8,151 matches
-
pe Bunce ca pe un om trist mai degrabă decât ca pe un om rău. La prânz, eu și Momo luăm un taxi până pe Bond Street. I-am spus că e ceva important, legat de serviciu, lucru adevărat, de altfel. Asistenta mea e nelămurită. — Ce căutăm Într-un magazin de pantofi, Kate? Păi, căutăm un condur de sticlă care să suporte cea mai mare presiune pe milimetru pătrat și care să nu scape din picior la miezul nopții. În caz că nu găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de cînd lumea cu toți cei pe care-i Întîlnea. Negustorii Îi ofereau pastis(##notă - Lichior aperitiv franțuzesc din anason; numele Înseamnă „amestecat“ În dialectul provensal, deoarece lichirul acesta, foarte tare, se bea diluat cu apă, rezultînd un lichid tulbure.##), asistentele În vînzări erau fericite să poată flirta cu el, oamenii se ridicau de la mesele lor de cafenea ca să glumească și să se tachineze cu el. Nu Înceta să mă uimească generozitatea lui, felul cum li se dăruia tuturor, de parcă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
adevărat responsabil de tot și toate, iar Philip Cantley nu era decât o figură emblematică cooptată pentru a liniști consiliul teatrului. Dacă voiai să se facă ceva, chiar și cel mai mic lucru, blestemat erai dacă o rugai pe vreo asistentă, fără să fi cerut, în prealabil, aprobarea lui Steve care, probabil, ar fi pufnit și apoi te-ar fi trimis la plimbare cu o mișcare a mâinii, întorcându-se, pe jumătate, cu spatele pentru a-și arăta disprețul față de cerere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aveam de făcut trei mobile în două săptămâni, un termen foarte strâns, chiar și cu ajutorul lui Lurch - ci prin labirintul de coridoare care dădeau în gaura neagră a aripilor scenei. Mai era o oră până la matineu și lumea era ocupată; asistentele directorului de scenă instalau suporturi, Steve mătura scena (era clar că n-avea încredere s-o lase pe vreuna dintre ele să îndeplinească această sarcină vitală), faimoasa actriță care o juca pe Marta stătea, ca de obicei, cu spatele la cicloramă, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cortina mare era trasă; faimoasa actriță se îndepărtă și, cinci minute mai târziu, scena era goală. La „jumăte“ era întotdeauna ca pe Marie Celeste 1: actorii în cabine, mașiniștii în camera lor, probabil uitându-se la un film, Steve și asistentele directorului de scenă, după ce aranjaseră recuzita, tot în camera mașiniștilor, idem. Asta în teorie. În practică, majoritatea oamenilor erau jos, la cârciumă. Lurch îmi spusese că atunci când a început să lucreze aici crezuse că acea jumătate de oră de dinainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urau. Am trecut pe lângă o găleată de stins incendiile - jumătate plină cu nisip, jumătate cu mucuri de țigară. Lângă ea era un coș imens, în care ar încăpea foarte bine trei oameni, ba ar mai fi rămas și loc. Louise, asistenta directorului de scenă, era în elementul ei. Un fel de omolog din spatele scenei al lui MM, Louise stătea calmă la masa ei, bifând replicile una după alta și vorbind mai tot timpul în căștile pe care electricianul șef tocmai le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
hârtii care păreau a fi importante. În aer plutea miros de chimicale, Lysol și soluție de curățat covoarele, în strânsă competiție cu fumul de țigară. Nu mai văzusem biroul într-o așa dezordine. — Dumnezeule, ce jeg, scânci una din micuțele asistente ale directorului de scenă, care intră grăbită o secundă și privi în jur cu groază. Să vezi cum o fi când va trebui să curățăm pentru mâine... Scoase un mini baton de Mars din buzunar și-l rase din doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un pic, continuând să privească imaginea noastră în oglindă. —Ca de obicei, zise el, partea mai grea e, zise el studiindu-mi sânii, va fi să ne hotărâm ce facem mai întâi... —Hugo! Cineva bătea la ușă. Era una dintre asistentele directorului de scenă, care strigă, agitată: —Ăă, te așteaptă toată lumea pe scenă. —Mama mă-sii! zise Hugo, în timp ce mi-am tras în jos tricoul și m-am dat jos din poala lui. —Încercările Pamelei, va continua. O lăsăm pe Pamela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
foarte satisfăcător. —Trebuie să-mi iau și eu o pereche da pantaloni din ăștia, zise el, urmându-mă către ușă. La „Ea și el“, haine pentru cuplul pervers. Într-o familie trainică, oamenii se joacă. A, salut, Liz! îi zise asistentei directorului de scenă care pândea la ușă. Ar trebui să-ți mulțumesc că ai venit să mă iei și sunt sigur că, atunci când mă voi fi mai calm, o să-ți fiu recunoscător. Dar, pentru moment, nu mi-a trecut supărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de minute să spună ce avea de spus. Actorii s-au ridicat și s-au întins cu mișcări exagerate, luându-se la întrecere cine putea să facă cea mai bună răsucire din umeri după modelul Pilates 1. Un grup de asistente ale directorului de scenă, care păreau o mână de zâne alternative, îmbrăcate cu blugii lor de mâna a doua și tricourile mici și mulate, se repeziră să ajute la mutatul scaunelor la locul lor; Matthew înșfăcă dintr-odată ambele taburete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
balustradă aurie, și am ieșit pe ușa de trecere de la capăt într-un culoar cu pereții de piatră, luminat de becuri simple așezate la înălțime. Șocul diferenței dintre spatele scenei și fațadă era la fel de puternic ca întotdeauna. Am trecut pe lângă asistenta directorului de scenă care era la post în culise și care nu avea astâmpăr, asemenea unui leu în cușcă, trăgând cu mișcări scurte și nervoase de cortină; când mă apropiai de ea, îmi aruncă o privire speriată. —Ai văzut? șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bez și electricianul șef își făceau verificările, zona din spatele scenei rămânea goală mai bine de un sfert de oră. În mod normal, actorii erau în cabine, personalul teatrului în bar sau în camera lor; poate se mai găsea câte o asistentă a directorului de scenă care să se precipite în jurul scenei sau Steve, care nu-și găsea locul, dar era clar că Steve nu văzuse nimic, pentru că altfel ar fi spus ceva. Și oricum, ar fi fost imposibil să-și dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
propriu-zisă. Toate fierbeau mocnit într-un mod care avea să creeze mult mai multă tensiune în timp decât ar fi generat o explozie adevărată. Investigația neoficială începută de Ben și de Steve nu a scos nimic la iveală. Nici una dintre asistentele directorului de scenă nu fusese în culise, astfel că se spulbera speranța existenței unor martori; acestea aranjaseră recuzita, după care se retrăseseră în cafeneaua din zonă ca să mănânce ceva pe fugă. Ben fusese cu directorul personalului de primire a spectatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cap. Știi, spuse el în final, privindu-și mâinile, m-am ținut întotdeauna departe de politică. Asta era treaba tatălui meu. Cunosc sentimentul, spuse Uri. Am citit e-mailurile și caietele lui. N-am dat peste nimic legat de asta. Nici asistenta lui. S-a uitat prin documentele din calculatorul său. —A vorbit cu tine în ultimele zile? Despre un fel de descoperire? — Nu. Nu vorbeam prea mult despre munca lui. Uri se lăsă pe spate, expirând zgomotos. Maggie își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mă uimea tonul: se voia ferm și autoritar, și nu era decât Împleticit și rugător. Îi cerea Încuviințarea, se străduia s-o convingă, era limpede. Nu Înțelegeam de ce: după vorbă, după port, Eva nu părea altceva decât o simplă infirmieră, asistentă șefă, În cel mai fericit caz. De unde până unde atunci atitudinea prevenitoare, grijulie, ca să nu spun direct temătoare a profesorului? - Știți foarte bine că n-aveți voie să faceți eforturi În perioada aceasta, sunteți slăbit... - Da de unde!!? Mă simt excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mucegăit, răsucindu-se spre mine, întrebându-mă în șoaptă: „Da’ le-ai spus că am viză chiar de la colonelul Pancu? Să n-avem probleme. Personal mi-a pus ștampila de vip colonelul Pancu. Trebuia să facă gestu’. Am oprit-o asistentă pe Ginuța“. Îl asiguram că totul e în ordine și-l mai săltam câteva trepte. În cele din urmă am revenit la masa noastră. Nu mă mai cunoștea. Mi-a făcut semn să mă așez, mormăind ceva, că-i liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-l interesa. Avea amintiri vagi din anii războiului când fusese de câteva ori trimis de la unitatea sa să aducă nu știu ce materiale la Comitetul de Patronaj ținut de Maria Antonescu. Cunoscuse atunci o învățătoare din Basarabia venită să urmeze cursurile de asistente sociale organizate de acel Comitet de Patronaj. Cursurile le urma învățătoarea aceea la o școală, „Cuibul cu varză“, râdea tatăl meu, amuzat de numele școlii. Nu putea să-mi spună pe unde se afla școala, își amintea doar că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmbogățesc. E una dintre perversele plăceri ale scufundării în Moarte... De câtva timp mă agăț de un dicționar latin-român. Am învățat latină în liceu. Eram chiar foarte bun. La facultate nu m-am mai ținut de ea. Mă excita cumplit asistenta și știam că nu am cum să o ating măcar. Și nu m-am mai dus la cursuri. Când a fost la examen m-am prezentat. Ne-a dat o traducere, cu dicționarul. Am luat nota cea mai mare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vopseaua pereților, aerul acesta de resemnare, de înfrângere fără biruință. Mă las inundat de toropeala unor nădejdi că mâine voi fi poate ceva mai sănătos, că cele două-trei vorbe de încurajare ale doctoriței sunt dintr-un interes adevărat, că zâmbetul asistentei este din caldă compasiune, și nu dintr-o rutinată, obosită indiferență. Încep să mă obișnuiesc cu gândul că devin tot mai mult un fost, neavând interes pentru o lume pe care o înțeleg tot mai puțin. Cu elanuri obosite încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu o cheie mai mică decât acelea de la buteliile de aragaz. Aceeași cheie era folosită la trei-patru alte astfel de aparate, răspândite prin celelalte saloane. Într-o noapte, cheia rămăsese în rezerva noastră. La un moment dat a intrat o asistentă speriată, țipând: „Cheița, cheița“. A înșfăcat-o îngrozită, zbughind-o pe ușă. Agitație, larmă apoi pe culoar. Se întâmplase ceva. Dimineața am aflat că murise o bătrână „de la șase“. Se sufocase și, până să vină cheița, nu a mai rezistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
afurisita aceea de țigară care tot o pornea spre aragaz. Și eu după ea. — Sunt frântă. N-am dormit de două nopți. — Pentru tortul acesta? — Și pentru el. Azi-dimineață l-am făcut. Ieșisem din gardă. — O gardă grea? Sunteți medic? — Asistentă. Mă va privi, scuturând absentă scrumul țigării pe linoleum. — Destul de grea, dacă puteți înțelege. — Încerc. — Fără ironii. Nu cred că puteți înțelege, chiar la talentu’ dumneavoastră probabil, cum e să pierzi un prematur. Eu am pierdut un prematur în tura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gândul. Se va ridica și va veni în dreptul meu. Voi fi lângă bufet, cu brațele încrucișate pe piept. — Dacă ar fi fost copilul meu? Dacă eu eram mama lui și el murea dintr-un astfel de accident, din prostia unei asistente? Ce m-aș fi făcut? Ce talente i-aș fi făcut eu tâmpitei ăleia care n-a știut să-l salveze? Să-mi salveze copilul? Va plânge, privindu-mă încordată, cu ochii ei miopi, cu lacrimile șiroindu-i pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când mergeam la școală, că-mi amintesc când mergeam să cumpărăm haine de școală. Cred că aveam cam șapte ani când trebuia să luăm haine pentru copii de doișpe. Mama nu știa cât de tare mă deranjează: cum se uita asistenta la mine. E doar o amintire micuță, da’ știu ce rușine-mi era. Și altă amintire e cu blugii despicați. Mă jucam cu prietenii pe terenul de joacă de lângă biserică și mereu aveam grijă să nu mă mișc prea brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și după ce făcusem pe tub și era așa mic locu’ dintre budă și perete că nu m-ajuta deloc. Îți vine să crezi?? Un loc unde se face operație la grăsani și buda-i de mărime normală? Cei mai mulți doctori și asistente au fost grozavi și foarte haioși, în afară de una, Angela, care era o scârbă. În orice caz, în a treia zi mi-au zis că pot să plec acasă și de-aici-ți scriu ție acuma. Bine, nu chiar de-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asigurări&reasigurări, va trebui s-o rezolve mai devreme sau mai târziu, dacă e sau nu compatibil cu discreția firească pe care o implică munca unui serviciu secret să pună la dispoziția agenților care vin să se instaleze aici o asistentă care să fie, în același timp, administratoare, bucătăreasă și cameristă. Comisarul trase cu brutalitate cearșaful și cuvertura, dădu doi pumni în pernă, rulă cămașa și ciorapii și le puse într-un sertar, aspectul dezolant al camerei se amelioră puțin, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]