38,100 matches
-
apucat amețeala" (okay.ro); "să spunem doar că nu vreți să știți ce-a fost la gura mea" (toatetampeniile.wordpress.com). Vasile Ernu, în excelenta sa carte Născut în URSS, recurge la această formă de subliniere retorică, în dialogul cu cititorii, cînd descrie băuturile sovietice: "Spuma creată se bea dintr-o înghițitură. Nu vreți să știți efectul" (p. 85). Formula românească pare a fi o traducere literală a unei formule similare existente în engleza (americană) vorbită, destul de bine atestată în internet
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
Editura Contemporană din București (1941). Lovinescu atrage atenția de la bun început asupra dublului aspect, memorialistic și portretistic, al scrierii sale (prefața la volumul I) și dă celui de-al treilea volum subtitlul Portrete și scene din viața literară, precizând totodată - cititorilor, dar mai ales scriitorilor puși anterior în pagini și criticilor care le comentaseră - că nu e vorba de memorii propriu-zise, ci de o "reconstituire a atmosferei literare din jurul Sburătorului pe bază de anecdotism psihologic și portretistică morală". În prefața la
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
anumită distanță între această lume culturală (cu fundalul ei socio-politic) și cel ce o observă. Apare un ecran protector, prin care fapte, întâmplări, atitudini din realul contondent capătă un colorit de fabulă, cu sensul, la urmă, ușor de prins de către cititorul complice. Și în acest tronson, în care fauna e luată în sine sau ca pretext pentru incizii morale, arta de scriitor a lui E. Lovinescu, excepțională, se desfășoară și se precizează ca peste tot în cuprinsul unor Memorii unice, deși
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
capabile să modifice de o manieră spectaculoasă cunoștințele generale despre Eliade și Culianu sau să ridice misterul dens care continuă să învăluie viețile celor doi savanți. Dimpotrivă, Religie, politică și mit este mai degrabă o carte interactivă, o somație făcută cititorului ca, având toate probele pe masă, să-și formuleze și să-și exprime singur punctele de vedere. Iar temele supuse acestui inedit proiect de dezbatere publică sunt mai mult decât incitante: raporturile dintre publicistica politică și opera științifică a lui
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
perspicacitate estetică și o fină comprehensiune, Irina Petraș reprezintă o personalitate în oglinda căreia actualitatea se reflectă și se regăsește plenar, în toate complicațiile și subtilitățile ei. Într-un mod simplu (dar nu simplist) criticul poate fi definit ca un cititor profesionist. E o definiție banală, dacă nu punem accentul pe profesionalism. Ce înseamnă profesionalismul lecturii? Ritmicitatea săptămânală sau lunară a cronicii literare. Gust estetic verificat. Judecată exigentă. Perspectivă critică judicioasă asupra prezentului și asupra trecutului literar. Verificare a valorii prin
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
triind fără odihnă valorile, cu două tipuri de atitudine (față de cărți), diferite ca exigență: una severă, dură, tăioasă în judecăți, tip Pompiliu Constantinescu, alta generoasă, moale, catifelată în judecăți până la ascunderea lor, tip Perpessicius. Indiferent de atitudine, aici se situează cititorii profesioniști, fără pretenții de doctrină, fără să afișeze o orientare categorică sau fără ambiții de vedetism, cultivând modestia independenței, de funcționari impecabili la un ghișeu, transmițând autoritatea instituțională a criticii din felul în care arborează ținuta corporală a celui aflat
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
dar tot nu-și asumă trasarea unor direcții sau identificarea unor tendințe specifice. Cărțile rămân să se reprezinte singure, în unicitatea lor, fără a fi înregimentate pe nici un fel de posibile sau probabile afinități. Peisajul literar rămâne să se înfățișeze cititorului, așa cum i-a apărut și criticului: atomizat și derutant. Nu dă certificate de genialitate, dar nici nu face cuiva reproșuri grave. Toți scriitorii și toate cărțile sunt în egală măsură îndreptățiți sau îndreptățite să existe. Cu duhul blândeții, criticul îi
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
recontextualizate după mai mulți sau mai puțini ani, după obtuzități politice sau interpretative. Avem istorii ale literaturii, avem și ceea ce se cheamă - noțional - o istorie a literaturii în care argumentul de non sequitur se anulează. Avem, în continuare, un public cititor deloc legat de glia informației beletristice de ordin general. Și atunci? Încerc să avansez, prin câteva ipoteze, un raționament minimal: independent de structura spațiului cultural românesc, între elita științifică și nivelul de înțelegere public, domeniul filozofiei nu și-a construit
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
revista Familia. Am fost foarte atentă la personaje (îndeosebi la Ella), le-am reconstruit în mintea mea, apoi am încercat să îmi imaginez cursul acțiunii. Este Raport asupra singurătății Cartea care să vă exprime întru totul și întocmai? Puteți dezvălui cititorilor României literare câteva din ,,secretele" acestei cărți? - Aș vrea să fie! Cu acest gând am scris-o, căci vârsta este foarte vulnerabilă și nu mai am timp să-mi corectez erorile. Sper, așadar, să fie cartea cea mai bună de
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
congenerii. O mustrare implicită adresată acestuia. Dintre poeziile lui Cârlova, "cea mai celebră este Ruinurile Târgoviștei, care a determinat pe Vl. Streinu să considere pe Cârlova unul din poeții monodiști, ca autor adică al unei singure poezii reținute de memoria cititorilor". Ori: Ideea poeziei este că tiranii se înspăimîntă la vederea ruinelor, expresie a slavei strămoșești, deci, așa cum au arătat Călinescu, M. Anghelescu și alții, Cârlova adaptează la necesități locale răspînditul motiv preromantic". Cu oarecare pedanterie, N. Manolescu notează: "Singurul poet
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
singurul lucru pe care îl știu contra vîntului. Caută să obscurizeze unul dintre puținele lucruri pe înțelesul tuturor. Ei vor să creeze dintr-o originalitate de doi bani, care trăiește oricum cîteva minute, cît ziarul, un pseudolimbaj pentru inițiați. Acești cititori firoscoși sînt, firește, tot mai puțini, pe măsură ce poreclele se obscurizează infantil. E ca în "păsăreasca" pe care o practicau cîndva subretele, geloase că stăpînii vorbeau franțuzește fără ca ele să priceapă. O lume de frustrați înconjoară un fenomen frumos în sine
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
de risc foarte ridicat. Alex Ștefănescu își amintește periodic de toate aceste inconveniente, care pot fi dezvoltate în adevărate drame sau boli profesionale (sastisirea, mizantropia, depresia). Și, totuși, nu renunță. E o dovadă de tărie morală, intelectuală și psihologică. Publicul cititor are nevoie de un asemenea exemplu de optimism, de încredere în literatură. Zborul cărților Alex Ștefănescu nu renunță să citească și să recomande cărți, pentru că iubește literatura română, chiar dacă știe cât pierde din literatura universală, prin limitele fizice ale lecturii
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
gol a cărților lansate (nu numai la târgurile editurilor), pe care nu le prinde nimeni din zbor? Pentru că scriitorii și editorii își lansează cu disperare cărțile, trebuie să le prindă cineva, să le semnaleze traiectoriile și să le descrie consistențele. Cititorul obișnuit asistă derutat la spectacol. Alex Ștefănescu nu poate rămâne impasibil. Criticul e primul destinatar al zborului cărților. El le pune în ordine, le evaluează, îl lămurește și pe cititorul prezumtiv că nu tot ce zboară merită să fie citit
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
cineva, să le semnaleze traiectoriile și să le descrie consistențele. Cititorul obișnuit asistă derutat la spectacol. Alex Ștefănescu nu poate rămâne impasibil. Criticul e primul destinatar al zborului cărților. El le pune în ordine, le evaluează, îl lămurește și pe cititorul prezumtiv că nu tot ce zboară merită să fie citit, se miră împreună cu el de ce e bun, dar și de ce e rău. Alex Ștefănescu nu a obosit să facă acest raport zilnic, săptămânal, lunar, anual. A scris și o istorie
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
încrederea în sine și în literatură. S-a mai întâmplat câte un scurt-circuit, dar a pus rareori, o dată la zece-cincisprezece ani, inscripția "închis pentru reparații sau pentru revizie tehnică". Omenește, e de înțeles. (Cataracta, cea mai mare pacoste a unui cititor profesionist, este singura boală incurabilă ușor remediabilă, totuși, în condițiile de astăzi; o știu din proprie experiență, care creează un fond de solidaritate.) Alex Ștefănescu s-a despărțit public de vreo două-trei ori de cronica literară, dar a revenit. A
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
cronica literară, dar a revenit. A declarat că nu mai scrie niciodată despre cărțile proaste, cele care numai seamănă cu literatura, dar nu a rezistat ispitei de a face curățenie la locul de muncă și de a-i preveni pe cititori asupra rebuturilor sau a eșecurilor. Dar și-a exprimat cu prioritate bucuria literaturii adevărate, bucuria descoperirii marilor valori. Alex Ștefănescu scrie în primul rând pentru cititorii obișnuiți și abia apoi pentru scriitori și pentru alți critici. Scrie direct, accesibil, cu
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
de a face curățenie la locul de muncă și de a-i preveni pe cititori asupra rebuturilor sau a eșecurilor. Dar și-a exprimat cu prioritate bucuria literaturii adevărate, bucuria descoperirii marilor valori. Alex Ștefănescu scrie în primul rând pentru cititorii obișnuiți și abia apoi pentru scriitori și pentru alți critici. Scrie direct, accesibil, cu o transparență fermă a preferințelor și a refuzurilor. A avut sau are rubrici de critică literară la reviste și ziare cu audiență și vizibilitate, cum au
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
lectură, mai lent sau mai rapid, după caz. E muzica specifică în intimitatea activității unui critic profesionist cum este Alex. (cu punct) sau Alex (fără punct) Ștefănescu - un martor al actualității literare, o conștiință a valorilor estetice, atât de necesară cititorilor și scriitorilor, pentru a-și verifica orientarea, preferințele, propriul sistem axiologic, fără de care viața e o derută obositoare și o bâjbâială penibilă. Bucuria valorilor îți susține bucuria vieții. Un critic adevărat, cum e Alex Ștefănescu, știe acest secret (calea livrescă
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
adevărat, cum e Alex Ștefănescu, știe acest secret (calea livrescă spre fericire) al comunicării permanente dintre biblioteca esențială și viața cotidiană. E un elogiu ceea ce am scris aici? Nu, nu asta aș fi vrut. E o elegie aniversară pentru un cititor profesionist. Prin el se înțeleg și alții.
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
și grupa documente relevante privind condamnările scriitorului. Sigur că toate aceste elemente ale acuzării lui Sîrbu sunt cunoscute specialiștilor (ne referim la cei literari, nu la cei "cu ochi albaștri"); însă dosarul, bine documentat, va stârni în mod sigur interesul cititorilor care doar au auzit, până acum, despre petrileanul Ion D. Sîrbu (modelul real al lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni, asistentul universitar la Filozofie ajuns în închisoare și în mină, trădat de nevastă ș.a.m.d.). Dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
delicată a valorilor. Exprimă cu argumente, în funcție de opere și de circumstanțe, uneori încrederea, alteori scepticismul. Dar ea nu poate exista fără obiectul ei de aplicație, de studiu și reflecție. Obiectul e literatura, subiectul martor e criticul, ca specie particulară de cititor, adică de om. Dacă el își disprețuiește obiectul sau îl subestimează, însăși profesiunea lui rămâne în suspensie, pierzându-și, uneori fără să-și dea seama, rațiunea de existență. Nihilistul, dacă e consecvent, se auto-anulează. Am pierdut - pentru câtă vreme? - sentimentul
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
dea seama, rațiunea de existență. Nihilistul, dacă e consecvent, se auto-anulează. Am pierdut - pentru câtă vreme? - sentimentul sărbătoresc al literaturii și euforia afirmării noilor valori. Un mare scriitor al nostru, oricare ar fi el, nu mai face, la întâlnirea cu cititorii, săli pline. Asta și pentru că prea mulți dintre noi nu-și dau seama de spectacolul unic al marilor personalități, nu sunt fascinați de fenomenul misterios al producerii valorilor. Sau nu mai avem mari scriitori? Trăim urât: libertatea altora nu respectă
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
cu riscul ca, exagerînd-o neîngăduit, s-o preschimbe în caricatură retorică. Cine propovăduișete în scris moderația, cumpătarea și chibzuința nu poate provoca decît trăiri estetice de aceeași intensitate. Traducerea Ioanei Costa are acuratețea unei limbi vii, actuale și proaspete, privirea cititorului străbătînd cu plăcere curgerea lină a unei limbi frumoase. Iar notele explicative inserate la sfîrșitul volumului sunt de o utilitate indubitabilă. Fără ele, codul cultural al epocii și spiritul în care stoicul își concepea filozofia i-ar rămîne neștiute cititorului
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
cititorului străbătînd cu plăcere curgerea lină a unei limbi frumoase. Iar notele explicative inserate la sfîrșitul volumului sunt de o utilitate indubitabilă. Fără ele, codul cultural al epocii și spiritul în care stoicul își concepea filozofia i-ar rămîne neștiute cititorului. În privința imaginii pe care o avem despre Seneca, dincolo de cele cîteva poncife pe care le punem de obicei în seama lui - virtutea e libertate interioară, plăcerea e un viciu, omul nu trebuie să se frămînte decît pe seama lucrurilor care se
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
om în carne și oase. De aceasta ne asigură, în prefața cărții, Robert Șerban. Un asemenea Borges indigen, mai puțin norocos și mai puțin celebru, merita, desigur, o exploatare romanescă melodramatică. E un subiect greu perisabil, care aduce, pe cale naturală, cititori. Un clișeu care vinde bine, până la urmă, justificat și certificat de autenticitatea investigației. Numai că sensul în care își conduce cartea Cătălin Dorian Florescu e altul. Nu lipsit, e drept, de o anume tradiție și de câteva locuri comune, dar
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]