7,623 matches
-
un mâner de lemn) iar hârtia era așezată manual, cu atenție, deasupra, apoi glisată sub o suprafață căptușită și fiind aplicată presiune de deasupra cu ajutorul unui șurub de dimensiuni mari. Presele metalice ulterioare au folosit un sistem cu pârghie și articulație în locul șurubului, însă principiul rămânea același. Rolele de cerneală cu "văl de clei" au accelerat procesul cerneluirii și au deschis calea pentru continuarea automatizării. Odată cu ivirea mecanizării industriale, aplicarea cernelei era efectuată de role care treceau pe suprafața zațului, mutându
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
procesului pentru a se întări. Apoi, sculptorul utilizează diverse instrumente, cum ar fi o buclă de sârmă, ca să sculpteze detalii în lut și forma figurei. O trăsătură comună pentru figurinele de acțiune este articularea organismului, adesea menționate că punctele de articulație (PDA) sau articulare. Formele de bază de ale articulației includ gâtul comun, doi umeri, șold și două articulații. Dincolo de acestea, încheieturile manilor rotative, îndoire genunchiului și o talie rotativă sunt de asemenea comune. Diverși termeni au intrat în practică, cum
Figurină de acțiune () [Corola-website/Science/324121_a_325450]
-
instrumente, cum ar fi o buclă de sârmă, ca să sculpteze detalii în lut și forma figurei. O trăsătură comună pentru figurinele de acțiune este articularea organismului, adesea menționate că punctele de articulație (PDA) sau articulare. Formele de bază de ale articulației includ gâtul comun, doi umeri, șold și două articulații. Dincolo de acestea, încheieturile manilor rotative, îndoire genunchiului și o talie rotativă sunt de asemenea comune. Diverși termeni au intrat în practică, cum ar fi o "reducere" în comun, utilizate frecvent pentru
Figurină de acțiune () [Corola-website/Science/324121_a_325450]
-
sculpteze detalii în lut și forma figurei. O trăsătură comună pentru figurinele de acțiune este articularea organismului, adesea menționate că punctele de articulație (PDA) sau articulare. Formele de bază de ale articulației includ gâtul comun, doi umeri, șold și două articulații. Dincolo de acestea, încheieturile manilor rotative, îndoire genunchiului și o talie rotativă sunt de asemenea comune. Diverși termeni au intrat în practică, cum ar fi o "reducere" în comun, utilizate frecvent pentru a permite o rotație cap-bază la nivelul colului sau
Figurină de acțiune () [Corola-website/Science/324121_a_325450]
-
genunchiului și o talie rotativă sunt de asemenea comune. Diverși termeni au intrat în practică, cum ar fi o "reducere" în comun, utilizate frecvent pentru a permite o rotație cap-bază la nivelul colului sau o rotație a brațului la umăr. Articulațiile sferice permit o circulație mai liberă. Deși nu toate figurinele de acțiune includ accesorii, elemente suplimentare de multe ori se dovedesc esențiale pentru personajele și eficacitatea lor, ca jucării interactive. Figurinele 3¾ "scară G.I. Joe" sunt mai complicat sculptate includ
Figurină de acțiune () [Corola-website/Science/324121_a_325450]
-
mandibulari. Ramurile mandibulei în formă de lame patrulatere îndreptate oblic în sus și înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară - parotidiană, inferioară și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul condilian). Procesul condilian se articulează cu temporalul (articulația temporomandibulară). Mandibula este străbătută de canalul mandibulei Corpul mandibulei ("Corpus mandibulae") este porțiunea orizontală a mandibulei ce se extinde posterior până la unghiul mandibulei, este concav înapoi având forma de potcoavă sau forma unui "U". Are două porțiuni: una inferioară, mai
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
de alta de la extremitățile posterioare ale corpului mandibulei. Ramurile prezintă 2 fețe: laterală, medială, 4 margini: anterioară, posterioară, inferioară și superioară, 2 procese aflate pe marginea superioară: procesul coronoidian și procesul condilian. Procesul condilian se articulează cu osul temporal formând articulația temporomandibulară. Ramurile formează cu corpul un unghi - unghiul mandibulei ("Angulus mandibulae"). Valorile medii a unghiului mandibulei sunt de 133° la vârsta de 0-2 ani, 128° la 7-10 ani, 124° la adult. 127° la persoanele senile. Pe vârful unghiului mandibulei se
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
origine ale mușchiului pronator rotund trece nervul median, separat de artera ulnară prin capul ulnar. Este cel mai puternic pronator al antebrațului și al mâinii, rotind antebrațul cu palma înapoi. Prin capul humeral, contribuie la flexia antebrațului pe braț în articulația cotului. Primește două ramuri din nervul median, care ia naștere din plexul brahial (neuromeri C- C). Vascularizația este asigurată de artera brahială ("Arteria brachialis"), artera radială ("Arteria radialis"), artera ulnară ("Arteria ulnaris")
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
cavitățile de recepție pentru rădăcinile dinților, numite alveole dentare ("Alveoli dentales"). Maxila ia parte la formarea a trei cavității: Parțial ia parte la formarea a două fose: infratemporală și pterigopalatină, și a două fisuri: orbitară inferioară și pterigomaxilară. Maxila are articulații cu 9 oase: Victor Papilian. Anatomia omului. Ediția a XII-a. 2006
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
în 16 secunde. Viteză maximă este de 148 km/h. Instalația electrică a fost modificată, față de modelul anterior, ca să funcționeze la 12 Volți, iar, la modelele de 4 cilindri, puntea spate era formată dintr-o osie pendulara, cu o singură articulație. Între Iunie 1954 și Aprilie 1956, Daimler-Benz a construit 25937 automobile. Modelul 219 a fost construit, împreună cu modelul 220 S ( W180 ÎI ), între anii 1956 și 1959. Ca preț a fost poziționat între modelul 190 care costă 1050 mărci și
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
cristalin și a dilatării rădăcinii aortice sunt, în general, suficiente pentru a pune diagnosticul de sindrom Marfan cu siguranta rezonabilă. Există mai mult de 30 de alte caracteristici clinice care sunt asociate cu acest sindrom, majoritatea implicând scheletul, pielea și articulațiile. Sindromul Marfan face parte dintr-un grup de boli determinate de mutații ale genei "FBN1", boli numite fibrilinopatii. Acest grup de boli se caracterizează printr-un număr de semne clinice comune care însă se asociază în mod diferit de la o
Sindrom Marfan () [Corola-website/Science/326117_a_327446]
-
solubil în sânge la presiune atmosferică, însă devine solubil din ce în ce mai mult odată cu creșterea adâncimii; dacă revenirea la suprafață este prea rapidă, azotul se degajă din sânge sub formă de bule care pot să dea senzații de pișcături și dureri în articulații; dacă aceste bule astupă vasele sanguine, se produce o embolie gazoasă care poate conduce la paralizie sau chiar moarte. De aici Paul Bert trage concluzia că revenirea la presiunea normală trebuie să se facă lent pentru a permite azotului să
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
îi ajute la dezvoltarea oaselor și a blănii de care dispune. Foarte important este să nu fie răsfățați cu prea multe conservere sau altă mâncare specială, pentru că sunt pofticioși. Problemele de sănătate întâlnite mai des la un Barzoi sunt inflamațiile articulațiilor și bolile metabolice ale oaselor. Sunt cunoscuți ca fiind foarte sensibili la barbiturice, substanțele pentru combaterea puricilor sau anestezice. Dresajul acestui câine trebuie făcut de o persoană cu experiență, deoarece nu este foarte ascultător. Cu un dresaj ferm, consecvent, fără
Barzoi () [Corola-website/Science/322817_a_324146]
-
și se termină obișnuit în forma de bulbi sau butoni terminali. se găsesc în hipoderm, pe fața palmară a mâinii, fața plantară a piciorului și degetelor, hipodermul brațului, cefei, în organele genitale ale ambelor sexe, în periost, dar și în jurul articulațiilor. Corpusculii lamelari detectează schimbările de presiune, vibrațiile și se adaptează rapid (receptori fazici). Orice deformare în corpuscul provoacă potențiale de acțiune care urmează să fie generate prin deschiderea canalelor voltaj-dependente pentru ionii de sodiu, extrem de sensibile la presiune. Acest lucru
Corpusculii Vater-Pacini () [Corola-website/Science/329841_a_331170]
-
vioară din secolul al XVIII-lea și este o sursă importantă pentru studiul interpretării din perioada barocului. Cartea este structurată sub forma a 24 de exerciții acompaniate de un text relativ scurt dar foarte informativ ce oferă instrucțiuni detaliate despre articulații, triluri și alte tehnici, schimbarea pozițiilor și alte aspecte ale mâinii drepte și stângi. Instrucțiunile din acest tratat sunt opuse celor oferite de Leopold Mozart în "Tratatul Principiilor Fundamentale ale Cântatului la Vioară" (1756) cu privire la unele tehnici precum ținerea arcușului
Francesco Geminiani () [Corola-website/Science/329884_a_331213]
-
pentru tramvaie între Calea Timișoarei, cartierul Aradul Nou și Calea Romanilor, zona Boul Roșu. La prima vedere, par trei poduri suspendate unul după celălalt. Este doar o impresie, datorată formelor curbe ale unui sistem clasic de grinzi cu zăbrele cu articulații de tip Gerber. Podul are trei deschideri: cea centrală de 85,30m și două marginale egale de 50,05 m. Lungimea totală a podului de 185,10 m acoperă distanța dintre digurile ce mărginesc albia râului Mureș. Tablierele cu console
Podul Traian din Arad () [Corola-website/Science/327549_a_328878]
-
supraviețuire se bazează pe crearea unor bariere biologice care să împiedice efectele nocive ale virusurilor locale, ale căror efecte se văd în transformarea într-un fel de copaci a locuitorilor de pe Trevithra sau degenerarea în forma unor creaturi respingătoare, cu articulații osificate și cu o durată scurtă de viață de pe o altă planetă. Pentru a supraviețui, unele societăți au apelat la completa izolare fizică față de ceilalți membri ai comunității, în unele cazuri distrugând ecosistemul local și devenind astfel victima propriei nesăbuințe
Un labirint de stele () [Corola-website/Science/327059_a_328388]
-
Artropatia Charcot, sau osteoartropatia neuropatică evolutivă, cunoscută și ca neuroartropatie, ori articulație (sau picior) Charcot, este o maladie degenerativă a articulațiilor piciorului, azi întâlnită aproape exclusiv la bolnavii de diabet zaharat afectați de polineuropatie (una din complicațiile “tardive” ale diabetului), materializată prin distrugere și deformare osoasă la nivelul articulațiilor gleznei (tibio-talară), tarso-metararsiene
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
Artropatia Charcot, sau osteoartropatia neuropatică evolutivă, cunoscută și ca neuroartropatie, ori articulație (sau picior) Charcot, este o maladie degenerativă a articulațiilor piciorului, azi întâlnită aproape exclusiv la bolnavii de diabet zaharat afectați de polineuropatie (una din complicațiile “tardive” ale diabetului), materializată prin distrugere și deformare osoasă la nivelul articulațiilor gleznei (tibio-talară), tarso-metararsiene și metatarso-falangiene). A nu fi confundată cu "neuropatia Charcot-Marie-Tooth
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
ca neuroartropatie, ori articulație (sau picior) Charcot, este o maladie degenerativă a articulațiilor piciorului, azi întâlnită aproape exclusiv la bolnavii de diabet zaharat afectați de polineuropatie (una din complicațiile “tardive” ale diabetului), materializată prin distrugere și deformare osoasă la nivelul articulațiilor gleznei (tibio-talară), tarso-metararsiene și metatarso-falangiene). A nu fi confundată cu "neuropatia Charcot-Marie-Tooth", o maladie sistemică și ereditară cu origine în defecte genetice și cromozomiale. Neuro-artropatia Charcot este o boală cronică care nediagnosticată și tratată la timp, conduce la infirmitate (prin
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
traumele și fracturile acumulându-se peste traume și fracturi, până la infirmitate și ulcer. În mod similar, pierderea sistemului proprioceptor face ca creierul să nu fie informat în fiecare moment (și astfel nu mai acționează în consecință) de poziția oaselor în articulații), fapt care duce la instabilitate, și astfel la risc de traumă și fracturi repetate. La pacientul diabetic traseul patologic este acesta: Hiperglicemia cronică distruge fibra nervoasă prin glicolizarea proteinelor, care astfel își pierd conformația și deci funcția; o altă cale
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
Charcot, intervențiile de chirurgie ortopedică sunt în general excluse, pentru că actul chirurgical însuși poate reprezenta un factor declanșator al proceselor inflamatorii caracteristice afecțiunii. În anumite cazuri (echinism; sau o deformare a piciorului medial care implică prăbușirea boltei) se practica stabilizarea articulației prin fuziune. În faza stabilizată, se recomandă gheată ortopedică mulată.
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
osul cel mai mare și mai puternic dintre oasele gambei, celălalt fiind fibula. conectează femurul cu oasele piciorului. Este găsită lângă fibulă, în partea mediană și anterioară a gambei. Ea este legată de fibulă printr-o membrană interosoasă, formând o articulație cu un grad redus de mobilitate numită sindesmoză. Tibia este numită după flautul grec Aulos, flaut numit și "tibia". Este recunoscută și ca osul cu cea mai mare rezistență la greutate din corpul uman. Tibia este un os lung, pereche
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
superioară a extremității superioare a tibiei care este alcătuită, la rândul ei, din două fețe articulare, medială și laterală, separate de un spațiul intercondilian; ele corespund periferic cu meniscurile genunchiului, iar central cu condilii femurali, cu care se articulează în articulația genunchiului. Cele două fețe articulare superioare (medială și laterală) sunt situate pe platoul tibial deasupra condililor tibiali și sunt ușor excavate (concave) în centrul lor, ele au o formă ovalară cu axul mare orientat oblic înainte și lateral. Aceste două
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]