9,641 matches
-
pentru mine era frumoasă și atunci știam și de ce. În fuste care fluturau pe ea, pleca și venea de la Stuttgart, unde fusese eleva sculptorului Baum. S-a întâmplat în martie sau la începutul lui aprilie, în orice caz într-un anotimp care mai mult simula decât anunța primăvara, dar care invita la schimbări. Cu puțin înainte să vină timpul iubirii noastre incipiente, părăsisem în sfârșit căminul Caritas de pe Rather Broich, fără să-mi iau cine știe ce rămas-bun. Pe Jülicher Straße am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
membre, flautele lui Geldmacher, care cânta în ritm de blues variațiuni ale unor cântece pentru copii. Până la începutul verii a ținut fericirea noastră cu durată limitată. Annerose și cu mine am fi putut să ne bucurăm de căldură și-n anotimpul rece, chiar și pofta de împerechere ar fi fost greu de potolit, dacă prima mea iubire nu și-ar fi găsit brusc sfârșitul. Mama iubitei mele, o femeie de la bun început amenințătoare chiar și de la distanță, îi poruncise fiicei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
marea se zbuciumă, plînge, vălurește. Aripile se mișcă nu numai cu ochiul privitorului dar și cu trecerea vremii sugerîndu-ți că timpul e inegal. Pasărea vine și pleacă, se rotește în căutare. Numai că nu țipă. Cerul și marea trec prin anotimpuri și povestesc mereu. Iar noaptea...Ei, bine, noaptea întunericul vitraliului se adîncește forfotind neguri. Pînă la mine se simte, acolo, o zbatere. Și eu sînt tînăr sau matur, cînd întreg, cînd multiplu. Stupefiat de multitudinea vîrstelor ca de tot atîția
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Prometeu, a cunoscut focul și i s-a părut că e stăpînul lumii. Și acum te trezești dimineața cu frică de grozăviile pe care le ascunde ziua de azi. Ce amăgire și timpul ăsta pe care niște rotații planetare, niște anotimpuri și cîteva vîrste ni lau sugerat a fi scurgerea unui rîu. Dacă ne-am putea recîștiga organul cu care să-l simțim cît e de discontinuu și de meandric, și ne-am desluși că toate vîrstele noastre se petrec cu toatele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
numai în viața asta ai de unde te ciopli. Numai aici ai cum te lupta pentru propria-ți mîntuire. Moartea-ți aduce doar un repaus în fericire sau disperare. Un repaus cu mîinile legate. Ca orice loc al imposibilei reîntoarceri, un anotimp al regretelor. Nu-ți va părea rău că ai trăit ci că ai făcut-o greșit?” Din spital, maturul V., urmăresc discuția. În camera alăturată de care mă desparte vitraliul se aud voci în contradictoriu. Aproape o ceartă. Umbre agitate
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și alungă toate morțile ce ar fi vrut să pună stăpânire pe noi înainte de a ne da seama cît de mult ne-am căutat să putem aștepta trupul setos de dragoste în absurbitatea necontestabilă a întâmplărilor. Se poate muri în anotimpul ploios al respirărilor mele când zilele mi te păstrează ca o icoană asemănătoare cu cea a sufletului tău și din când în când mă închin cu sfințenieă Oare, când, mai putem să vorbim despre noaptea aceea, când poeții au dezertat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adânc al stelelor. Simt, inima cum palpită în focul unei iubiri ce străbate mistuitoarea stăruință a trecutului în care rubinul m-a făcut să pot străluci până la cer, acolo unde un vânt umed mi a vrăjit trupul înfometat de atâtea anotimpuri. Simt, frunzele teilor pălind, sub pașii mei ce se risipesc ca otrava bătută-n zori mânjind de melancoliile toamnelor ce miau șters urma iubirilor de ieri. Simt, cum mirosul zilelor îmi trezește în rezonanța golurilor mult mai multă putere. Ecoul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de a cerceta în acea emisferă a seducției și vânturile îmi băteau în suflet și geamuri dansau în adevăr și... Era o liniște caustică până când o flacără venind peste cețuri mi-a sărutat trupul și l-a împachetat peste alt anotimp. Câtă așteptare să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am sărutat CERUL, pe o întindere luminoasă a SOARELUI. În jurul meu dansa în CETĂȚI DE DOR, trupul firav a iubitului necunoscut. Cu un gest de noblețe mi se rotea în jurul ochilor mei precum florile universului acele gânduri, despre un alt anotimp cu alte speranțe ucigătoare. Ce pot să fac acum, dacă trupul iubitului e ascuns în trupul mării, unde dragostea a furat-o CORALII unui timp înflămânzit și absent de la simtomele unui fals impostor sentiment. O, ce să mă fac, acum
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ființă. Și Eu, ce trebuie să fac, cum să pot să mă mint mai bine, Cum să exist, prin toate aceste DRAPERII ALE TEMPLULUI SFÂNT; unde iubirea mea e plânsă, iubirea mea e condamnată să doară, iubirea mea din toate anotimpurile, De ce nu îmi răspunzi și faci ca întunericul din mine să-mi ardă, să-mi moară. Aprinde CETĂȚI DE CUVÂNT, ca zorii să se preschimbe în gând și lumile AERULUI să se prefacă-n veșmânt. O, tu iubire, vino în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dau viața liniștită a lumii eterne, unde nici gerul nu mai poate lovi în trupul meu și sufletul meu de ființă stelară. Eu, mai știu despre mine, că nu am avut o viață ușoară, Că, Ea, a alergat dintr-un anotimp în altul, dintr-o noapte în alta, dintr-un ținut în altul, dintr-o iubire în altă iubire, dar astăzi unde va trebui să alerg, dacă totuși sunt vie și am scăpat așa de greu de la moartea geroasă a acestui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
AL DELIRULUI Noaptea s-a lăsat peste sufletul universului în care dragostea a șchiopătat prin spărturile cerului. Dimensiunea albastrului, adâncea rana stelară prin gusturi divine. Umbrele gălăgioase ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui anotimp congelat în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă cutremur cu fiecare adâncire de dor? Dacă-n tăceri am rămas să fiu sacrificată cu aceleași ipostaze, cui aș putea să închin această așteptare împărțită-n aglomerări fără răaspuns? Doar otrava clipelor e la fel de sinceră cu trecerea de la un anotimp la altul în căutare de vânt răvășit, Și mai doriți să-mi studiați aureola?! N-o să reușiți niciodată deoarece ea face parte din saturația dorului la capăt de linie unde mormântul nesomnului închide gurile patimilor ce s-au amestecat cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
clarului de lună adâncită de-a lungul sângelui... Îmi amintesc cum m-ai privit atunci mi-ai furat vorbele rugătoare în care exista un pat de spital unde nebunii sunt obligați să poarte frunzele galbene ce trec mândre în alt anotimp... Așa, Doamne, vezi, despre toate zdrențele arse ce-au deschis cerul cu duhuri grăbite în cearcăne... M-am târât pe treptele hidoase ale întunericului și le-am parcurs ținându-mi liniștea în care delirul dintre noi dispăruse. Sufletul meu cenușă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de iubitele spumelor ce odihnește-n logodirea-nzăpezită a tristeții. Nimeni nu va ști că din sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori însetata podea care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste alt anotimp ce-ți poartă liniștea dezmorțită a secundelor peste alt anotimp... CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Nimeni nu va ști că din sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori însetata podea care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste alt anotimp ce-ți poartă liniștea dezmorțită a secundelor peste alt anotimp... CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în multe din zilele în care mi-aș dori să redevin copil... VACANȚA DE CRĂCIUN Sunt convins că și voi sunteți emoționați, la fel ca mine, când se apropie iarna și se vorbește despre vacanță. Știm că iarna este un anotimp supărător din cauza gerului, în primul rând, dar și din cauza zăpezii dacă este viscolită. Cu toate acestea, o așteptăm cu înfrigurare. De ce? Pentru că... Iarna-i rece, friguroasă, Cu zăpadă peste tot... Dar, să stau ziua în casă, Recunosc ca n-am
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi strice alb decor... Dar, iată că, doar amintindu-mi de acest frumos anotimp, pe care noi îl iubim, am uitat că nu despre el mi-am propus să vă vorbesc! Doream să vă amintesc doar de o anumită parte a lui, anume cea în care avem “Vacanță de Crăciun”. Ei, da! Știu că
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
minuni, sunt reale, nu sunt povestiri lipsite de adevăr. Știți că în zona acea a Greciei, climatul este meditarenean, adică mult mai cald ca cel de la noi, dar nu v-ați închipuit niciodată că pe aceste Munte Sfânt sunt toate anotimpurile în același timp! Când am fost la unul din schiturile românești am văzut pentru prima oară acest fenomen miraculos. Este vorba de schitul “Sfântul Dimitrie” sau Lacu. Eram pe drum, la intrarea în această așezare. Când am ajuns acolo am
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să cred când, mai sus, am văzut vârful muntelui acoperit de zăpadă. Era foarte aproape. Cred că doar două masive, două culmi muntoase erau până la el. Așadar, într-un spațiu nu prea întins, conviețuiau în bună pace toate cele patru anotimpuri. Ce ziceți de asta? Ce să vă mai povestesc? Am văzut călugări în biserică și în sălile în care mănâncă... Au o denumire anume, dar... în clipa asta nu-mi amintesc. Cred că trapeză. Nu mă credeți, dar vă spun
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
zbor, așa cum se întâmplă în filme atunci când regizorul vrea să sugereze scurgerea timpului. De exemplu: paginile calendarului succedându-se în secvențe rapide în bătaia unui vânt puternic. Cu frunze ruginii purtate de vânt odată cu paginile calendarului ca să ni se indice anotimpul toamnei, apoi câțiva fulgi de nea care să indice sosirea iernii. Săptămâna se sfârșea cât ai clipi. Nu că genul de concepte ca diferența dintre weekend și săptămâna de lucru avea vreo relevanță pentru o amețită ca mine. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
contra naturii: mi se accepta transferul În interes de serviciu de la dispensarul medical Pietroșița la redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Domnea o confuzie totală prin direcțiile sanitare la acea dată, o neliniște paralizantă, toți erau dezorientați, nu mai știau numele anotimpului, cui să-l raporteze, erau amețiți, am profitat. S-au pus așadar imediat semnăturile și ștampilele, peste tot, pînă și-n locurile unde nu trebuiau puse și, voil, eram liber ca pasărea cerului moțăind În personal. După ce FUCK a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar putea s-ajung să cînt prin stațiile de metrou ca să nu murim de foame. La ghitară și cu tamburina legată de piciorul stîng. Pentru că eu nu mă mai duc azi acasă, la serviciu, e iarnă și ăsta-i singurul anotimp care-mi lipsea din panoplie, nesiguranța zilei de mîine, ca să găsesc În fiecare seară rațiunea de a mă da cu capul de pereți, că-s din BCA, În timp ce-mi scriu În gînd miile de cărți. Artiștii trebuie protejați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe Adagio lamentoso, nu are nevoie de comentarii. Nu te poți ridica din fața ecranului nici măcar după ce se termină genericul și-ncepe altceva. În schimb am ascultat aproape În picioare Ceaikovski pînă la trei dimineața. Așezînd la un moment dat și Anotimpurile pe platan, compuse la comanda editorului N. Bernard, care-l rugase să scrie 12 piese pentru pian, ce urmau să apară În suplimentul lunar al unei obscure reviste muzicale. Muzicianul le-a scris și așa a ieșit ciclul respectiv, cotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din urmă”. De ce nu se mîngîie de la-nceput organele cu pricina ducînd astfel direct la stimularea cefei este o Întrebare misterioasă Însă inevitabilă la coafor. Pe o altă pagină, cu poze sugestive de bătrîni sumar Îmbrăcați din pricina inflației sau a anotimpului, dăm fără să vrem peste tremurînda viață sexuală a celor aflați la vîrsta Întrebărilor, viață etichetată la morgă, fără politețe, fără tantra, ca vîrsta a treia. „E o dragoste Împărtășită prin gesturi de tandrețe, de drăgălășenie, care produce o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]