7,853 matches
-
26% fiind bărbați iar 51.74% femei. Compoziția etnică a populația comunei arată în felul următor: 92.01% - moldoveni/români, 6.47% - ucraineni, 1.19% - ruși, 0.00% - găgăuzi, 0.04% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.00% - țigani, 0.29% - alte etnii. În prezent în satul Cuhureștii de Sus există 788 gospodării casnice, asociații agricole "Olver-agro SRL" și "Ervas-agro SRL", ocol silvic, moară, oloiniță, filiala băncii comerciale "Banca de Economii", spital de circumscripție, școala profesionala polivalentă Nr.2
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
la Chișinău, atestă aici 564 bărbați și 572 de femei, o gospodărie boierească, o bancă populară, o carieră de piatră, o moară de apă, o școală primară mixtă, un post de jandarmi, o poștă rurală, 3 cîrciumi, un sălaș de țigani. Pe atunci în sat era primar Nicolae Procopie, notar - Ștefan Ionescu, preot - Serghei Pereteatcov. Școala parohială cu o clasă înființata pe lîngă biserică din 1903, iar școala laică cu patru clase fusese deschisă în 1918 în atelierul moșierului Ion Untu
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
cu suprafața de 69,6 arșini. Prin anii 1920-1930 în sat funcționa o școală primară românească. La recensământul general al populației României, din 1930, în comună au fost atestați 1200 de locuitori, dintre care 1100 români, 50 ruși și 50 țigani. În 1935 își începe activitatea biblioteca de carte românească și căminul cultural. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial au căzut pe câmpurile de luptă 101 bărbați. În anul 1956 este înființată școala medie, pe baza uneia din cele 2
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
de 2618 locuitori, dintre care 1293 (49,39%) bărbați și 1325 (50,61%) femei. Structura etnică a populației în cadrul localității arată astfel: moldoveni — 2499 locutori, ucraineni — 13 locuitori, români — 71 locuitori, ruși — 10 locuitori, găgăuzi — 8 locuitori, bulgari — 3 locuitori, țigani — 4 locuitori, altele/nedeclarată — 10 locuitori. În 2004 au fost înregistrate 716 de gospodării: inclusiv - 107 gospodării cu un membru, 115 gospodării cu doi membri, 121 - trei membri, 168 - patru membri, 98 - cinci membri, 58 - șase membri, 26 - șapte membri
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
8 elevi. Pînă atunci au mai lucrat învățători frații Pavel și Gavril Jeju, Anatolie Tcaciuc, S. Bajec ș.a. La 1930 în sat locuiau 3260 de persoane,dintre care 3075 se numeau români, 23 ruși, 108 ruteni(ucraineni),47 evrei, 7 țigani(Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, Limbă Maternă, Religie. București 1938.) Bibliografie L.T. Boga. Documente basarabene.Vol. XX. Chișinău, 1938. Cercetări istorice. Revistă de istorie românească (1929-1931). Iași, 1932. Catalogul bibliotecii societвții istorico- arheologice
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
întocmit în 1808, în baza listei generale, privind numărul și denumirea ținuturilor din Principatul Moldovei și regiunea Basarabia, numărul orașelor, tîrgușoarelor și satelor, numărul locuitorilor din fiecare ținut, și anume : al birnicilor, mazililor, ruptașilor, ruptașilor de vistierie, evreilor, negustorilor, hrisovuliților, țiganilor și al diferitor slujitori, cu excepția boierilor, străinilor și clerului, precum și cu excepția bulgarilor, sîrbilor și a altor coloniști aflați sub administrația unor pristavi speciali și cea a consilierilor de stat activ Koronelli”. Sadâcul este menționat în cele două liste din ținutul
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
conturează 7 movile funerare, ce vorbesc despre lupta înverșunată a strămoșilor noștri în adîncul istoriei cu hoardele păgîne, care năvăleau din stepele asiatice. La început satul se numea Leonardovca, deoarece cătunul apăruse pe moșia boierului Leonard, îl fondaseră țărani și țigani șerbi înămiți să lucreze pămîntul. Anul întemeierii e considerat 1824 - asa afirmă „Dicționarul statistic al Basarabiei" din 1923. O perioadaă de timp i s-a mai zis Odaia Limbeni, județul Iași cu reședința în Bălti. E știut că în martie
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
din 1923. O perioadaă de timp i s-a mai zis Odaia Limbeni, județul Iași cu reședința în Bălti. E știut că în martie 1849 boierii Maria și Chiriac Leonard aveau în supușenie aici și la Funduri 15 familii de țigani șerbi, care puteau oricînd fi vînduți că unelte de muncă. Recensămîntul din 1859, publicat în 1861 la Sankt-Petersburg, a fixat în Leonardovca, zisă și Limbenii Noi, 71 de case, fără școală și biserica. Suportînd cîteva epidemii de holeră, așezarea nouă
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
înregistrate 1.126 de gospodării casnice, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.2 persoane. Componența pe naționalități: Naționalitate Număr de Locuitori Moldoveni/Români 3.591 Ucraineni 13 Rusi 8 Gagauzi 1 Bulgari 1 Evrei 1 Polonezi 1 Țigani 1 Altele 2 În anul 2008 populația satului Bujor constituia 3.967 de locuitori, dintre care 1.970 bărbați și 1.997 femei. Partea de Vest a satului este traversată de Magistrala M-21 Balcani Chișinău- Leușeni-România și partea de
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
anul 2004, populația satului constituia 3238 de oameni, dintre care 49.32% - bărbați și 50.68% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului: 98.39% - moldoveni, 0.31% - ucraineni, 0.37% - ruși, 0.03% - găgăuzi, 0.06% - bulgari, 0.77% - țigani, 0.06% - alte etnii. Conform datelor recensământului din anul 2004, populația la nivelul comunei Bădiceni constituia 3391 de oameni, dintre care 49.13% - bărbați și 50.87% - femei. Compoziția etnică a populației în cadrul comunei: 98.23% - moldoveni, 0.44% - ucraineni
Bădiceni, Soroca () [Corola-website/Science/305205_a_306534]
-
la nivelul comunei Bădiceni constituia 3391 de oameni, dintre care 49.13% - bărbați și 50.87% - femei. Compoziția etnică a populației în cadrul comunei: 98.23% - moldoveni, 0.44% - ucraineni, 0.44% - ruși, 0.03% - găgăuzi, 0.06% - bulgari, 0.74% - țigani, 0.06% - alte etnii. În comuna Bădiceni au fost înregistrate 1108 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane. Numele satului Bădiceni, a venit de la un baiețaș pe nume ceni care
Bădiceni, Soroca () [Corola-website/Science/305205_a_306534]
-
anul 2004, populația satului constituia 5220 de oameni, dintre care 49.27% - bărbați și 50.73% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului: 97.93% - moldoveni, 0.79% - ucraineni, 0.82% - ruși, 0.11% - găgăuzi, 0.17% - bulgari, 0.02% - țigani, 0.15% - alte etnii. În satul Vorniceni au fost înregistrate 1528 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.3 persoane. Documentar satul Vorniceni este menționat pentru prima dată la 25
Vorniceni, Strășeni () [Corola-website/Science/305211_a_306540]
-
de case din sat. În datele recensământului din 1772-73 este indicat satul Tatarăuca aflat la 4 ceasuri de la Târgul Sorocii care avea 38 de case, dintre care una era nelocuită, iar în celelalte locuiau 2 fețe bisericești, 25 moldoveni, 6 țigani domnești, 1 persoană înscrisă în compartimentul sârbi și evrei, o femeie văduvă și în compartimentul mazili și ruptași sunt indicați Alexei, Nicolai, Ionița Macovei. La recensământul din 1817 e menționat că Tătătăuca reprezintă o moșie răzeșească și în sat sunt
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
49.72% fiind bărbați iar 50.28% femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arată astfel: 99.40% - moldoveni/români, 0.23% - ucraineni, 0.30% - ruși, 0.00% - găgăuzi, 0.00% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.00% - țigani, 0.07% - alte etnii. În satul Olișcani au fost înregistrate 1066 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004(4). Membrii acestor gospodării alcătuiau 3025 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane. Gospodăriile casnice
Olișcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305214_a_306543]
-
de oameni, 48.10% fiind bărbați iar 51.90% femei. Structura etnică a populației arată astfel: 98.19% - moldoveni/români, 0.90% - ucraineni, 0.72% - ruși, 0.00% - găgăuzi, 0.00% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.00% - țigani, 0.18% - alte etnii. E o localitate veche, cu oameni cuminți și muncitori care a apărut, se pare, în secolul XIX. Este o localitate legată de scriitorul român, boierul Aleco Russo a cărui moșie era în acest loc, iar oamenii
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
recensămîntului din anul 2004, populația la nivelul comunei Dobrușa constituie 1541 de oameni, dintre care 49.19% - bărbați și 50.81% - femei. Compoziția etnică a populației comunei era următoarea: 97.79% - moldoveni, 0.97% - ucraineni, 0.71% - ruși, 0.45% - țigani, 0.06% - alte etnii. În comuna Dobrușa au fost înregistrate 573 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.
Dobrușa, Șoldănești () [Corola-website/Science/305248_a_306577]
-
(n. 7 ianuarie 1935, orașul Băilești, județul Dolj - d. 23 februarie 1997, București) a fost un cunoscut conducător al rromilor români până în 1989, care s-a autoproclamat în anul 1992 ca "rege internațional al țiganilor". s-a născut la data de 7 ianuarie 1935 în orașul Băilești din județul Dolj, fiind fiul lui Miluțescu Cioabă. Înaintașii lui au condus etnia țiganilor nomazi căldărari încă din anii 1800. Împreună cu familia, în copilărie a fost deportat în
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
români până în 1989, care s-a autoproclamat în anul 1992 ca "rege internațional al țiganilor". s-a născut la data de 7 ianuarie 1935 în orașul Băilești din județul Dolj, fiind fiul lui Miluțescu Cioabă. Înaintașii lui au condus etnia țiganilor nomazi căldărari încă din anii 1800. Împreună cu familia, în copilărie a fost deportat în lagărele din Transnistria, în timpul celui de-al doilea război mondial. După război a absolvit școala generală, apoi a fabricat cazane industriale de înaltă presiune, ocupația de
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
fost fondată prima organizație a acestei etnii: Uniunea Internațională a Rromilor. Cu același prilej, s-au adoptat cele două simboluri ale națiunii rrome: imnul internațional - cântecul "Gelem, Gelem" („Umblăm, umblăm”), cântec lansat în anul 1967, în filmul iugoslav ""Am întâlnit țigani fericiți”" și cântat de cântăreața și actrița Olivera Vuco și steagul internațional - format din două benzi longitudinale, verde și albastru, iar în centru este o roată cu spițe roșii (chakra). Ziua de 8 aprilie (ziua închiderii primului congres al țiganilor
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
țigani fericiți”" și cântat de cântăreața și actrița Olivera Vuco și steagul internațional - format din două benzi longitudinale, verde și albastru, iar în centru este o roată cu spițe roșii (chakra). Ziua de 8 aprilie (ziua închiderii primului congres al țiganilor) a fost proclamată ca “Ziua Internațională a Rromilor”. În anul 1981, a participat la al III-lea Congres Mondial al Rromilor, desfășurat la Göttingen (RFG). Începând cu anii '50, el și-a îndemnat semenii rromi să se adapteze la viața
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
o existență nomadă la una sedentară, să-și trimită copiii la școală, să se încadreze în muncă. A contribuit prin eforturile sale la reducerea substanțială a nomadismului în rândurile rromilor. Până în decembrie 1989, Ioan Cioabă era recunoscut de aproape toți țiganii ca fiind singurul conducător (bulibașă) al etniei țiganilor. În anul 1989, o așa-numită Societate internațională de studii pentru rromologie i-a conferit un titlu onorific de „doctor în rromologie” , titlu fără valoare academică. Conform unor documente din arhiva CNSAS
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
trimită copiii la școală, să se încadreze în muncă. A contribuit prin eforturile sale la reducerea substanțială a nomadismului în rândurile rromilor. Până în decembrie 1989, Ioan Cioabă era recunoscut de aproape toți țiganii ca fiind singurul conducător (bulibașă) al etniei țiganilor. În anul 1989, o așa-numită Societate internațională de studii pentru rromologie i-a conferit un titlu onorific de „doctor în rromologie” , titlu fără valoare academică. Conform unor documente din arhiva CNSAS, începând din anul 1980, Ioan Cioabă a colaborat
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
Ioan Cioabă a colaborat cu Securitatea, alcătuind rapoarte despre fiecare deplasare la congresele internaționale ale minorităților . În anul 1986, bulibașa Ion Cioabă a fost arestat pentru furt și maltratat pentru a spune Securității unde sunt ascunse „salbele de aur ale țiganilor”. Va fi eliberat apoi, după spusele sale, la presiunea unor cercuri din Occident. Fiul său, Florin Cioabă, a relatat în anul 2007 că tatăl său, bulibașa, a fost eliberat numai după ce familia sa a dăruit securiștilor un kilogram de aur
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
În total, "însemnele regalității" au o greutate de 13 livre (5,9 kg) aur. Ele sunt purtate cu ocazia unor evenimente importante, în restul timpului fiind ținute la bancă . După Revoluția din decembrie 1989, au apărut mai mulți lideri ai țiganilor. Un etnic rrom din Sibiu, Iulian Rădulescu, s-a autoproclamat și a fost încoronat la 9 august 1993 împărat al țiganilor. După o perioadă de certuri cu Iulian Rădulescu, Ion Cioabă a semnat cu "împăratul" un pact neoficial de neagresiune
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
importante, în restul timpului fiind ținute la bancă . După Revoluția din decembrie 1989, au apărut mai mulți lideri ai țiganilor. Un etnic rrom din Sibiu, Iulian Rădulescu, s-a autoproclamat și a fost încoronat la 9 august 1993 împărat al țiganilor. După o perioadă de certuri cu Iulian Rădulescu, Ion Cioabă a semnat cu "împăratul" un pact neoficial de neagresiune la data de 10 februarie 1997. "Regele" Cioabă a fost o persoană foarte bogată, având un număr mare de monede de
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]