8,411 matches
-
menționat în trei din Epistolele lui Pavel inclusiv în Coloseni unde este descris de apostol ca „prietenul nostru drag, doctorul”. Părinții Bisericii timpurii ca Ieronim și Eusebiu au revendicat că el este autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor și acesta este punctul de vedere al creștinismului tradițional în prezent. Lui i se atribuie în mod tradițional Evanghelia după Luca. Ar fi murit în anul 150 d.Hr. în Theba (Egipt). Simbolul lui Luca este un taur înaripat. El
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
se atribuie în mod tradițional Evanghelia după Luca. Ar fi murit în anul 150 d.Hr. în Theba (Egipt). Simbolul lui Luca este un taur înaripat. El ar proveni din Antiohia (Siria). După Hieronimus, Luca ar fi fost contemporan al apostolului Pavel, lucru contestat de ultimele cercetări. Luca era medic. Nu există niciun izvor istoric de încredere care să arate că autorul Evangheliei după Luca s-ar fi numit în mod real Luca, evanghelia sa fiind publicată în mod anonim: Autorul
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
evenimente la care ar fi fost martor: Luca a fost un nativ din Antiohia pe Orontes, se știe că nu era iudeu, și a fost chemat când Pavel s-a separat de cei circumciși (tăiați împrejur) "(Coloseni 4:14; Faptele Apostolilor 28:28-29)", în afară de acestea este un om de educație elenă și cu profesia de doctor. Poate că a fost legat și de diaconul ""Nicolae, prozelit din Antiohia"" (Fapte 6:5). Potrivit tradiției, el a fost parte a celor Șaptezeci de
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
a celor Șaptezeci de ucenici, un grup de ucenici ai lui Isus, dar în conformitate cu datele de exegeză din lucrările sale nu este un martor ocular mai înainte de anul înălțării la cer al lui Isus. El a devenit creștin (ucenic) datorită apostolului Pavel, pe care mai târziu la însoțit (Pavel l-a numit pe Luca "doctor preaiubit"), și care a văzut martirajul și moartea acestuia în Roma împreună cu Petru, și a murit răstignit cu apostolul Sfântul Andrei, în orașul Patras în Achaia
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
Isus. El a devenit creștin (ucenic) datorită apostolului Pavel, pe care mai târziu la însoțit (Pavel l-a numit pe Luca "doctor preaiubit"), și care a văzut martirajul și moartea acestuia în Roma împreună cu Petru, și a murit răstignit cu apostolul Sfântul Andrei, în orașul Patras în Achaia Grecia (pe coasta de nord a Peloponezului), alte surse spun că a murit spânzurat de un copac. Conform altor izvoare ar fi murit de bătrânețe, la 84 ani în Boeotia (în prezent Grecia
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
de nord a Peloponezului), alte surse spun că a murit spânzurat de un copac. Conform altor izvoare ar fi murit de bătrânețe, la 84 ani în Boeotia (în prezent Grecia). Cea mai timpurie menționare a lui, a fost făcută de apostolul Pavel în Epistola către Filimon, versetul 24. El mai este menționat în Coloseni 4:14 și 2 Timotei 4:11, două scrisori atribuite comun lui Pavel. Următorarea menționare timpurie a lui Luca este în Prologul "Anti-Marcionism a Evangheliei după Luca
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
lui Luca la începul Evangheliei după Luca () în care admite liber că nu este un martor ocular al evenimentelor scrise în Evanghelie. Dacă cineva acceptă că Luca era de fapt autorul evangheliei ce-i portă numele și totodată al "Faptele Apostolilor", unele detalii ale vieții sale personale pot fi asumate rezonabil. În timp ce se exclude pe sine însuși dintre cei care erau martori oculari al 'ministerului lui Isus', în mod repetat folosește cuvântul "noi" în descrierea misiunilor Pauline în "Faptele Apostolilor", indicând
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
Faptele Apostolilor", unele detalii ale vieții sale personale pot fi asumate rezonabil. În timp ce se exclude pe sine însuși dintre cei care erau martori oculari al 'ministerului lui Isus', în mod repetat folosește cuvântul "noi" în descrierea misiunilor Pauline în "Faptele Apostolilor", indicând că el era personal acolo în acel timp. O dovadă similară este că Luca era găzduit în Troa, statul provinciei care include ruinele Troiei antice, unde scrie în "Fapte" la persoana a treia despre Pavel și călătoriile lui până
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
loc din nou când grupul se întoarce la Filippi. Există trei "secțiuni cu noi" în "Fapte", toate urmând această regulă. Luca nici odată, însă, nu afirmă că trăia în Troa, și aceasta este singura dovadă că el trăia aici. Faptele Apostolilor este cea mai lungă și cel mai bună scrisoare scrisă din Noul Testament. Luca a făcut multe călătorii împreună Pavel din Tars pe drumul său de evanghelizare, de aici știm Pavel nu era un om sănătos (Galateni 6:11) și putea
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
perioada dintre 325 și 757 d. Hr., iar deciziile lor reprezintă temelia învățăturii creștine acceptate de ramurile răsăriteana și apuseana a Bisericii Creștine. Deciziile acestor Concilii Ecumenice au fost luate sub călăuzirea Duhului Sfânt, așa cum le-a promis Iisus Hristos apostolilor Lui. Creștinismul se identifică prin credință și prin obiectul acestei credințe. Credință creștinilor nu este una pasivă, ci se manifestă printr-o viața activă dusă după exemplul dat de Iisus, si pe creștin, aceasta îl transformă, ajutându-l să învețe
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
Apostolul Iuda-Tadeul Acest apostol este prezentat în Noul Testament sub 2 nume diferite: „Tadeu” (Marcu 3,18, Matei 10,1-4), respectiv „Iuda”, fiul lui Iacob (Luca 6,16, Ioan 14,22 și Faptele Apostolilor 1,13). Este uneori identificat cu Iuda, fratele
Iuda Tadeul () [Corola-website/Science/307532_a_308861]
-
Apostolul Iuda-Tadeul Acest apostol este prezentat în Noul Testament sub 2 nume diferite: „Tadeu” (Marcu 3,18, Matei 10,1-4), respectiv „Iuda”, fiul lui Iacob (Luca 6,16, Ioan 14,22 și Faptele Apostolilor 1,13). Este uneori identificat cu Iuda, fratele lui Isus. A
Iuda Tadeul () [Corola-website/Science/307532_a_308861]
-
Apostolul Iuda-Tadeul Acest apostol este prezentat în Noul Testament sub 2 nume diferite: „Tadeu” (Marcu 3,18, Matei 10,1-4), respectiv „Iuda”, fiul lui Iacob (Luca 6,16, Ioan 14,22 și Faptele Apostolilor 1,13). Este uneori identificat cu Iuda, fratele lui Isus. A predicat în zona Feniciei și Asia Mică, ajungând la curtea regelui Avgar al Edessei. A murit străpuns de săgeți, conform tradiției, în anul 65 d.Cr. El ar fi conform
Iuda Tadeul () [Corola-website/Science/307532_a_308861]
-
numită Epistola lui Iuda. Conform opiniei critice majoritare, aceasta este o scriere sub nume fals. Unii cercetători o consideră o lucrare pseudonimă scrisă între sfârșitul secolului I și primul sfert al secolului al II-lea, bazându-se pe referirile la apostoli, tradiție, stăpânirea bună a limbii grecești și opoziția față de gnosticism, dar cercetătorii conservatori consideră că provine din perioada 66 - 90.
Iuda Tadeul () [Corola-website/Science/307532_a_308861]
-
Iuda Iscariotul sau a fost, conform evangheliilor din Noul Testament, unul din cei doisprezece apostoli aleși de Isus să domnească peste triburile lui Israel în Împărăția lui Dumnezeu (). Numele de „Iscariot” () ar indica fie proveniența sa din satul Karioth (cca 25 km sud-est de Hebron), fie apartenența sa la grupul revoluționar al sicariilor. Simbol al
Iuda Iscarioteanul () [Corola-website/Science/307531_a_308860]
-
Sf. Iacob cel Mare sau Iacob cel Bătrân a fost un apostol al lui Isus din Nazaret. Iacob cel Mare a fost un pescar din Betsaida, un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth (Palestina, azi Israel). Părinții lui ar fi fost Zevedeu și Maria-Salomeea. A fost - potrivit tradiției - fratele mai mare
Iacob cel Mare (apostol) () [Corola-website/Science/307527_a_308856]
-
lui Isus din Nazaret. Iacob cel Mare a fost un pescar din Betsaida, un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth (Palestina, azi Israel). Părinții lui ar fi fost Zevedeu și Maria-Salomeea. A fost - potrivit tradiției - fratele mai mare al apostolului Ioan. În Evanghelii, cei doi fii ai lui Zevedeu apar menționați împreună de mai multe ori. Din cauza temperamentului lor (cf. Lc 9, 52-54), Iisus i-a numit "fiii tunetului" (Mc 3, 17). După alții, Isus i-a poreclit pe acesti
Iacob cel Mare (apostol) () [Corola-website/Science/307527_a_308856]
-
fi predicat cu succes în ținuturile Samariei și Iudeei, conducând un timp, împreună cu Petru și Ioan, comunitatea iudeo-creștină din Ierusalim. A fost prins și ucis prin decapitare la Ierusalim în anul 44 d.C, din ordinul regelui Herodes-Aggripa I (Faptele Apostolilor, 12,2) și îngropat tot acolo. La ocuparea Palestinei din anul 614 de către perși, relicvele lui Iacov cel Mare ar fi fost duse, spre salvare, fie la mănăstirea Sf. Ecaterina, fie la mănăstirea Raithiu (ambele în peninsula Sinai, Egipt), fie
Iacob cel Mare (apostol) () [Corola-website/Science/307527_a_308856]
-
Mare s-ar afla, împreună cu relicvele lui Athanasie și Theodosius, într-un tabernacol din cripta catedralei din Santiago de Compostela. Este cinstit mai ales in Spania, unde se află o vestită biserică închinata lui. Potrivit unei vechi tradiții spaniole, trupul Apostolului Iacov este înmormântat la Santiago de Compostela. Sărbătorit în Biserică Ortodoxă Română la 30 aprilie, iar în Biserică Catolică la 25 iulie. Este hramul bisericii Bărăția din Câmpulung.
Iacob cel Mare (apostol) () [Corola-website/Science/307527_a_308856]
-
din mormoni și aproape 10% din toți mormonii locuiesc în Utah. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă afirmă că este singura Biserică adevărată a lui Isus Hristos de pe pământ. Mormonii cred că, în secolul I d.H., odată cu moartea apostolilor din vechime, a avut loc o apostazie a Bisericii din vechime. Anumite învățături și practici au fost denaturate și, de asemenea, autoritatea preoției a fost retrasă de pe pământ. Învățăturile și doctrinele denaturate nu puteau fi restaurate prin studiul scripturilor sau
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
-lea președinte al bisericii; el a urmat la președinția Bisericii după Gordon B. Hinckley (n. 1910, d. 2008). Pe președintele Bisericii îl ajută doi consilieri — aceștia trei reprezintă "Prima Președinție" (în engleză "The First Presidency") — și un consiliu de Doisprezece Apostoli (în engleză "Quorum of the Twelve Apostles"). Toate hotărârile importante necesită acordul unanim al membrilor Primei Președinții și celor Doisprezece Apostoli. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă afirmă că această viață pământeană este o parte scurtă, dar
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
îl ajută doi consilieri — aceștia trei reprezintă "Prima Președinție" (în engleză "The First Presidency") — și un consiliu de Doisprezece Apostoli (în engleză "Quorum of the Twelve Apostles"). Toate hotărârile importante necesită acordul unanim al membrilor Primei Președinții și celor Doisprezece Apostoli. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă afirmă că această viață pământeană este o parte scurtă, dar de importanță crucială, a unui mare plan, care se numește „planul salvării”, întocmit de Dumnezeu. Mormonii cred că toți oamenii au
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
condus la o decenii întunecat, din care, cu toate acestea, datorită unei serii de guvern de succes în ultimele decenii, orașul a luat considerabil , întorcându-se în funcție de lider demografice, economice și a turismului în peisajul mediteranean. Potrivit Noului Testament (Faptele Apostolilor, 28,13) Sf.Pavel (în drum spre Romă, unde urma să fie judecat) ar fi poposit o zi și la . Climă este tipic mediteranean din Reggio pe coasta Mării Tireniene. În schimb, este un climat subtropical pe coasta Mării Ionice
Reggio Calabria () [Corola-website/Science/307665_a_308994]
-
decedată înainte de 1753. Epoca lui Șerban Cantacuzino a fost una de strălucire românească. El s-a implicat în susținerea culturii românești, publicând la tipografia pe care a instalat-o la Cotroceni, mai multe cărți printre care: „Evanghelia” din 1682 și „Apostolul” din 1683 și poate cea mai de seamă operă a sa „Biblia” de la 1688, pe care însă nu a apucat să o vadă tipărită, stingându-se din viață cu puțin timp înaintea imprimării ei. Ca mai toți domnitorii români, Șerban
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
sale spirituale de vindecător și exorcist. Discipolii săi l-au proclamat "noul Isus" și l-au încredințat cu atributul unei nașteri imaculate - aceasta fiind o condiție care în acea epocă, trebuia neapărat îndeplinită de zeități. A fost cunoscut drept "Mântuitorul", "Apostolul", "Iluminatorul", "Domnul", "Cel ce învie morții", "Cârmuitorul" și "Timonierul". Ultimele două apelative sunt semnificative ca echivalente ale cuvântului francez "Nautonnier" titlul atribuit unui mare maestru mason. Limba utilizată în Babilon în secolul III d.Hr. era aramaica, care includea trei
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]