7,522 matches
-
După Războiul civil care a împărțit Spania și a folosit mijloacele de comunicare pentru difuzarea propagandei, noul regim a început un control sistematic al acestora. În ceea ce privea presa, controlul s-a exercitat printr-o lege din 1938, care permitea cenzura, sistemul de instrucțiuni, desemnarea directorului, împărțirea rației de hârtie și controlul profesiei de jurnalist (prin intermediul Registrului Oficial, Școlii Oficiale de Jurnalism și Uniunii Spaniole a Jurnaliștilor)208. În privința periodicității publicațiilor, menționăm că cele lunare au ocupat primul loc209: 1944 Lunare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Valencia)212. Un alt grup important, a cărui influență s-a diminuat însă în timp213, a fost cel al presei catolice oficiale cea a episcopatelor și a Acțiunii Catolice recunoscut prin acordul din 1945 dintre Biserică și stat, scutit de cenzura anterioară și în consecință, cu o mai mare libertate. Publicațiile ecleziastice cu impact ridicat erau strâns legate de Acțiunea Catolică și de EDICA, Editura Catolică. Una dintre disputele cu regimul a fost cauzată de revista bilunară Ecclesia, înființată în 1941
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
instituții care au existat, această trăsătură era valabilă și se aplica și fenomenului de comunicare din cadrul său. Așadar, de la cel mai înalt nivel (Vaticanul), până la cea mai neînsemnată parohie dintr-un colț al lumii, publicațiile catolice au cunoscut o oarecare "cenzură religioasă", fiind coordonate de ierarhi ai Bisericii. S-au constituit departamente specializate, care aveau menirea de a încuraja apariția publicațiilor catolice în toate țările în care existau astfel de comunități religioase. Preoții și persoanele consacrate trimise în misiune de evanghelizare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Cu ajutorul mai multor colaboratori, ea apărea o dată la trei luni, fiecare număr conținând până la 160 de pagini. Această situație a durat până la intrarea României în război, căci după aceea editarea nu a mai putut fi reluată. Toate articolele treceau prin cenzura părintelui Lucius: "Au fost atunci niște apariții valoroase, mai ales prin colaborarea lui M. Theodorian-Carada; acesta își apăra frazele însemnate în manuscrisul său până la extrem, însă părintele Lucius expunea cu mult calm ceea ce era important, victoria fiind totdeauna de partea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
episcop Camilli a considerat că cenzorul a fost prea indulgent (...); Aceasta însă a fost tot, pentru că nu ne-a reclamat în mod oficial la Roma! Gazeta de duminică (catolică), ce apare mai târziu (1913) la București, nu a trecut prin cenzura cancelariei episcopale; editorul însă (parohul catedralei, preotul Carol Auner), a garantat pentru ortodoxia ei"340. La 23 decembrie 1911, arhiepiscopul Netzhammer a convocat la propria reședință din strada Esculap nr. 7 un grup de 7 colaboratori, printre care: preotul Carol
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
studia chestiuni sociale. ÎPS va publica studii arheologice și va descrie călătoriile sale prin țară. Iosif Frollo va trata probleme filozofico-teologice, iar Hildebrand Frollo chestiuni literare. Cronica politică internă o va scrie M. Theodorian Carada, iar cea externă, Hildebrand Frollo. Cenzurile și bibliografia o vor face, după diferitele ramuri de știință aceia care tratează temele respective"343. Observăm din tematica acestei publicații că a fost una preponderant culturală, cu subiecte de istorie, filosofie, teologie, literatură, arheologie, dar și cu rubrici politice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nu mai apară în paginile unei tipărituri catolice 704. Episcopul a atras atenția și conducătorului Ordinului Franciscan din Moldova asupra celor apărute în revistă, menționând că dacă acest incident se repetă, îi va sista apariția și o va trece prin cenzura Ordinariatului franciscan 705. Aurora se publica la Tipografia franciscană "Serafica", aflată în Seminarul Franciscan din Hălăucești, județul Roman. În anul 1924 ea apărea o dată pe lună, prețul abonamentului fiind de 20 de lei pe an, iar al unui număr de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au adresat și a acelora care au scris aceste materiale. Au existat și elemente comune tuturor publicațiilor catolice; odată cu explicarea Evangheliilor și a Bibliei, s-a expus punctul de vedere al Bisericii Catolice. Toate publicațiile catolice au fost supuse unei cenzuri bisericești realizate de episcopi și de conducătorii ordinelor misionare (în cazul revistelor ce aparțineau acestor ordine). Articolele publicate au fost utile clericilor, dar și laicilor. Soluțiile oferite la unele probleme constituiau subiecte de predici, preoții având ocazia de a se
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
greșeli împotriva credinței și a bunelor moravuri. De aceea nici un catolic, fie cleric, ori civil, nu poate tipări sau publica vreo scriere în care se atinge credința și bunele moravuri, fără ca mai întâi aceste scrieri să treacă sub așa numita cenzură bisericească. Cât privește revistele ori ziarele periodice,acestea să aibă un director responsabil determinat, care trebuie să aibă învoire specială de la autoritatea bisericească ca să conducă și să tipărească asemenea ziare și reviste"801; așadar, nicio publicație catolică nu a apărut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fără acordul episcopului diecezei în care s-a difuzat. Al doilea pas era cel al numirii unui responsabil (de fapt redactorul), ce răspundea de materialele apărute în revista pe care o conducea. Aceste materiale erau supuse, cum spune textul, "unei cenzuri bisericești", adică trebuiau să exprime punctul de vedere al Bisericii și nu păreri personale (mai ales dacă erau diferite de cele ale Bisericii). Publicațiile franciscane aveau nevoie și de acordul responsabilului Ordinului din respectiva dieceză sau regiune, fără a fi
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Catolice (preoți și laici), precum: contele Giuseppe dalla Torre, director al L'Osservatore romano președinte; Contele Cavaler al Ordinului Marii Cruci, Dr. Ing. Franco Rotti, președinte al Consiliului central al guvernatorului orașului Vatican membru; mons. Dr. Giuseppe Monti, înlocuitor la cenzura cărților, profesor la Facultatea Teologică din Lateran secretar general 835. Referitor la invitați, aceștia au fost grupați în trei categorii: 1. reprezentanții ziarelor catolice cu apariție zilnică și săptămânală (împărțite astfel de autoritatea ecleziastică competentă); 2. reprezentanții publicațiilor periodice de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Pe 24 octombrie 1921, Mgr. N. Marmaggi îmi cerea și o a treia cameră, pentru administratorul ziarului, un laic. În data de 7 noiembie 1921 începea publicarea ziarului Albina. Văzând că Albina, care apare cu autorizația Nunțiaturii Apostolice, dar fără cenzură ecleziastică, cu toate că trata des subiecte ecleziastice, nu servește interesele catolicilor de rit latin, nu ni se poate cere să dăm gratuit un apartament cu 3 camere foarte bune, pe care altfel am putea obține o chirie anuală de 100.000
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nu au fost condamnate de Vatican (uneori erau chiar încurajate). În funcție de tematica abordată, presa catolică s-a împărțit în publicații religioase ce nu tratau subiecte politice și publicații în care erau abordate și astfel de teme; toate erau supuse unei cenzuri bisericești. Existau cazuri în care unele ziare și reviste, deși redactate de catolici, nu erau asumate și recunoscute de Vatican ca aparținând presei catolice; asta, deoarece tipăriturile specifice acestei confesiuni trebuiau să îndeplinească niște condiții clar enunțate de ierarhia bisericescă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
magisterio sobre las comunicaciones sociales, BAC, Madrid, 2005, p. 4. 105 Papa Paul III a convocat Conciliul de la Trento (1545), încheiat de Pius IV (1563), care a venit cu câteva soluții pentru a pune capăt confuziei doctrinare referitoare la tipărituri. "Cenzura" exista deja în acea vreme, și nu era specifică exclusiv Bisericii, de vreme ce în toate monarhiile absolutiste puterea era concentrată în persoana regelui. Unele dintre primele publicații periodice au fost finanțate chiar de către stat și odată cu căderea absolutismului, una dintre aspirațiile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a abate atenția cenzorului de la ceea ce era de fapt o descriere a propriei capitale comuniste. Autorul comunist se prefăcea că acuză occidentul tocmai pentru a-i putea vorbi cititorului despre sărăcia, corupția, nedreptatea și umilințele din propria lui țară. În Cenzura în Romania (Central European University Press, 1998) am publicat o serie de interviuri și traduceri care explicau acest proces. Dacă un poet scria un poem despre disperarea dea trăi în condiții inumane și voia să-l publice, încercând să comunice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
explicau acest proces. Dacă un poet scria un poem despre disperarea dea trăi în condiții inumane și voia să-l publice, încercând să comunice cu lectorul printre rânduri (comunicarea directă a unor astfel de idei era exclusă), trebuia să păcălească cenzura cumva, și unul dintre procedee era să pună la sfârșitul poemului o mențiune cum că textul a fost scris în timpul unei vizite a autorului la New York și descria, prin urmare, neajunsurile capitalismului. Oameni înfometați, în zdrențe, izolați de exterior, de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Așadar, pentru un timp apreciabil, jurnalismul ia locul literaturii proaspăt ieșite de sub comunism. Când au apărut scriitori noi iar literatura Desperado a estului s-a împletit în cele din urmă cu cea vestică, s-a ivit un alt fel de cenzură: cenzura economică. Cumpărarea unei cărți a devenit un act de curaj, o amenințare a supraviețuirii de zi cu zi (revenim la vechile priorități, haine și hrană). Într-un fel sau altul, estul e încă sub cenzură, pe când vestul se poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru un timp apreciabil, jurnalismul ia locul literaturii proaspăt ieșite de sub comunism. Când au apărut scriitori noi iar literatura Desperado a estului s-a împletit în cele din urmă cu cea vestică, s-a ivit un alt fel de cenzură: cenzura economică. Cumpărarea unei cărți a devenit un act de curaj, o amenințare a supraviețuirii de zi cu zi (revenim la vechile priorități, haine și hrană). Într-un fel sau altul, estul e încă sub cenzură, pe când vestul se poate revolta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un alt fel de cenzură: cenzura economică. Cumpărarea unei cărți a devenit un act de curaj, o amenințare a supraviețuirii de zi cu zi (revenim la vechile priorități, haine și hrană). Într-un fel sau altul, estul e încă sub cenzură, pe când vestul se poate revolta în tihnă împotriva libertăților de tot soiul. Cortina de Fier, de-o parte și de alta. Văzută din est, Cortina de Fier era o imensă frustrare. Linia politică prevedea că regimul comunist e cea mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
umanului în două situații. Când estul scrie despre om, omul e o ființă impecabilă (eroul pozitiv) ori un reacționar anticomunist (eroul negativ); vestul, însă, e liber să creeze eroi veridici și imprevizibili. Estului i-a fost furată surpriza lecturii de către cenzură. Eroii comuniști trebuiau să fie oameni de rând care știau drumul drept (comunismul), sau intelectuali care deprindeau filozofia marxist- leninistă de la muncitori/ țărani. Descrierea e oarecum simplistă, totuși, fiindcă, deși rar, câte un romancier foarte bun (cum ar fi Marin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care fie că doreau să se pună trup și suflet în slujba sistemului, fie că visau să fugă din el. Eroul comunist nu avea alte mobile. Era deci o ființă schematică, greu credibilă. Dacă surpriza lecturii a fost furată de cenzură, credibilitatea a supraviețuit în comunism datorită "șopârlelor", a ceea ce se citea printre rânduri, a șmecheriilor menite să păcălească cenzura. În ce privește "trucurile" Desperado, deci, autorii estici sunt chair mai bogați decât cei vestici, întrucât ei se zbăteau să supraviețuiască prin aceste
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
el. Eroul comunist nu avea alte mobile. Era deci o ființă schematică, greu credibilă. Dacă surpriza lecturii a fost furată de cenzură, credibilitatea a supraviețuit în comunism datorită "șopârlelor", a ceea ce se citea printre rânduri, a șmecheriilor menite să păcălească cenzura. În ce privește "trucurile" Desperado, deci, autorii estici sunt chair mai bogați decât cei vestici, întrucât ei se zbăteau să supraviețuiască prin aceste șiretlicuri, pe când occidentalii căutau doar succesul de public de multe ori. Scriitorul comunist era dornic să străbată cât mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Adevărații autori Desperado au fost în țările comuniste scriitorii care nu au vrut, sau nu au putut să evadeze. Ei au fost nevoiți să inventeze un gen de literatură care să țină piept "realismului socialist" și au izbutit să păcălească cenzura, comunicând în felurite moduri cititorului mesajul că lucrurile stau foarte rău, iar el, cititorul, nu e singurul care gândește așa. Crearea acestei solidarități a lecturii n-a fost ușor de realizat. A fost nevoie de un cod. Comunismul e cunoscut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de inteligență, a iscat glume sclipitoare, pierdute în acest moment. Autorul Desperado comunist trebuia să revitalizeze codul care se ofilea rapid sau era descoperit, deci trebuia înlocuit pentru a putea din nou să amâne (nu putea spera la mai mult) cenzura. Îndârjirea de a scăpa de propaganda oficială, limbajul de lemn și o imensă cantitate de unelte literare interzise au condus la o complicare inevitabilă. În est, așadar, complicarea a fost o strategie Desperado cu rădăcini politice. Fiindcă scriitorii estici nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu atâta încântare acele două cărți pe care un profesor curajos le trecuse pe lista de bibliografie pentru examen, care chiar existau la biblioteca facultății: Areopagitica de Milton și Brave New World de Huxley. Prima erau un eseu remarcabil despre cenzură, iar a doua era una dintre cele mai negre distopii inspirate de comunism, lucru transparent chiar și pentru o inteligență naivă în ale cenzurii, cum era a mea la nouăsprezece ani. Le-am citit cu un sentiment de izbândă, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]