7,946 matches
-
așa se petrec lucrurile și cu visele acestea ale mele despre Serenite, nu agreez deloc ceea ce visez. De fapt, nici nu e potrivit să le numesc vise, ci coșmaruri, un coșmar cu nenumărate secvențe, dilatat peste măsură. Îmi vine să țip, să fluier, să mă împotrivesc, să intervin în curgerea nebunească a acțiunii, ca odinioară, în sala de cinema, tot ce am văzut în aceste vise mă nemulțumește, mă umple de revoltă, este cumplit, este neomenesc. Totul e atât de strâmb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pistruiat, indigest, mohorât și ducea la bătaie. O jivină rătăcită printre oameni. Îi puneam pătura-n cap imediat după stingere, iar el mai icnea uneori, dar de urlat, ca turnătorul lipsit de orice urmă de demnitate din dormitorul B, care țipa înainte să fie bumbăcit, niciodată. Într-un fel, ne mândream cu turnătorul nostru. Turnătoria din armată e o instituție veche, cu istoria și legendele ei, ca și privata comună sau fasolea cu afumături. Nici nu era nevoie ca omul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
arăta aidoma unui actor rus de care toți invitații, cu excepția mea, aveau cunoștință. Iar după ce s-a îmbătat și s-a purtat exact ca orice rus, după ce a turnat în el două, trei stacane de vodcă, femeile au început să țipe „Vai“ și „Oh, oh!“ și s-a trecut la alt subiect. Numai eu n-am fost deloc mulțumit de direcția în care o luase întâmplarea, de fundătura, mai bine zis, în care se poticnise, și am continuat să-l fixez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
colonelului, care interpretează greșit amabilitatea gazdei și-i bagă viguros mâna sub fustă. Doamna Potcoavă a mai avut de-a face cu colonei obraznici. Strânge tare picioarele - e de speriat ce forță au unele femei când e să strângă - și țipă: „Atenție, vine bărbatu-miu. Auleo, ne căsăpește!“. Bietul colonel! De unde să știe că e doar o provocare? Pe ușă nu poate să iasă, pe fereastră nu poate să sară. Soluția se impune de la sine: șifonierul. Acum, înăuntru sunt opt. Cititorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Doña Rosita, care era cam nebună. Conversația se desfășura În jurul unei Întîmplări macabre la care asistase Rosita; se făcea că ea - și numai ea - văzuse cum un bărbat cu un cuțit mare o Înjunghiase pe biata ei vecină. — Și vecina țipa, Doña Rosita? — Și normal că țipa, cine n-ar fi țipat! O jupuia de vie! Și asta nici nu e tot. După, a dus-o pe țărm și a tras-o pînă la marginea mării, ca s-o ia apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Conversația se desfășura În jurul unei Întîmplări macabre la care asistase Rosita; se făcea că ea - și numai ea - văzuse cum un bărbat cu un cuțit mare o Înjunghiase pe biata ei vecină. — Și vecina țipa, Doña Rosita? — Și normal că țipa, cine n-ar fi țipat! O jupuia de vie! Și asta nici nu e tot. După, a dus-o pe țărm și a tras-o pînă la marginea mării, ca s-o ia apa. Vai, cînd am auzit-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Întîmplări macabre la care asistase Rosita; se făcea că ea - și numai ea - văzuse cum un bărbat cu un cuțit mare o Înjunghiase pe biata ei vecină. — Și vecina țipa, Doña Rosita? — Și normal că țipa, cine n-ar fi țipat! O jupuia de vie! Și asta nici nu e tot. După, a dus-o pe țărm și a tras-o pînă la marginea mării, ca s-o ia apa. Vai, cînd am auzit-o pe femeie țipînd, señor, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
n-ar fi țipat! O jupuia de vie! Și asta nici nu e tot. După, a dus-o pe țărm și a tras-o pînă la marginea mării, ca s-o ia apa. Vai, cînd am auzit-o pe femeie țipînd, señor, m-am speriat de moarte, trebuia să fi văzut! — De ce nu te-ai dus la poliție, Rosita? — Of, de ce să mă mai duc? Nu mai știi atunci cînd l-au bătut măr pe văru-tău? Atunci m-am dus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
simțit că în aceeași zi au făcut același lucru și altora dintre ai noștri. După o zi m-au scos din celulă iar la anchetă și mi-au spus că medicul nu m-a găsit virgin la control. Atunci am țipat la anchetator și i-am spus: „Dacă medicul vostru minte, să-mi dați carte poștală să scriu acasă pentru ca cei din familie să angajeze un doctor onest și obiectiv care să mă controleze, dacă nu acum în momentul acesta sar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
medicul vostru minte, să-mi dați carte poștală să scriu acasă pentru ca cei din familie să angajeze un doctor onest și obiectiv care să mă controleze, dacă nu acum în momentul acesta sar la geamurile voastre și le sparg și țip și tulbur toată pușcăria voastră”. În acel moment anchetatorul desfrânat la faptă și la vorbă n-a mai implicat în anchetă un asemenea subiect. Partea finală a anchetei s-a referit la: „Ai zis că vin americanii ca să vă scape
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
beată“, fiindcă sunt beat, și nu atât din pricina berii sau a vinului băute în această a patra zi a Saturnaliilor, cât din pricina unui Altceva, pe care nu sunt în stare să-l definesc decât în scris... Altceva, ziceam... Da, căci țipă în mine un dor și o jelanie nebune și, dacă până acum politețea și buna-cuviință mă mai țineau în frâu, acum cel puțin - nebun și beat - îmi pot permite să apar în forma cea mai autentică. Sunt eu! Dar vai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dinainte, și m-am apucat să-l pun în practică începând de azi... A venit Giglio și toate planurile mele laborioase s-au năruit! Ne-am baladat toată ziulica... La despărțire, nu că mi-ar fi părut rău, dar simțeam țipând în mine o mie și unu de draci: un val de agresivitate împotriva întregului univers. Îl detestam până și pe Mihai, iar pe A.B., care urma să vină la mine în seara aceasta, aveam chef să-l dau pur
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cântec despre zăpadă, i-am explicat, și n-are nici un rost să le povestesc în clasă copiilor cum cad fulgii de zăpadă, atunci când afară ninge. Într-o jumătate de oră ne-am și întors! „Ce vă trece prin cap“, a țipat ea, „cântecul nici nu-i trecut în programă!“ A trebuit să reintrăm în clasă. Jocuri, apoi pauză, apoi masa, apoi am repetat iar cântecelul. Primul lucru pe care le-am cerut să mi-l spună în dimineața următoare a fost
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
liniștea unui corp adormit, aducându-l într-o stare de groază terifiantă. În momentul în care mama a fost atinsă de cadoul surpriză oferit generos și gratuit de Oarba, prima ei reacție firească a fost să deschidă gura pentru a țipa, pentru a urla, încercând să îndepărteze elementul agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim i-a invadat gura, forțând-o să bea întreaga încărcătură. Se îneca de frică, o ustura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rostogoleau boabe de transpirație; o cuprinsese frica. Nana Floare se uita cu milă și cu dragoste la eforturile mamei, încurajând-o necontenit. Așa, Rozalie, așa! Împinge, Rozalie! Bine! Foarte bine! Bine, doamna Rozalia, bine! Acuma! Împinge! Acuma! Și strigau, și țipau, și urlau la mama ca doi țărani care-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu lemne înnămolită în știoalna din pădure. Și cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scriu aceste rânduri, le aud vuietul înfundat... Chef' ( nu am știut niciodată cum îl cheamă, dar toată lumea îi spunea astfel) nu are autoritate și, ca toți cei lipsiți de la natură de acest prețios accesoriu managerial, caută să o fabrice artificial: țipă, se agită degeaba, revine adesea asupra ordinelor date. Chef este non-șeful prin definiție. Neașteptat, după câteva săptămâni de lucru s-a format între noi o stranie comunicare. Să fie vorba de rădăcinile balcanice, de lipsa de securitate pe care o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
2002 Avertisment doritorilor: nu poți face studii serioase și în același timp să muncești precar, pe bani puțini și timp mult. "Excelența" și progresul dispar dintr-un motiv simplu: ești groaznic de obosit după muncă, o sfântă oboseală fizică, care țipă doar după bere și televizor. În plus, "excitația" nervoasă și musculară provocată de munca fizică mă împiedică să lucrez la sfârșitul zilei mai mult decât oboseala în sine. Rânduri scrise după o zi de lucru Chez Arn confisseur, noul meu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
el, ca niște bestii. Faptul că era diferit deci, în ciuda eforturilor făcute de scriitor pentru a intra în contact cu ei. Urmează apoi suferința cauzată de lipsa lecturii. Nu pot să uit faptul că am citit undeva că Petre Țuțea țipa (la propriu) în închisoare după o carte. Pe un alt palier, aș aminti de paginile scrise de H.R. Patapievici despre experiența armatei și paradoxala lui vindecare de complexul "diferenței". Tot Dostoievski, despre Geneva, pe care a vizitat-o în anul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Bibilotecii Centrale Universitare din București (BCU). În sala de lectură de la BPU Geneva se poate intra cu o tonă de cărți, miriade de pixuri, aparate de fotografiat, poți fi îmbrăcat cum dorești, cu mape sau fără etc. etc. Nimeni nu țipă după tine ca după un infractor potențial, un malefic distrugător de cărți și smulgător de pagini. Nu, aici ești doar un simplu cititor, care impune respect și respectă natural, la rândul său. Natural, fără emfază. Din cauza deselor călătorii cu autobuzul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu putință: câțiva copilași de cinci-șase ani construiau cu aplicație la marginea unui stadion acoperit de zăpadă un iglu, urmăriți atenți de privrea educatoarei lor, care tăia din muntele de zăpadă din față blocuri perfect dreptunghiulare. Copiii păreau foarte fericiți, țipau și se bucurau în aerul rece, polar. Aveau obrajii roșii ca merele și nu păreau deloc deranjați de frigul de afară, minus 10 grade Celsius. 27 decembrie 2007 Manipularea evidentă a informației pe care o practică mass-media occidentală de fiecare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
profesor la cea din Nord-Bukavu, R.D. Congo, zona lacului Kivu. Malinga, adică dansul de sâmbătă seara, este întreținut de un soi de DJ numit atalaku, care simte cel mai bine pulsul adunării... Când excitația apare printre dansatori, atalaku începe să țipe isteric etunana, etunana, ceea ce s-ar putea traduce prin "a sosit momentul întâlnirii" (în clar, al atingerilor sexuale). Dacă dansatorii răspund îndemnului, atalaku urlă iarăsi gutural în microfon ceva de genul "Ca, c'est bon ça ", cu un accent delicios
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-mi tremure un picior, neplăcut, irepresibil - să fie o epilepsie? -, și îmi apăru, în loc de Kaminska, Bubi, un copil cu care jucam fotbal pe Poterași, primul pe care-l văzusem căzând, în plină joacă, la pământ, cu spume la gură, eu țipând în jurul lui, foarte speriat; imediat mi-a venit ideea - să-i zic așa! - de a începe să țip și aici, dar sala aplauda mult prea puternic, Kaminska se înclina rostind prea des: Spasiba... Spasiba... Spasiba..., ar fi fost inutil, ilogic
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu care jucam fotbal pe Poterași, primul pe care-l văzusem căzând, în plină joacă, la pământ, cu spume la gură, eu țipând în jurul lui, foarte speriat; imediat mi-a venit ideea - să-i zic așa! - de a începe să țip și aici, dar sala aplauda mult prea puternic, Kaminska se înclina rostind prea des: Spasiba... Spasiba... Spasiba..., ar fi fost inutil, ilogic să le țip adevărul meu integral și mi-am pus instinctiv palmele la buze, să n-audă nimeni
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
foarte speriat; imediat mi-a venit ideea - să-i zic așa! - de a începe să țip și aici, dar sala aplauda mult prea puternic, Kaminska se înclina rostind prea des: Spasiba... Spasiba... Spasiba..., ar fi fost inutil, ilogic să le țip adevărul meu integral și mi-am pus instinctiv palmele la buze, să n-audă nimeni ce-mi trecuse prin minte. Tovarășa în vârstă de lângă mine mă observă și-mi spuse o frază lungă pe rusește, cu o gingășie pe care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Într-o tăcere la fel de rapid instalată, într-o ordine de mare cumințenie, ne-am înșirat cu toții spre ieșire, am coborât cu ei, în parfumul și șoaptele lor, încercând să mă opun aiurelii din capul meu care literalmente voia să se țipe afară, dar deodată, pe o cabină de lângă ieșire, am văzut un afiș mare din care imediat s-au desprins literele rusești ale unui nume: Babel! În săptămâna următoare, tot aici, urma să fie un recital Babel, susținut de Malaparte - cel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]