10,418 matches
-
negru, nu băga în seamă că toți își îndreptaseră privirile spre el în liniștea care apăsa greu. — Ei, interveni autoritar vodă, într-un târziu. Ce ai de spus? Se cade să avem un răspuns, reluă domnitorul pe un ton mai blând. — Așa este, așa este, se auziră voci din cealaltă parte. — Nepoate, logofete Constantin, recunoaște că așa a fost atunci când s-a scris testamentul, că maica nu mai era stăpână pe sine. Hai, spune un cuvânt, logofete, îți poruncesc! strigă vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Câmpulung, că mâine e Sfântul Pantelimon. Doamne, cum să facă să-l țină mai aproape, pe lângă ea, așa ca să rămână și ea grea, să aibă un prunc frumos ca Bălașa... Mâine e Sfântul Pantelimon și gândul Stăncuței alergă spre dealurile blânde ale Câmpulungului. A dus-o și pe ea taica acolo odată, tot așa de Sfântul Pantelimon, demult când era mică. Taica încă nu era domn, să fie vreo zece ani de atunci. De fapt au fost la bâlciul de Sânt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe loc, așa că zâmbea stânjenit. Constantin Brâncoveanu zâmbea și el, cu gura doar; în mâna stângă ținea căpăstrul, iar cu dreapta saluta din când în când mulțimea care ieșise pe la garduri. După un timp uită grijile și fața-i deveni blândă și senină. În dreptul caselor brâncovenești alaiul se opri și Toma Cantacuzino anunță că acela era locul unde erau găzduiți oaspeții. Vodă mai salută o dată, comunicând că după odihna de la prânz marele divan și domnitorul îl așteaptă pe trimisul padișahului la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țipând. Rădvanul trase în dreptul lor tocmai când Constantin Brâncoveanu, adus de spate, obosit, ieșea din cuhnie. În întunericul rădvanului, când trăpașii repezi intrau pe Podul Mogoșoaiei, domnul îi spuse: — Au stors sedilele, patru sedile, și m-au spălat cu rouă, blând și mângâios. Apoi m-au frecat cu rămurele de pelin. Mirosea tare bine. Pe urmă mi-au spus să închid ochii și au început să mă lovească cu rămurele de pelin și de urzică. După un timp, loviturile au devenit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
închină în fața domnitorului, care curtenitor îi răspunse cu un zâmbet sincer, rugându-l pe Ștefan să-l însoțească pe imbrohor până la cortul lui. În picioare, în locul prințului, stătu vătaful primei cete. Dansul celei de a doua cete începu, lumina deveni blândă, vestind venirea întunericului. O să aprindem torțe, n-ai grijă, o să se vadă bine, spuse vodă în românește. — N-am grija luminii, măria ta, am grija beizadelei Ștefan, spuse vătaful privind nemișcat spre dansatori. — Ștefan? Ce-i cu Ștefan? — Să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el din haraciul pe care-l plătea. Ar fi trebuit, gândi el, să curețe ei Oltenia de soldații împărăției, atunci când am venit la domnie. Lasă că o să am grijă să rămâneți nemâncați, își propuse el și le adresă o privire blândă, zâmbindu-le prietenește. Urcă cele două trepte de marmură de Carrara și înaintă pe mozaicul cu motive florale albastre, prin uși care se deschideau singure în fața lui. De când știa neica Mihai ce o să-i propună vizirul și de unde? De ce nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici o mișcare. Adunarea era mută. Voievodul își plimbă privirea de la unul la altul și în sfârșit plecă brusc capul. Într-o încolăcire de șerpi și plante fermecate motivele orientale ale covorului de Tabriz de pe pardoseală îi trimiteau în pupile irizații blânde de roz topit în cenușiu, de nuanțe de albastru peruzea și de aur vechi. Nu, categoric, doamna Marica nu are nici un covor atât de frumos, gândi el și își lăsă mâna dreaptă în jos, schiță un vag gest care ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui, Stanca, domnița Stanca, - așa îi plăcea lui Brâncoveanu să audă că i se spune, pentru că mama domnitorului era trecută în pomelnice doamna Stanca. Văduvă fără copii, domnița dădea dovadă de acea înțelepciune moștenită dinspre doamna Ilinca, străbunica ei. Era blândă, dar în același timp autoritară, punând deasupra oricăror ambiții personale dragostea pentru frații și surorile ei. Cu toți cei șaptezeci de ani ai lui, spătarul Mihai, reconstruindu și în memorie imaginea ei, trebuia să-i recunoască frumusețea deosebită. Era înaltă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de lup îi încălzea picioarele și genunchii. Frigul doar îi uscase nările și-i îmbujorase obrajii iar acum, admirându-și ctitoria Colței, chipul său exprima un fel de fericire mirată. I se părea că i mai sună în urechi glasul blând al lui vodă: „Hai, neică Mihai, să ne ctitorim Bizanțul nostru, aci în Valahia“... Cu ce-l supărase într-atât pe nepotul său că nici măcar nu-i onorase ctitoria Colței cu prezența la sfințirea lăcașului? În acea zi și-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doi prinți se îndreptară spre polița pe care era sfeșnicul cu cele trei lumânări, deschiseră sigiliile și începură să citească scrisoarea grecului. Pe măsură ce parcurgeau textul, fața lui Ștefan exprima îngrijorare și aproape spaimă, pe când Constantin își păstra seninătatea și zâmbetul blând. Cred că trebuie să-l trezim pe taica, șopti Ștefan. — Crezi? Hai să mergem în iatacul domnesc și când s-o trezi să-l ajutăm noi să se îmbrace. Nu mi se pare prea grav, dar în orice caz trebuie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înfățișat în icoane Sfântul Gherasim? Asta este, îl fulgeră gândul pe ieromonah, nu vrea să mă rănească spunându-mi adevăratele lui frământări. Îi este milă de mine..., nu-i rău nici așa. Și în mersul liniștit al dobitoacelor sub bătaia blândă a soarelui ce aluneca spre apus, călugărul începu să depene povestea sfântului pustnic și a leului pe care cuviosul l-a vindecat scoțându-i un ghimpe din labă; leul apoi, când sfântul s-a mutat din lumea aceasta, a plâns
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât cei trei prinți și doi ieniceri înarmați la ușă. Ștefan le spuse oștenilor ceva în turcește și unul din ei lăsă în sală un monah bătrân și împuținat la trup. Ștefan tresări, îl recunoscu pe ieromonahul Gherasim, dar privirea blândă a acestuia alunecă peste fața lui ca și cum nu l-ar fi văzut niciodată. Își scoase dintr-o desagă un patrafir, o cruce de lemn și o carte. Trase în mijlocul încăperii unul din pupitrele ce stăteau în colțuri, îmbrăcă patrafirul, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l întrebă sec: — Ce-i asta, prea sfințite? — Priveghi. Azi e sfânta zi de vineri în postul lui Sân Petru. — Văz că vă rugați... Pentru nepotul domniei tale, Io Constantin Basarab. Ca și cum ar fi vrut să se dezvinovățească, mitropolitul adăugă blând: Așa sunt scrise pomelnicele. — Pe robul lui Dumnezeu Io Constantin Voievod... veni puternic din pronaos glasul ieromonahului de rând. — Doamne miluiește, cântă toată adunarea creștinilor. Un fel de revoltă îl făcu pe spătar să se încrunte. Venise în zadar la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și scamă. Își luă inima în dinți și, atentă, începu să-l ajute pe călugăr. — Prea multă carne vie, oftă dânsa, altfel ar fi fost de folos nițică frunte de tescovină... Vodă îi zâmbi, încuviințând, și-i făcu un semn blând să plece din încăpere. Ea se miră, îi mângâie țeasta rasă pe care părul începuse să crească și ieși. În urma ei liniștea se înstăpâni, adâncită și mai tare de fluieratul unor păsări de prin pomii grădinii. Tăcură un timp. Monahul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se lăsă docil condus prin pustiul orașului toropit de căldură. Ajuns la Vlah serai, Gherasim fu condus direct la voievod. — M-am întors, măria ta, pentru că am uitat să-ți spun ceva, minți el. Domnitorul îl învălui în privirea aceea blândă, dar într-atât de absentă încât monahului iar i se făcu frică. — Măria ta, îți aduci aminte când i-a fost lui Iisus Hristos frică să rămână singur? — I-a fost frică? Când? Pe cruce? — Nu. În grădina Ghetsimani. Atoatevăzătorul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grupuri și instituții exterioare organizației. Pe de altă parte, în lipsa acestei distincții ar trebui să vorbim nu despre membri ai organizației, despre îndatoriri, interese și strategii ale acestora, ci despre persoane din "publicul intern", ceea ce ar arunca o lumină mai "blândă" și mai "inocentă", ce-i drept, asupra modalităților de a determina conformarea acestora la obiectivele organizației, dar și una întrucâtva mai naivă. Perspectiva noastră presupune că membrii organizației sunt "jucători", nu "spectatori" ai jocului organizațional. Drept urmare, ni se pare că
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
altfel, prin deschiderea sa, mai mult sau mai puțin critică. O asemănare de preocupare între preot și psihanalist se opune totuși unei concepții diferite despre om. Funcția instrumentală (a educa, a propune o viziune despre lume, a exercita o presiune blîndă, dar fermă) este dominantă în propagare, spre deosebire de difuzare. "Mai mult decît constrîngător și militarizat, acest aparat este, înainte de toate, adaptativ. El explică, comentează, nuanțează ceea ce ar putea fi de neînțeles sau șocant; furnizează puncte de vedere noi care prelungesc sau
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
toate formele de comunicare non-verbale pentru care femeile ar părea mai "apte" (Brehm, in Moscovici, 1984, pp. 169-191). Situația lor, mai oprimată din punct de vedere socio-istoric, le-a condus la dezvoltarea stilurilor relaționale, de înțelegere și manipulare, flexibile sau blînde ale dominanților și a unei autoatribuiri stereotipe a faimoasei "intuiții feminine", care se sprijină totuși pe atitudini efectiv corespondente. Același context explică și alte comportamente, provenind fie de la bărbați, fie de la femei care suferă alte tipuri de disimetrii. În raporturile
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a se îndrepta spre Dunăre. Orașele Valahiei primesc în fiecare an un număr destul de mare de servitori de ambele sexe care coboară de la Brașov și Sibiu. Cea mai mare parte dintre ei se stabilește în Principate, unde legea e mai blândă și viața mai ușoară decât sub jugul austriac. Văzut de departe, Ploieștiul are o înfățișare plăcută; e bine situat la poalele Carpaților; aflat la aproximativ aceeași distanță de București și de Brașov, e un centru comercial destul de important de vite
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a-și încetini mersul, cu atâta noroc și siguranță încât accidentele sunt rare; pericol real nu există decât pentru pietonii care nu se pun destul de repede la adăpost. Această cursă cu obstacole, acest galop deșănțat, această emoție furibundă, aceste legănări blânde pe zăpadă, toate le plac femeilor și le ațâță. Tot ce înseamnă tânăr și elegant iese în aceste zile. Oamenii s-ar lipsi mai degrabă de o masă, decât de o cursă cu sania de 4 swanziger pe oră. Capitolul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
peste tot se află balustrade ce îi țin pe cei ce se plimbă suspendați fără primejdie deasupra prăpăstiilor larg căscate; în fund, Cerna care sare ca o nebună din stâncă în stâncă, formând când cascade cu valuri argintii, cu muget blând; când mici lacuri netede ca o oglindă, limpezi precum cristalul, lăsând să se vadă în profunzimile lor transparente o mulțime de pești, de la micul păstrăv al munților, cu pielea aurie pătată cu stacojiu, până la cel mare, iubit de somonii din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cupolele, casele cochete, vechile porticuri, grădinile, viile, arborii, frumoasele dâmburi ce se oglindesc în apele limpezi. Astfel sunt în general mănăstirile de la câmpie; cele de la munte diferă câteodată prin absența lacului, dar ce priveliști, ce perspective! Disciplina mănăstiririlor este foarte blândă, cu excepția slujbelor, care sunt obligatorii pentru toți, fără excepție, și a muncii impuse fraților laici. Călugării se vizitează, se plimbă pe jos sau cu vaporul, în păduri, în vii, în livezi; pescuiesc cu undița sau își fac siesta. Regula cea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
toate aparițiile ulterioare ale cuvântului rachiu (n. tr.). 74 Monseniorul Dionisie, episcop sufragant al Buzăului, e un prelat remarcabil; fiind un bărbat foarte frumos, de cel mult patruzeci de ani, cu o figură simpatică, cu o privire în același timp blândă și autoritară, conversația omului bisericii este plină de farmec; vorbește latina, greaca veche și cinci limbi moderne. Monseniorul Dionisie este cel care a tradus în limba română le Génie du Christianisme (Geniul creștinismului, n. tr.). Se pare că opiniile sale
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
acele vremuri, realizarea unei gramatici narative era încă în desfășurare, iar modelele structurale mai puțin formaliste și moștenite parțial de la pre-structuralism suportau remanieri constante. Structuraliste într-un mod riguros, scrierile programatice alternau cu teme mai specifice și demersuri mai puțin "blînde". În acea categorie, Discursul Indirect Liber era o temă centrală, alături de personaj, spațiu, repetiție și redundanță ca să citez doar o mică parte din mulțimea de teme, toate, în mod clar, naratologice. În aceeași perioadă, deconstrucția începuse să înflorească pe scară
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
piciorul în nisipul ud. Spatele ei exprimă deprimarea. Este total retrasă, inaccesibilă, nu poate fi ajutată. O voce de bărbat din fundal începe să explice ce se întîmplă cu ea. Pe măsură ce fata de pe plajă se estompează, vedem fața autoritară dar blîndă a bărbatului care știe: un te-rapeut american. Acesta ne spune că copiii abuzați nu îndrăznesc să vorbească, din frica de a nu fi crezuți. Limbajul corporal este singura lor metodă de exprimare. Apoi, în a treia imagine, subiectul însuși, acum
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]