28,520 matches
-
visului. Aluneci pe apele lui și nu poți să ieși la mal decât dacă un val al visului vrea să te azvârle. Așa că, probabil, tot ce-mi rămâne de făcut e să aștept..." 8. Poate că imaginația Eleonorei amplificase unele amănunte și amestecase unele întîmplări. Parcă am citit odată ceva, o notiță, despre un film în care oamenii își cumpărau câini ca să se apere de o teamă contagioasă. Sau poate mă înșel. Dar, din multe puncte de vedere, povestea ei semăna
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-o las să se odihnească. Deasupra mea era un cer spălăcit, fără nici un nor. În jur, spațiu gol și arid. Mi-am amintit de un tablou cu ramă albă pe care-l văzusem undeva. Uitasem unde, în schimb fiecare amănunt al lui îmi era viu în minte. Mai ales copacul. Un copac aproape mistic, semănând cumva cu acele siluete ale lui El Greco despre care nu știi niciodată dacă se roagă sau se lasă devorate de extazul lor. Rădăcinile copacului erau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în copilărie, am început să număr. Cucul și-a strigat numele de patruzeci și unu de ori. Mi-am simțit inima bătând cu putere, tulburat de coincidența cu numărul anilor mei. Și, în clipa aceea, mi-am adus aminte un amănunt pe care-l uitasem demult. Când eram foarte tânăr, mama s-a dus la cineva care i-a făcut horoscopul meu. Acel cineva i-a spus, și mama s-a speriat, că mi se va întîmpla ceva foarte grav, poate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ridicat spre ea o privire curioasă. Și, cum nu zicea nimic, am întrebat-o: ― Ei, ai vorbit? A dat din cap afirmativ sperând, probabil, că după aceea o voi lăsa în pace ori voi râde. Dar eu am insistat cerând amănunte și mirîndu-mă în același timp că nici Eleonora nu se hotăra să pună punct jocului. ― Ce mai e nou? Cu cine ai vorbit? ― Cu o prietenă, spuse ea, în mod vădit, la întîmplare. ― Și? ― Și ce?... Ce anume vrei să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când ridica receptorul nu auzea nimic. Alteori auzea un mârâit și mai târziu lătrături de câine. ― Prietenul dumitale, am întrebat-o după o pauză, a fost internat vreodată în ospiciu, ți-a vorbit vreodată despre așa ceva? Ți-a dat vreun amănunt din care să fi reieșit că a avut vreodată sănătatea zdruncinată? ― Nu, nu mi-a spus nimic... Și mă privi ușor iritată, parcă, de întrebarea mea. ― Dar dumneata? De data asta a tresărit. ― Nu înțeleg. ― Dumneata, am continuat prefăcîndu-mă că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am constatat că urmele o luau în altă direcție. Aveam o senzație stranie. Mergeam pe urmele mele într-o direcție cu totul necunoscută mie, unde nu fusesem niciodată. Uitasem oare? Priveam în jur cu atenție, dar nu recunoșteam nimic, nici un amănunt. Tot mergând așa, uimit la culme, am călcat pe un șarpe care m-a mușcat. Noroc că nu era veninos. Dar în clipa aceea n-aveam de unde să știu asta. M-am aplecat și mi-am supt sângele din rană
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am gândit la o ipoteză, îmblînzitorii găsiseră, probabil, un vas cu monede. "Poate chiar pe plaja asta", mi-am zis. Nu știau cu siguranță nimic despre Robespierre, dar cineva le spusese, poate, că fusese ghilotinat după ce ghilotinase pe alții și amănuntul le făcuse plăcere, căci ei nu credeau în dreptate, ci în moarte... Mi-au revenit în minte săptămânile în care cotrobăisem prin anticariate, nopțile când mă repezeam la geam... Mai eram oare viu? Simțeam că n-aveam sânge și că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
confuză pe care am căutat-o bâjbâind. Dar dacă vreți să vă lămuriți ce s-a petrecut cu mine aici, trebuie să înțelegeți ce a însemnat noaptea aceea pe plajă. Ni se întîmplă uneori, știți prea bine, ca datorită unui amănunt să facem lucruri la care înainte nu ne-am gândit. Mai întîi, m-am apucat cu toată patima să-mi cântăresc de la capăt viața. Și am început să pricep ce greșisem. Niciodată n-am trăit, de fapt, decât pentru mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mă schimbasem prea mult între timp și nu eram deocamdată în pericol să uit totul, s-o iau pe urmele îmblînzitorilor. Vroiam prin urmare să mă conving, să verific în ce măsură memoria era încă de partea mea. De aceea, fiecare amănunt pe care mi-l aminteam acum avea importanță, indiferent că era vorba de scara de lemn a casei din rue Saint-Honore unde a locuit Robespierre sau de tribuna oratorilor, vopsită în verde antic, din sala Convenției. Mi-l imaginam pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
masă, și-a pus în buzunar ultimele foi scrise, le-a dat colegilor săi întîlnire pentru ora zece, și a plecat să se odihnească puțin, apoi să facă o plimbare în pădurea Boulogne. N-aș vrea să mă risipesc în amănunte. Vă cer, totuși, îngăduința să vă sugerez ce scenă se va fi petrecut, în dimineața lui 9 Thermidor, în fostul dormitor al reginei decapitate, unde era așteptat, conform înțelegerii, Saint-Just. Fiecare dintre cei așezați în jurul mesei bănuia că ziua care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
auzit strigătul "Sîngele lui Danton te înăbușă!"... A fost votat decretul de punere sub acuzare a triumviratului Robespierre, Saint-Just, Couthon, după care Robespierre a ieșit, împins respectuos de ușieri, lăsând în urmă Convenția îngrozită de curajul ei. Am amintit aceste amănunte numai pentru a arăta cât de puțin a lipsit ca acul balanței să încline în sens invers. Tocmai de aceea n-ar fi drept să-l privim pe Robespierre din perspectiva inamicilor săi, care nu erau niște îngeri. Și mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sens invers. Tocmai de aceea n-ar fi drept să-l privim pe Robespierre din perspectiva inamicilor săi, care nu erau niște îngeri. Și mi se pare că avem, într-adevăr, o singură cale de urmat. Apărarea ar putea invoca amănuntul că, tânăr avocat, Robespierre făcea cuplete în onoarea trandafirului: "La rose etait pale jadis Et moins chere a Zephire Alors des parterres fleuris N'obtenait point l'empire..." Eu aș putea aminti că pe o foaie desprinsă dintr-un carnet
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iar a doua zi le tipărea versurile în ediții de lux. Celor împușcați din greșeală, le ridica statui. Și ajunsesem, în timp ce scriam, să-mi ascund singur versurile de tinerețe. Mai târziu, când am citit despre ghilotină, îmi imaginam totul în amănunt, înfricoșat. Cunosc pe cineva care mi-a povestit o întîmplare cu niște dresori de câini care au ajuns să ia în stăpânire un oraș. Ei bine. oamenii își puneau acolo singuri botnițe, de frică. Și eu însumi am trăit o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ți-l faci ție... Ar trebui să mă opresc aici. Ceea ce am spus până acum mi se pare de ajuns. Continui numai pentru a nu se crede că apărarea n-ar dispune și de alte argumente. Voi aminti curții câteva amănunte care mi s-au părut foarte instructive. De pildă, ce s-a întîmplat la Hotel de Ville unde prietenii lui Robespierre s-au strâns, după punerea acestuia sub acuzare, intenționând să răscoale Parisul. Se știe că plecând de la Primărie, care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ascunsă de o tufă de mărăcini și vegheată de o sperietoare făcută din paie. Când am ajuns la colibă, am găsit o pălărie de postav putrezit pe butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi, apoi ne-am continuat drumul pe platoul alunecos de unde ne întorsesem rândul trecut. Alunecam și acum din pricina pământului nisipos, dar eram hotărâți să nu ne dăm bătuți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de ea. Am vrut să mi-o fac amantă, dar văzând că nu izbutesc, am lăsat-o în plata Domnului. Din pricina asta fata a încercat să se otrăvească. După câteva săptămnii de suferință în spital, a scăpat cu viață. Un amănunt nelipsit de importanță: viața mea ordonată și cuminte de școlar ținea toată ziua; cum se lăsa noaptea începea cealaltă viață, hoinară și aventuroasă. Această delimitare avea în ea ceva organic. Niciodată n-aș fi putut să chefuiesc ziua sau să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ajun de catastrofă. Atunci am continuat, senin, fără tremur în glas, înfruntînd pe toată lumea: ― Eu știu că Bostangi-Pașa a propus voievodului să-i redea libertatea în schimbul a 500 de pungi cu galbeni, dar Brâncoveanu a respins târgul. ― De unde cunoști acest amănunt? M-a întrebat profesorul, uitîndu-se lung la mine. ― Am citit în Xenopol, domnule profesor. Mi-a părut bine că-mi pusese această întrebare... Colegii aveau prilejul să afle că eu nu mă mărgineam doar la... manualul de școală, ca ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iar după Gleber ― doctorul. IV Două săptămâni s-au desprins din calendar plecând în trecut. Aproape că uitasem de vecina mea, ca și cum n-ar fi trăit alături de mine, la doi pași. Fără să vreau mi-au ajuns la urechi câteva amănunte despre ea. care au făcut cu iuțeală înconjurul mansardei noastre. Pe fata brunetă o chema Mihaela, iar tovarășa ei de cameră era sora, nicidecum maică-sa, cum spusese netoata de Rița, la început. Părea să aibă 40-45 de ani (în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la ruletă, cum îmi venise ideea plecării, cum aranjasem cu misitul grec obținerea pașapoartelor. ― Și bagajele? tresări ea. Plecăm fără ele? ― Sânt în cabină! i-am explicat cu superioritatea celui care n-a scăpat din vedere nici cel mai neînsemnat amănunt. Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie vecină cu nebunia. Mă îmbrățișa, mă sărută, plânse și râse, amestecîndu-și lacrimile cu lumina râsului, ca într-o ploaie cu soare. ― Nebunule, îmi vine să te sfâșii, a scrâșnit printre dinți, cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Crezi că merită? ― Da, pentru că tu ai realizat dragostea absolută. PARTEA A DOUA I Am petrecut la Constantinopol o săptămână alcătuită din 1001 de zile și nopți, într-atît mi s-a părut de lungă și plină. Îmi amintesc de toate amănuntele și, fără multă sforțare, aș putea să reconstitui tot ce am făcut, nu numai în fiecare zi, ci, aș zice, oră de oră. De pildă, când am fost la Jardin du Bosphore (unde am mâncat împreună înghețată de dovleac pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
într-un blokhaus... Cam după o lună de la nunta Veveriței, m-am, pomenit ca un domn. Era și Mihaela de față. S-a prezentat: ― Sânt avocatul moștenitorilor defunctului Coleșiu. Trăsnet! A murit Coleșiu! Cînd? Cum? De ce? Am aflat pe loc amănuntele de care aveam nevoie. Închisese ochii la câteva zile după nunta lui Novac, în urma unei crize care l-a dat gata în câteva zile. Și noi n-am știut nimic. Măcar să-l mai fi văzut o dată! Mihaela izbucni în plâns
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Oricum înainte de Sf. Dumitru nu puteam să ne mutăm în ea. Veni și Alexa să viziteze locuința. O cunoștea prea puțin (se abătuse numai de două ori pe la mine, o dată însoțită de Mihaela), dar acum când o cercetă cu de-amănuntul se arătă foarte entuziasmată. O plimbam din odaie în odaie, iar Mihaela îi explica: ― Uite aici facem o ușă, cu glaswand, aici înlocuim scara cu una de beton (asta-i aproape dărăpănată), dincolo instalăm dormitorul că-i mai multă lumină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ochii de mine. Mi-l reaminteam ca pe o veche cunoștință, într-atît mi-l păstrase de proaspăt memoria în cele două sau trei clipe cât îl zărisem în holul hotelului Palace din Constanța. Acum aveam prilejul să-l examinez cu amănuntul. Avea fruntea înaltă (la ce i-o fi servind?), ochii lipsiți de expresivitate, nasul puțin borcănat, o gură mare cu buze groase. (Dumnezeule, buzele astea pe gura Mihaelei? ― nu concepeam ceva mai monstruos, mai împotriva firii.) Trăsăturile feții nu armonizau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i felicitări pentru ziua pe care o serba. Nu cu puțină emoție ne-a mulțumit, apoi, după ce s-a scuzat puțin, a venit cu de-ale mâncării, cu țuică și cu vin foarte bun. I-am spus cu lux de amănunte tot, tot ce aveam pe suflet, cum și-a făcut milă de noi directorul școlii normale de ne-a primit, ce-am mâncat de n-am mîncat și cum am dormit. El ne-a ascultat cu atenție privindu-ne pe deasupra
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
face că într-o Grecie în care Icar și-a permis cutezanța nebunească de a zbura spre soare, folosind niște aripi lipite cu ceară, nimeni n-a avut curiozitatea să se suie în Olimp? Aș putea povesti cu lux de amănunte "plimbările" mele prin Atena în vremea când Frina îi poza lui Praxitele pentru Afrodita din Cnid. Și m-am gândit de nenumărate ori la singura condiție pe care i-a pus-o Eros frumoasei Psyche după ce a luat-o de pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]