7,937 matches
-
sunt inimoasele femei „de șantier”, interpretate de Eva Cristian (Erupția, 1957), Silvia Popovici (Omul de lângă tine, 1962) sau Irina Petrescu (Diminețile unui băiat cuminte). Acesta este un câștig evident al filmului, care sparge niște tipare valabile ani de zile în cinematograful românesc. Dar ce se întâmplă până la urmă cu această domnișorică, cu această pisi ? Ajungând în baraca de șantier a inginerului Șerban, ea este privită cu suspiciune și rejectată scurt de un om al muncii serios, interpretat de Cornel Coman. Pierde
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din popor, are trei copii cu ea și muncește fericit în chip socialist. Regizoarea Urșianu reușește operațiunea exact inversă față de ce făcuse Lucian Pintilie în Duminică la ora 6. Dacă Pintilie subminează diegeza propagandistică prin toate mijloacele nondiegetice pe care cinematograful i le pune la dispoziție, dna Urșianu evacuează orice urmă de substanță umană din filmul său, făcând din personaje niște bule de vid vorbitoare, niște semne purtătoare ale textului politico-ideologic, lipsite de viață. Nu există nici un cadru „inutil”, fiecare centimetru
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Premiera Reconstituirii are loc pe 5 ianuarie 1970. În februarie, în Italia iese pe ecrane Anchetă asupra unui cetățean mai presus de orice bănuială de Elio Petri. Prima critică dură la adresa autoritarismului obtuz al aparatului polițienesc, cap de serie al cinematografului politic italian din anii ’70. Premiul special al juriului la Cannes, Oscarul pentru film străin. Pe 26 februarie 1969 apăruse Z al lui Costa-Gavras, radiografie a strivirii individului de către mecanismele statale care ar trebui să-l apere. Și el primise
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la Cannes și interzis în Cehoslovacia, ca și Reconstituirea în România, până în 1989. A tanú (Martorul), în regia lui Péter Bacsó, satiră coro zivă la adresa comunismului maghiar din „obsedantul deceniu”, interzis vreme de 10 ani în țara vecină, răzbate în cinematografe în decembrie 1969. Pelikán József, simplu cetățean, pașnic paznic de dig, nicidecum un revoluționar, este arestat sistematic pentru că înțelege să se comporte normal. „Viața nu- i un tort cu frișcă, tovarășe” îi spune lui Pelikán colonelul Virág (Floare). În anii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în locul propagandizării obstinate a fiecărui centimetru de peliculă plătită cu banii poporului, fenomen specific anilor ’50, apare artisticizarea propagandei. Regizorul are la dispoziție un scenariu cu lupta comuniștilor în ilegalitate, demonstrativ, „educativ” și găunos, pe care se străduiește, folosind mijloacele cinematografului, să- l apropie măcar formal de artă. Pintilie creează un spațiu alb-negru, auster, arid, încărcat de fatum, în care încearcă să esențializeze tragedia personajelor lui Dan Nuțu și Irina Petrescu. Nuțu este înaintemergătorul „invers” al lui Vladimir Găitan în rolul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de abordare în filmul autohton, cât și prin cenzura totală sau parțială aplicată filmelor de import. Procedeul a fost aplicat încă de la începuturile controlului politic comunist asupra rețelei de difu zare. În anii ’50, soluțiile erau simple și brutale. În cinematografe se face un control riguros al filmelor. Rulează filme sovietice și puține filme progresiste din Apus. Așa cum am arătat, în ședința Comisiei Ideologice a CC al PCR din 23 mai 1968 s- a ajuns la concluzia că importul de filme
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aflăm mai multe despre criteriile de tăiere ale cenzorilor : La copiile filmului „CREOLA, OCHII-ȚI ARD CA FLACĂRA”, vă rugăm să efectuați corecturile conform indicațiilor : - înlăturarea scenelor din filmul „Dr. Jivago” pe care eroii îl vizionează într- o sală de cinematograf. Se aude replica „ne întîlnim la Moscova” ; - înlăturarea scenelor de coșmar ale eroului Dr. Jivago ; - scena din garderobă cu cele două femei îmbrățișate ; - discuția despre pilulă - purtată la telefon. Prima indicație corespunde politicii prudente a lui Ceaușescu de după marele său
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
este necesară înlăturarea următoarelor secvențe : - secvența preparativelor eroinei pentru a scăpa de graviditate ; - secvența apropierii dintre cele două femei cu replica (aproximativ) „Noi trebuie să ne apreciem întîi”. Amintiri despre subdezvoltare, filmul cubanezului Tomás Gutiérrez Alea, a ajuns în rețeaua cinematografelor, după care a fost retras din circulație. Alături de Viață de familie, un alt film polonez, celebrul Nunta al lui Andrzej Wajda, apare pe listă pentru că prilejuiește întâlnirea fatală, într-o unică secvență, a două subiecte tabu - chinezii și rușii : Vă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să se distrugă pilotul rezultat. Deci, în cazurile considerate de către comisia de vizionare deosebit de „periculoase”, se recurgea și la „arderea pe rug” a peliculei. În perioada 1968-1973 au fost supuse cenzurii, printre altele, următoarele filme celebre care au rulat în cinematografele din România : La dolce vita (regia Federico Fellini), La nord prin nord‑vest (regia Alfred Hitchcock), Blow‑Up (regia Michelangelo Antonioni), Pădurea de mesteceni, Nunta (regia Andrzej Wajda), Jurnalul unei cameriste (regia Luis Buñuel), Toamna cheyennilor (regia John Ford), Atentatul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
treilea salt mortal, Burebista, Casa dintre câmpuri, Labirintul, Ancheta, Vânătoarea de vulpi (1980) Evoluții cinematografice Întreg deceniul va fi marcat de orientările stabilite în ședința Comisiei Ideologice a CC al PCR din 23 mai 1968, consacrate prin paragraful referitor la cinematograf al Tezelor din iulie 1971 : Se vor lua măsuri pentru mai buna echilibrare a filmelor programate în cinematografele noastre, limitîndu-se difuzarea filmelor polițiste, de aventuri, interzicîndu-se filmele care propagă violența și vulgaritatea, care propagă modul de viață burghez. Spre deosebire de paragrafele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fi marcat de orientările stabilite în ședința Comisiei Ideologice a CC al PCR din 23 mai 1968, consacrate prin paragraful referitor la cinematograf al Tezelor din iulie 1971 : Se vor lua măsuri pentru mai buna echilibrare a filmelor programate în cinematografele noastre, limitîndu-se difuzarea filmelor polițiste, de aventuri, interzicîndu-se filmele care propagă violența și vulgaritatea, care propagă modul de viață burghez. Spre deosebire de paragrafele dedicate presei, radioului și televiziunii, mult mai dure și aplicate, cinematograful este tratat mai „blând” pentru că măsurile, aici
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai buna echilibrare a filmelor programate în cinematografele noastre, limitîndu-se difuzarea filmelor polițiste, de aventuri, interzicîndu-se filmele care propagă violența și vulgaritatea, care propagă modul de viață burghez. Spre deosebire de paragrafele dedicate presei, radioului și televiziunii, mult mai dure și aplicate, cinematograful este tratat mai „blând” pentru că măsurile, aici, se luaseră deja în bună parte. Interzicerea Reconstituirii în ianuarie 1970 este linia de start a „revoluției culturale” în cinema. Dacă din 1965 și până în 1970 nu se făcuseră decât trei filme despre
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mândră în fața dușmanului extern, de preferință un imperiu în care spectatorii prezentului să poată identifica URSS. Așa procedase și Stalin în anii premergători confruntării cu naziștii, comandându-i lui Eisenstein realizarea superproducției istorice antigermane Aleksandr Nevski (1938), difuzată masiv în cinematografele sovietice în anii războiului. Primul din seria care se va încheia cu Mircea (1989) a fost Dacii (1967), în regia aceluiași Sergiu Nicolaescu și tot pe un scenariu de Titus Popovici. Decebal, interpretat de Amza Pellea, este simbolul curajului și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
bine de doi ani înainte de sângerosul sfârșit al regimului. Studii de caz Ediție specială (1978), Probă de microfon (1980), Croaziera (1981), Glissando (1984) sau Ilegalism, realism, metaforită Mircea Daneliuc e un caz cu totul special în raport cu propaganda regimului comunist în cinematograful de ficțiune. Al doilea lungmetraj al său, Ediție specială (1978), se înscrie în aria de subiect propagandistic, clasicizat deja în 1980, al luptei comuniștilor ilegaliști cu sistemul capitalist, cu dictatura antonesciană, cu legionarii și naziștii. Schema inaugurată prin cuplul Liviu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vadă unul dintre aceste filme, considerate de autoritățile comuniste la fel de periculoase ca niște militanți anti-regim. Să zicem că ar alege Faleze de nisip, realizat de Dan Pița în 1982. Filmul a fost difuzat în premieră pe 31 ianuarie 1983 la cinematograful Scala din Capitală. După câteva zile, la intervenția organelor de partid, pelicula este scoasă din circulație. La consfătuirea de lucru a PCR „pe probleme organizatorice și politico-educative”, care are loc în vara aceluiași an la Mangalia, Nicolae Ceaușescu bate cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
reziste cu orice preț și cu Ceaușescu în frunte. Concluzii Originea propagandei se situează în timp aproape de cea a religiei. Nu întâmplător, termenul propagandă este impus pe plan mondial de misiunile catolice. Imaginea este esențială în mecanismul propagandistic, așa încât folosirea cinematografului ca mijloc de propagandă încă de la începuturile lui era inevitabilă. După primul război mondial, regimul totalitar al Uniunii Sovietice, la îndemnul lui Lenin, a pus cinematograful la loc de frunte în arsenalul propagandistic bolșevic. Marii regizori sovietici ai anilor ’20
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe plan mondial de misiunile catolice. Imaginea este esențială în mecanismul propagandistic, așa încât folosirea cinematografului ca mijloc de propagandă încă de la începuturile lui era inevitabilă. După primul război mondial, regimul totalitar al Uniunii Sovietice, la îndemnul lui Lenin, a pus cinematograful la loc de frunte în arsenalul propagandistic bolșevic. Marii regizori sovietici ai anilor ’20, Kuleșov, Eisenstein, Pudovkin, Vertov, Dovjenko, comuniști convinși, au revoluționat arta cinematografică din dorința de a servi ideologia prin desprinderea de trecut. Începând cu 1928, două evenimente
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
realismul socialist, dogmatic ca fond și formă. Acest tip de cinema a fost „Biblia” cineaștilor români în anii ’50. Cu excepția superproducției Independența României (1912), regimurile politice din România primei jumătăți de secol XX nu au fost interesate aproape deloc de cinematograful de ficțiune ca instrument de propagandă. Nu putem vorbi nici de un cinema de ficțiune constituit - în afară de O noapte furtunoasă (1943) și Manasse (1925), nu s-au produs decât scheciuri și melodrame rudimentare. Utilizarea lui politică sistematică începe cu 1950
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
stări de fapt stă natura conflictuală a omului, generată de instinctele sale bazale care nu pot fi temperate decât prin cunoaștere și educație în spiritul moralității creștine. În acest context dezavuează „omul modern”, creație a massmediei americanizante (presa, radioul și cinematograful la vremea sa), care îl face pe individ „pretențios, mândru și stupid” în devenirea sa egoist-materialistă și individualistă, desigur în detrimentul celor din jur, aspecte cu atât mai valabile astăzi când mijloacelor clasice li se adaugă televiziunea și comunicarea on-line, extrem de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
COMUNICĂRII. O semnificativă diferență între mass-media și toți ceilalți agenți ai socializării este aceea că în mod obișnuit mass-media comunică într-un singur sens. Spre deosebire de alți agenți ai socializării în care îi vedem și auzim direct pe oameni, prin televiziune, cinematograf, radio și muzică, oamenii nu mai sunt cunoștințe personale și nu mai pot în mod real schimba idei unii cu alții. Toată comunicarea se face într-o singură direcție, de la mass-media la spectator sau ascultător. Încercările de emisiuni care se
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
rezolvată cu sprijinul spitalelor, poliției, departamentelor specializate ale administrației publice etc. În trecut, familiile adesea petreceau împreună timpul lor liber, timp destul de limitat de altfel. În zilele noastre, membrii familiei pentru a se recrea iau direcții diferite, cum ar fi cinematograful sau teatrul, discoteca, cofetăria, barul, stadionul etc. Afecțiunea și compasiunea. Una din funcțiile familiei care a devenit mai semnificativă decât în trecut este funcția afectivă. Familia este aceea care preia șocul societății, ea oferă suport pentru individul care vine în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
se acomoda mai mult decât în modul cel mai superficial la împrejurările, obiceiurile și tendințele existente ale vieții. Tot ce era neesențial și banal nu conta pentru el: lucrurile materiale ce servesc comodității și relaxării (ocazional își permitea frecventarea unui cinematograf sau lectura unui roman polițist), orice prefăcătorie și adaptare.“86 Fostul său student John King scria în amintirile sale: „În ochii mei, era un om care în materie de morală, intelect și artă era extrem de integru și se comporta în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
bucurieă → bucurie; fiă → fie, filologiă → filologie; gloriă → glorie; patriă → patrie; viă → vie; - e la Început de silabă se transcrie ie, conform ortografiei actuale. De exemplu: băeți → băieți; boer → boier; Întemeere → Întemeiere; eri → ieri; ertare → iertare; eși → ieși (mult timp, În cinematografele noastre se putea vedea scrisă inscripția eșire, care corespundea, desigur, unei anumite perioade ortografice); epure → iepure; voește → voiește etc.; - ea devine a În situații precum: datoriea → datoria; Mariea → Maria; Vieana → Viana; vieața → viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
prin poziția corpului și prin mimică, să reprezinte scena unei întâlniri între prieteni, sau implicațiile spargerii unui geam etc.); * Tipuri de spectatori 45 participanții trebuie să-și asume rolul de spectatori ai unei piese de teatru, ai unui film la cinematograf, ai unui meci de fotbal pe stadion (vs. acasă, în fața televizorului), spectatori atenți, interesați, distrați, indiferenți, revoltați, încântați de prestația celor din fața lor etc.; * Spiritul de observație în acțiune: participanții sunt provocați să adune cât mai multe informații observându-și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
la cântecul Bârladului, pe muzică de Nicolae Balan . Iată doar câteva din rubricile de interes ale ziarului: „Ariciul la microfon”, „Biblioteca tehnică vă informează”, „În pas cu tehnica”, „Poșta redacției”, „Răspundem cititorilor”. „Vitrina cu cărți”, „Din orașul nostru: teatru sau cinematograf”, „Ce e nou la Club”, „Cronica juridică”, „Sfatul medicului”, „Publicitate gratuită - cu ardei, sare și piper”, „Cercetarea științifică - preocupări și perspective”, „Pe urmele materialelor publicate”, „Ce e nou în construcția de rulmenți?”,” Pe teme de familie”, „Note de drum”, „Itinerare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]