o perioadă de ascensiune și una de descreștere. Aceste ființe supranaturale, planetele, zei din lumea „supralunară”, așa cum era descris cosmosul în Fizica lui Aristotel, iau sub oblăduirea lor oamenii ce se nasc în perioada în care
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
frame-ul să nu mai apară din nou când studentul lucra în jurul discului a doua oară. Studentul proceda în acest fel până când răspundea la toate frame-urile. Relua apoi discul - dar numai acele frame-uri la care nu răspunsese corect. Când discul se învârtea fără oprire, lucrarea era evident terminată (studentul era rugat să repete fiecare frame până când era dat un răspuns corect). Cu atare naivități didactice credea Skinner că a declanșat o „revoluție științifică a învățământului”. El însuși accepta că „mașina nu predă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cu fidelitatea ei conjugală provocatoare și încă de pe atunci depășită” (Ludmila Ulițkaia, 2003/2005, 5). Pretendenții nu vroiau de fapt mâna ei, ci să pună mâna... pe regatul ei. După autoarea moscovită, Penelopa, la reîntoarcerea lui Ulise, care s-a învârtit „decenii de-a rândul prin Mediterana, jefuind relicve sacre, seducând vrăjitoare, regine și servitoare ale acestora” (idem, 6), nu era decât o „o naivă mincinoasă îmbătrânită”, cu „sânii fleșcăiți și nerâvniți”, cu „degetele subțiri umflate la încheieturi din cauza artritei”, care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
imaginar zoomorf. Mai mult decât atât, nu trebuie uitat că pictura bisericească nu doar că avea o autoritate mult mai mare decât orice altă sursă laică, dar ea era la îndemâna credincioșilor în viața lor de zi cu zi, care se învârtea în jurul bisericii. Prin urmare, prin aceste imagini se fixează reperul, punctul fix de la care pornind, imaginarul începe să se extindă ulterior, apelând la alte izvoare. Să luăm câteva exemple ilustrative, majoritatea din iconografia Vechiului Testament. De pildă, scena din Geneză
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu ouăle, brânza de oi sau brânză de burduf din comerț, untul și bicarbonatul. Lăsăm compoziția să stea timp de șase până la șapte ore, apoi o punem într-un vas cu fundul dublu. Punem vasul pe plită la foc domol, învârtim cu lingura de lemn până compoziția devine fluidă și se leagă de lingură, atunci este gata și, caldă, o punem în forme de plastic, după care dăm la răcit. CASCAVAL DE CASA 100 g unt, 500 g brânză de vaci
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
la proțap și dăm la foc. Stropim, din când, în când cu vin roșu. RAȚĂ PE VARZĂ Rața se unge cu ulei, sare, piper și boia dulce, apoi se pune în cratiță la prăjit în ulei, după care se tot învârte ca să se rumenească pe toate părțile. Se adaugă puțin bulion, foi de dafin și se lasă să mai fiarbă puțin. Varza se călește întâi cu zarzavat tăiat rondele, apoi se toarnă apă și se fierbe. Peste varză, se așează rața
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]