9,188 matches
-
minunat de țară... Codrii Orheiului locul unde stau mănăstirile: Gârbovăț, Hârjauca Frumoasa, Răciula... Livezi frumoase... La Gârbovăț, stupărie frumoasă, așezare minunată și curată... Biserica veche veacul al 18-lea? al 17-lea? La mijlocul sec. al XVIII-lea călugării din Podolia, alungați de uniați, au venit aici în Codru și au rezidit mănăstirea. De-atuncea de trei ori Turcii și Tatarii au jefuit și ars mănăstirea. "Maica Domnului" cea adusă dela Moscova încă înainte de ocupația rusească, de fiecare dată a fost găsită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ei pentru Bogdan apoi moare între prietini să fie îngropat cu calul care i-a fost drag la fântână între sălcii, unde vin fetele mari la apă ori altă îngropare... în tăcerea naturii... Singuri, cu rănitul, (și cu puțini oșteni) alungați și împresurați de dușmani, într-un fel de cot, ori ostrov al Siretului ori al Prutului, dau drumul rănitului, ca să nu fie ciuntit pe un pat de trestii și papură pe apa lină în negura și tăcerea nopții ca să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
liberi... Lupte în Pocuția iarna Domnul cu sania și țărani în cojoace cum stau pitite satele în văi și munți cum se-ncălzesc la brazi aprinși în codri... Tovarășul lui Bogdan are o soră măritată O găsește acasă plânsă fugită, alungată de bărbat, cum se duce el și se-nțelege prin subînțelesuri cu gospodarul, bărbatul surorei lui. În această afacere se vede mândria oamenilor... cum însă s-au înțeles fără să spue vorbe mari deși mânia clocotea și sora se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care o bea cu grijă ca să nu piardă nimic. D-l Atanasescu (actorul) a venit la masaj fără să mă vadă și să mă recunoască și a angajat o conversație cu maseurul său, din care am înțeles că l-o alungat dela regiment, unde fusese concentrat, pentru că nu mai erau paturi. Pe același ton, Atanasescu s-a pus în acord cu atmosfera debitând o serie de lucruri plăcute în felul celor de mai sus. De fapt în Capitală am observat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că nu ți se îndulcește limba. Adevărul e mai amar decât veninul. Am spus prietinilor mei adevărul și m-au urât. Când spui adevărul să fii c-un picior în scară. Pe cel care vorbește pe față nouă târguri îl alungă. Dacă-i scris să te îneci, îneacă-te în apă limpede. Scurtă e pânza, nu cotul. Mincinosul trebuie să ție bine minte. Sfârșitul vulpei pe masa blanarului. Brățară de aur nu-ndreaptă mâna câșă. Vorbă de miere, inimă de fiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ei; nu te opri la noi, n-avem cu ce-ți sta înainte. Dați-mi măcar o cofă de apă, ca să-mi astâmpăr setea, a cerșit bătrânul călător. Nu se poate; du-te în drumul tău, străine. Astfel l-au alungat pe acel bătrân și el s-a urcat mai sus pe poteca muntelui, ș-acolo i-a ieșit înainte o copilă. Un strop de apă... s-a rugat bătrânul. Da, a răspuns copila. Vii de departe, uncheșule? De departe, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-a urcat mai sus pe poteca muntelui, ș-acolo i-a ieșit înainte o copilă. Un strop de apă... s-a rugat bătrânul. Da, a răspuns copila. Vii de departe, uncheșule? De departe, și localnicii de aici m-au alungat. Din puținul ce am, bea și-ți potolește arșița, părinte, l-a îndemnat copila. Dar tu ce-ai să faci, suflet bun? O să rabd două zile, până ce mi-a veni partea aici, unde păstoresc aceste oi și capre. Bătrânul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dar făină Văd puțină. Latră cânele bătrân: Veste rea pentru stăpân. Le grand moulin marche avec force, mais on ne voit que peu de farine. Alors ce n'est pas de la force, c'est plutôt de la farce. Cine mâțele le-alungă Îi intră șoarecii în pungă Constat că hotărârea asupra intrării Chinei în U.I. constituie o scădere a independenței și democrației organizației noastre. Cuvinte Nu se poate nicăiure Pește fără apă, Lup fără pădure. Nu trăiește nicăiure Lup fără pădure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noastre. Cuvinte Nu se poate nicăiure Pește fără apă, Lup fără pădure. Nu trăiește nicăiure Lup fără pădure Și de moarte nu scapă Pește fără apă. Tvatat, Cvatat. Așezare în apropiere la sud. Golf. Loc unde a fost vechea Raguză. Alungați de acolo, locuitorii s-au retras în Raguza Dubrovnicului. Cei mai vechi, patricienii, au ocupat o insulă, despărțită de munte. Brațul de mare despărțitor a fost umplut; astăzi e strada principală a cetății. Aici e concentrată viața Dubrovnicului cu poiana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a băncilor populare, arătând păsurile și rugile lor. Apoi au așteptat într'o liniște desăvârșită. Ed. Enășescu, Valea Glodului Și-a ținut liniștit satul prin sfaturi. Dealtfel nu era greu căci sătenii sunt liniștiți și pașnici de felul lor. Au alungat ei singuri pe cei de la Giurgești cari veniseră să facă zurbavă la Valea Glodului. Iuliu C. Dimitriu, din Știrbăț (Siliștea) Sătenii s'au mișcat și cu mânie s'au îndreptat spre moșia fostului prefect Bonachi, ca să devasteze curtea. Dimitriu, amenințat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
putere mică, cu muntenii, cu țările de jos, ca la 6 mii de oameni. Și au venit asupra lui Aaron voievod la o gârlă sau apă cu numele de Hreasca, lângă Doljești. Acolo a bătut Ștefan voievod pe Aaron voievod, alungându-l din țară și el însuși a rămas stăpân cu putere”. În Letopisețul de la Putna nr. I se pomenește o a doua luptă la Orbic (Arbic), pe care istoriografia recentă n-o mai pomenește. Grigore Ureche, după aproape două veacuri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îl dă logofătului Mihail (Mihul) și fraților săi. Adresându-se lui Mihul cu formula „credinciosul nostru boier” Ștefan îl anunță că poate să se întoarcă cu frații lui și cu averile lor, „fiindcă, spune domnul, te-am iertat și am alungat toată mânia și dușmănia din toată inima noastră. Și nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de vorbele și faptele trecute ci te vom milui și te vom ține la mare cinste și dragoste, deopotrivă cu boierii noștri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
garnizoana ungurească din Chilia cu una muntenească. Presupunerea se bazează pe mențiunea din Pomelnicul de la Bistrița în care sunt pomeniți „munteni” din Chilia. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este confuz, cronicarul afirmând că Ștefan, ca să nu fie jertfită Moldova, s-a învoit să plătească tribut. Tributul se plătea din 1456, iar Moldova de Sus n-a fost controlată niciodată de Radu. De altfel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cronicarul de curte al lui Matei, scrie și el că ungurii au jefuit și au ars tot ce-au întâlnit în cale. Nu așa te comporți cu niște prezumtivi aliați. Scopul campaniei organizate de rege era acela de a-l alunga pe Ștefan și de a pune pe scaunul Moldovei pe Petru Aron. Un alt motiv, pentru care regele s-a hotărât să atace în acel moment, a fost acela de a-l surprinde nepregătit pe Ștefan cel Mare, deoarece în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mulți valahi, și, câtă vreme ei se străduie să-i azvârle pe dușmani afară din casă, (iar) aceia dimpotrivă, să învingă și să scape cu viață, varsă aici mult sânge.” Ar reieși că valahii care cad, se străduiesc să-i alunge pe dușmani „afară din casă”. De fapt, ungurii sunt cei care se străduiesc să-i alunge pe români din casă, iar Bonfinius ezită să ne spună că e vorba de casa în care fusese găzduit regele. Este limpede că românii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iar) aceia dimpotrivă, să învingă și să scape cu viață, varsă aici mult sânge.” Ar reieși că valahii care cad, se străduiesc să-i alunge pe dușmani „afară din casă”. De fapt, ungurii sunt cei care se străduiesc să-i alunge pe români din casă, iar Bonfinius ezită să ne spună că e vorba de casa în care fusese găzduit regele. Este limpede că românii, înfrângând rezistența elitei armatei regale, au reușit să-l rănească pe rege, în timp ce se luptau în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pierderi grele de ambele părți”. Numai că regele nu mai putea iniția nimic și nu era nevoie de o străpungere din moment ce o cale era liberă: cea pe care n-a atacat vornicul Crasnăș. Pentru salvarea aparențelor, Bonfinius scrie că ungurii, alungându-i pe români din Baia, au ucis 7.000, numai 4.000 dintre ei reușind să scape cu fuga. E un calcul făcut la masa de scris. El știa că Ștefan urma să atace cu 12.000 de oameni, așa că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acesta scria că Ștefan a fost primul care a rupt-o la fugă, atunci când l-a văzut pe Matei. Având și unul dintre cei mai buni cai din Moldova, înseamnă că a ajuns primul la Siret, până unde l-a alungat Matei. Atunci, de ce nu a trecut Siretul și s-ar fi întors, rătăcind pe lângă Baia, ca să-l prindă ungurii? Autorul Cronicii moldo-germane inventează o năvălire a tătarilor în Moldova care are loc chiar atunci, când se risipise oastea lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scăpa de un rival și, ceea ce era mai important, dispărea mărul discordiei dintre regele Ungariei și domnul Moldovei. Incursiunea tătarilor și sfințirea Putnei Dlugosz relatează despre o incursiune a tătarilor de pe Volga în Moldova, în anul 1469. Moldovenii i-au alungat, dar, într-o a treia ciocnire, victorioși au fost tătarii. Moldovenii au reușit, însă, să-l prindă pe fiul hanului Manyak. Hanul a trimis o solie formată din o sută de oameni, care i-au cerut lui Ștefan să-i
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și cu Uzun Hassan, încearcă să recucerească Trebizonda. Cetatea rezistă. În timpul verii, la Constantinopol izbucnește ciuma. Uzun Hassan trece frontiera Imperiului Otoman și cucerește în septembrie Tokatul, una dintre cele mai importante localități din răsăritul Imperiului Otoman. Garnizoanele turcești sunt alungate și din celelalte locuri întărite de la granița turcească. În fața succeselor obținute de Uzun Hassan și apreciind că alianța acestuia cu Europa creștină nu prezenta nici un pericol, statele europene nefiind capabile să ia nici o inițiativă, Mahomed al II-lea dă porunci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și arde cetatea Teleajenului. Capetele pârcălabilor cad, iar averea și familiile lor sunt trimise în Moldova. La 5 octombrie, într-o primă ciocnire cu Laiotă, Țepeluș este înfrânt. Sprijinit în urmă de Ștefan și de transilvăneni, el reușește să-l alunge pe Laiotă, la 20 octombrie. Victoria lui Țepeluș este însă de scurtă durată. Suleiman Hadâmbul se apropia de Dunăre și între oamenii săi se afla și Laiotă, pe care-l repune în scaunul Țării Românești. După încercarea nereușită de înscăunare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Unrest se menționează 100.000 de morți, o exagerare. Turcii n-au mai fost în stare să se organizeze și să continue lupta, și au fugit în dezordine spre Dunăre, noaptea. În Scrisoarea de la Buda se spune că i-au alungat pe turci de marți până vineri noaptea și i-au împușcat (?) și bătut; și n-au fost numai uciși, ci un mare număr s-au înecat în apa Siretului... și într-un loc se spune că s-ar fi înecat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
poate fi pusă la îndoială, dacă ținem seama de faptul că orientalii transformau o înfrângere a lor în victorie sau, în cel mai bun caz, într-o luptă indecisă. Unrest Iacob scria și el că „Ștefan îi bătu și-i alungă până la Dunăre, unde mulți au fost omorâți și mulți oameni de frunte au fost făcuți prizonieri, mulți s-au aruncat în apă ca să scape și s-au înecat”. Și cronicarul turc Sa’adeddin scria că „Cei mai mulți dintre ostașii islamici au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin surprindere asupra Chiliei. Cetatea Albă rezistă, apărătorii cetății fac o ieșire în timpul nopții și aruncă în apă cele patru bombarde cu care turcii băteau zidurile cetății. Cei 15-20.000 de turci care au atacat Chilia, au fost bătuți și alungați de moldoveni. Nu poate fi vorba de minarea zidurilor Chiliei de moldoveni, așa cum se arată într-o sursă venețiană. Cele două cetăți din sudul Moldovei vor rezista atacurilor turcești în timpul companiei din 1476, dovadă că zidurile Chiliei erau intacte. Date
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Bathory, în fruntea oastei transilvănene. E vorba de Vlad Țepeș, care, încă din vara anului 1475, încercase să reia domnia munteană. De data aceasta, Ștefan cel Mare se adresează lui Matei Corvin, cerându-i ca „voievodul Basarab (Laiotă) să fie alungat din cealaltă țară românească și să fie pus acolo un domn creștin, anume Dracula (Vlad Țepeș), cu care să ne putem înțelege împreună”. Matei Corvin a dat dispoziții ca oastea Transilvaniei să treacă în Muntenia. În același timp, a trimis
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]