7,991 matches
-
tentează să te întorci la ea? — Uneori. Dar nu mai vreau carieră. Nu mă deranjează să cânt în weekend pe-aici, prin cartier, dar nu mai vreau să călătoresc și nu mai am ambiții mărețe. Nu merită. — Ești mulțumită cu bijuteriile? Îți e suficient? — Mai mult decât suficient. Stau cu Nancy zi de zi și ce poate fi mai bine de-atât? Nu mai e nimeni ca ea în toată lumea. O iubesc de mor. Toți o iubim. Nu, nu mă înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
comanda prin telefon la restaurant, s-a întors spre mine și a spus: — N-o să-ți vină să crezi ce le-a trecut prin cap. — Despre cine vorbim? am întrebat. — Despre Nancy și Aurora. — Habar n-am. Fac și vând bijuterii. Au grijă de copii. Treburile obișnuite. Și dorm împreună, Nathan. Au o legătură. — De unde știi? — Le-am prins. Ții minte că joi seară am rămas aici? A doua zi dimineață m-am trezit mai devreme și, în loc să mă duc direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și un avocat. În două ore cît am mîncat, nimeni nu a pomenit ceva despre legalitate. și am ajuns la Buziaș. Mai fusesem acolo în tinerețe. Acum era o ruină. Promenada aco perită din lemn traforat din parcul secular, o bijuterie unică în România, atîrna în franjuri putreziți, iar în Vila Franz Josef niște chiloți erau agățați la o fereastră. „Un străin nu ar putea înțelege nimic din asta !” - zice soția mea, pe un ton cu o octavă mai sus. De
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din spatele cuvintelor și gesturilor mărunte ale acestor „oameni de rînd”. Cunoașterea profundă a etnologiei nu este astfel atît un scop al cunoașterii neamului, cît un mijloc de înțelegere a Omului - a „țăranului din noi”, spunea Bernea. și cartea abundă în bijuterii de sensuri ascunse ale unei urzeli a lumii întrevăzute dincolo de țesăturile de cuvinte. De pildă, următoarea exegeză a unei „glume de tîmplar” din Maramureș : Odinioară - spune tîmplarul -, soția unui tîmplar trebuia să fixeze cu propriul ei corp bîrna cea groasă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
secondă și Nicu, dar nu mai scoase chipiul. Însă tânărul, prea agitat ca să salute, trecu la chestiune: — Unde se dau anunțurile? S-a pierdut un portmoneu și stăpânul... — Cu bani? se auziră deodată băiatul și portarul. — Nu, nu cu bani... — Bijuterii? întrebă Nicu tocmai când portarul spunea: — Documente? — Nu, cu un... cu o... cu altceva. Și stăpânul meu, stăpânul lui, vreau să zic, oferă bună recompensă. Locuim nu departe de biserica Icoanei, pe strada Teilor, casele cele noi la care s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
streșini. Căuta un portmoneu în care să fie un inel cu diamant sau, poate, un ac de cravată cu rubin, cum avea tatăl lui Jacques, doctorul Margulis. Dar dacă omul-șopârlă a spus adevărul, ceea ce nu-i deloc sigur, nu erau bijuterii. Brusc îi veni o idee mai bună: un bilet de loterie, și tocmai cel care o să câștige. — Asta e! își spuse Nicu destul de mândru de el. Acum zăpada de care se bucurase la venire îl supăra, noroc că începuse să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru răufăcătorii cei mai mari, criminali, falsificatori de bani, violatori. Aveau fișe antropometrice, cu fotografie și amprente. Costache făcuse în taină un experiment, cu Fane Inelaru: ceruse să-i ia amprentele la prima arestare. O onoare pentru un hoț de bijuterii ca Fane, care nici nu pricepuse ce i se întâmplă, credea că-i un fel de semnătură - ceea ce-i arăta istețimea înnăscută - și răcnise tot timpul ca din gură de șarpe că nu recunoaște nimic, să nu-i pună lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cerc de piele trei litere împletite între ele: R.O.Z. Când îl deschideai dădeai de o mulțime de buzunare și buzunărașe, unele la vedere, altele tainice, îi trebuise mult timp până să le descopere pe toate. Era o adevărată bijuterie a priceperii omenești portmoneul ăsta, de fapt o combinație de portmoneu cu portefeuille. Din păcate toate buzunarele erau goale, cu excepția unuia. Decepționat, Petre se mai uită o dată la „comoara“ din portmoneul de antilopă: o cheie! O cheie destul de mică, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avut nici o convorbire cu ei, nici cu Fane Inelaru, suspectul numărul unu în această dispariție. Dar nasul dumitale ce spune? — Înclin spre ideea că e un escroc de lux, un falsificator de bani din lumea bună sau un hoț de bijuterii cu mult stil, venit de departe, poate de peste ocean. Însă... Generalul îl îndemnă din sprâncene să meargă mai departe. Însă mi s-a părut și cu mințile cam duse, cum spun oamenii. De ce s-ar exclude cele două? — Ce mă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fiindcă erau prea multe. Fusese la Expoziția din Paris, în ’89, și spera să-i strângă cândva mâna și lui Eiffel, în carne și oase. Pe Saligny îl cunoștea bine, erau de-un leat. Procopiu fusese și la serbarea inaugurării bijuteriei de pod de la Cernavodă, peste Dunăre, în ’96, pe 14 septembrie, și-și amintea cu fior de miile de oameni sosiți cu cinci trenuri de plăcere, între ei și cei mai faimoși gazetari. Și de trenul special cu toată curtea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de cartofi. Omul sensibil simte cum se cască permanent în preajmă inefabilul abis al poeziei. Nici o lectură nu trebuie să fie inocentă. Precocitatea în artă poate fi nocivă. Florile care devansează calendarul sunt pedepsite de brumă. Epitetul e ca o bijuterie. Dar femeile elegante strălucesc fără ajutorul podoabelor. Unii scriitori vor să fie „ cei mai ”, alții nu - și doresc decât să fie unici. În literatură, nu mai sunt ucenici ori discipoli. Acum toți se nasc „ mari scriitori”. Când nu ne vom
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poveste, cu final neașteptat, îi reveni involuntar în memorie. Totul a început spre sfârșitul vacanței de vară, înaintea ultimului an de liceu. Printr-o fericită întâmplare, a cunoscut o fată, mai bine spus o sfârlează, îmbrăcată în rochie albastră, o bijuterie scoasă din cutia cu minuni a unui fachir. Părea cel mult elevă în ultima clasă de liceu. O păpușă veselă și zglobie ca o veveriță, cu o voce dulce ce-i încântase auzul și-i răvășise sufletul, înălțându-l direct
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să-și primenească ținuta. După nici jumătate de oră, la masă cu același sfeșnic în față însă fără lumânări aprinse, sorbind ca pe o licoare destinată zeilor cafea din ceașca aburindă, precaut ca și cum ar deține cifrul unui seif încărcat cu bijuterii, se hotărî să împărtășească soției răspunsul care-l avea pe buze în momentul când s-a trezit din somn. Am vrut să-ți comunic ceva foarte interesant, dar recunosc că pentru moment am uitat tot. Parcă cineva mi-a luat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că nu e atât de nebun cum s-ar crede. De când te interesează „Marea Caravană“? — De când am auzit vorbindu-se de ea. Se zice că transporta mărfuri în valoare de peste zece milioane de franci de pe vremea aia. Azi, fildeșul și bijuteriile acelea ar valora de trei ori mai mult. — Mulți au murit urmărind visul ăsta. —Toți erau aventurieri, care n-au planificat expediția în mod științific, cu mijloace adecvate și sprijin logistic. Căpitanul Kaleb-el-Fasi îi aruncă o privire lungă, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu asta. Un bătrân costeliv, cu mâini lungi și delicate de „zlătar“, luă inelul și îl cercetă cu expresia celui care își cunoaște meseria, în timp ce bărbatul cu barbă rară studia, la rândul lui, ceasul greu. „Zlătarul“ îi înapoie, în sfârșit, bijuteria șefului său: — Valorează cel puțin zece cămile, îl asigură. Piatra e bună. Celălalt încuviință, păstră inelul și întinse mâna, înapoindu-i ceasul. Ia tot ce ai nevoie în schimbul inelului, surâse. Ăsta s-ar putea să-ți trebuiască. Nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de cămile, observă Gacel. — Poate, veni răspunsul hâtru. Dar la fel de adevărat e că sunt și primul imohag care s-a lecuit de oftică. Frumoasa fată cu părul împletit în codițe subțiri, sâni frumoși și mâini cu palmele roșii, pline de bijuterii, acordă amzad-ul cu o singură coardă, din care smulse un sunet acut, ce păru mai curând un geamăt sau un râs strident, îl privi în ochi pe Gacel, străinul, căruia părea că-i dedică personal povestea sa, și spuse așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce aplauze! Nu numai milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu franchețe, că nu se aștepta să cunosc și să interpretez atât de fericit această "bijuterie a spiritului mozartian". Imaginați-vă apoi ce a urmat... Nu mi s-a mai sugerat să merg în curte, să mă recreez, alături de cotarlă. Am fost admis în compania selectă a invitaților, în casă. Acolo am asistat la mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sau joacă tare" și continuă: "Atunci ce e? Kaft"... Mă hotărăsc să părăsesc orizontul ambiguității: "Nu"... Bă, zice unu, nu cumva e vorba de viol? Pirpiriu, pirpiriu, dar până nu-i vezi podoaba. Ce-ați zice de-un control la bijuterii?... Nu eram chiar prostul satului, ca să mă uit dacă port ghiuluri. Arunc un nu foarte hotărât și le dau de înțeles că ne pierdem vremea cu nimicuri. Mă prinsesem: băieții voiau să știe de ce-am fost aruncat în Ferentari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chiar că ar trebui să-l vând, dar poți să vinzi un cadou? Să i-l trimit lui Majed? Dar unde Dumnezeu o fi Majed?... Între timp, Antu a gestionat fericit înălțarea unei capele în curtea căsuței mele. Este o bijuterie arhitectonică, futurístă rău de tot. Am lucrat un an la schițele ei. Am amestecat stilurile maramureșean și moldav și a rezultat un fel de mini-bisericuță de poveste. I-am școlit pe meșterii băștinași și din perspectiva priceperii misterului șindrilei. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
idei, facilitând accesul la esență și de judecăți de valoare. Nu exagerez deloc când afirm că reprezintă un remarcabil efort scriitoricesc, spre resurecția unei specii literare pe nedrept împinsă către periferia literaturii. Las cititorilor plăcerea de a descoperi aceste autentice bijuterii literare și a se delecta citindu-le. Lectură plăcută! George Petrone
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
și a vieții. I-a revenit în minte, acest episod, târziu, peste ani, în clipa în care a descoperit că, printre alte bunuri confiscate de către oamenii DNA, în urma denunțului mincinos al unui vecin, i-a fost luată și geanta cu bijuteriile agonisite într-o viață. Furios, s-a dus la DNA. Nu aici se vine mai întâi, i s-a răspuns la poartă. Dar unde? La șefii cei mari. Cine sunt ăia? De la guvern, lor trebuie să li te adresezi, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
șefii noștri. S-a dus acolo. A explicat. A fost trimis acasă și sfătuit să aștepte. S-a dus. A așteptat.Telefonul l-a anunțat sec. Fii gata, că venim, să te luăm, și să te ducem, să-ți recuperezi bijuteriile. A venit o mașină. Ce mai măi-măi mașină! Cineva l-a întrebat: Dumneata ești pentru DNA?. Da. Urcă. A urcat. A fost dus unde am zis. La coborârea din autoturism a fost luat în primire, de unul, ca pe vremuri
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aceasta i-au dat drumul. Câțiva mascați l-au și apucat, și l-au împins într-o mașină luxoasă, cum nu mai văzuse el până atunci. Unde mă duceți? Unde trebuie. La marginea pădurii, l-au abandonat. și valea! Hai. Bijuteriile? Rămân la noi. La care noi? La hoți! Clar? Arpagica Era prin decembrie. Un decembrie prelung, dulce aromitor, ca vorbele unei fete nedeprinse încă, pe deplin, cu dragostea. Ai fi mers și n-ai fi mers; ai fi stat și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
slăbi din urmărit. Îi mânca zilele, clipă de clipă, ca ceva de care nu-l ducea capul cum să scape. În câteva rânduri se gândi să renunțe la practicarea vânătorii și să-și și înstrăineze arma. Se răzgândi, însă. Chiar dacă bijuteria aceea ar fi încăput pe mâna oricui, tot unealtă purtătoare de moarte ar fi rămas. Pentru câteva săptămâni o împrumută unui coleg. Piuitul nu-l slăbi .O reluă și se duse cu ea acasă. La vânătoare mai ieșea, din când
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
psalmodic ritm simfonic. Vine un șef. Mare șef. Confirmă faptul că Elena se află după gratii. Deocamdată, precizază el, pentru învinuire de omor. Ea, cică, ar fi omorât bătrâna căreia i-au fost, ulterior, jefuiți, banii (milioane de dolari), și bijuteriile, din caseta ascunsă cu dibăcie, la fundul coșului de gunoi menajer. Încep comentariile: nu ar fi avut motive să facă una ca asta. Nu ar fi avut, evident, dar, dacă a făcut-o, gata, a făcut-o! Cale de întoarcere
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]