8,186 matches
-
cel despre care nu se poate bănui că, o dată ajuns la putere, se va îmbolnăvi de „plăcerile și rafinamentele perfide ale burghezului ajuns”, cel care va păstra „intactă flacăra și vigilența revoluționară”. De altfel, Maurer însuși explică într-un mod ciudat faptul că, la moartea precipitată a lui Dej, el l-a susținut pe tânărul, fanaticul și „cam prostul” Ceaușescu la conducerea partidului contra lui Apostol, care era, se pare, deja desemnat pentru acest post. „Prostia” lui Ceaușescu a continuat, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dezvolți o adevărată „pasiune” pentru ea, ea ce devine astfel, ineluctabil, „munca” ta, cariera ta. Și cuvântul „pasiune”, care înseamnă „suferință” în istoria lui Christ sau iubire totală, oarbă pentru o persoană de alt sex, prinde deodată un sens nou, ciudat: devine o „pasiune pentru tine-însuți”, mai bine zis pentru acea parte a ta care se „înjugă cu bucurie” la acea „trăire-tip”, care, revenind mereu - și ea nu poate face decât aceasta, de a „reveni mereu” deoarece este cheia firii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la adresa „intelectualilor”, se așezau binișor pe o veche psihologie fatalistă tipic românească (mai ales în sudul țării, sechelă a eternității turco-greco-rusești!Ă, ca și pe „indiferența” țărilor occidentale, care păreau a ne fi „uitat”!... Și, oricât ar părea unora de ciudat, Ceaușescu avea chiar și în ultimul său deceniu, mai ales prin „efectele” demagogice și „organizatorice” enumerate mai sus, o anume bază în populație. Nu puțini au căzut pradă „anti-occidentalismului”, ca și „antiintelectualismului” său, de fapt un populism ieftin și grosolan
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nord comandamentele moscovite, altfel „tipul” lor de lideri, altele tradițiile lor „europene”, care au modelat nu de puține ori „doctrina”, pur și simplu! Și-apoi, „ambientul”, „mediul social și psihologic” în care ne trimiteam „semnalele” unei „noi arte” - care avea, ciudat, „doar” ambiția de a fi „cea veche”! -, mediul era încă confuz, traversat de dâre groase de cenușă și zgură, chiar de focare de dogmatism sovietic, realist-socialist, de artă falsă, propagandistică, dușmănoasă față de orice „artă burgheză”, de fapt, față de orice artă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și care ar compărea, în zilele noastre, în fața tribunalului corecțional, pentru incitare la ură rasială și apologia crimelor de război). Din punct de vedere romanesc, Dumnezeul mâniei și al armatelor dovedește mai mult caracter decât Tatăl, mult mai blajin dar ciudat de tăcut, al unui Fiu care nu se întoarce cu adevărat spre El, fără succes, de altfel, decât în ultima instanță. I s-ar datora lui Marcu, mi-a confirmat un bibliotecar de aici, acel first draft, inițiat prin anul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dumnevoastră găsiți normal acest lucru? Eu am nevoie de un document special pentru a ieși la cutare oră și a mă întoarce după cutare oră în orașul meu. Iar el poate circula cum și când vrea. Ce ziceți de asta? Ciudat lucru, într-adevăr. Atâta doar că este în norma statului "evreu", cel al evreilor din lumea întreagă care pot veni să se instaleze aici fără măcar a spune parola, străini de acest pământ și, în același timp, la ei acasă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în raport cu cea mare și în opoziție cu ea. Antiiudaismul face parte integrantă din dogmatica catolică, cel puțin până la declarația Nostra aetatae (1965) care a marcat o schimbare de direcție. Ceea ce nu implică în mod necesar antisemitism, dar predispune în mod ciudat la așa ceva, după cum a arătat-o și regimul de la Vichy (o confuzie a planurilor la care creștinii din Orient rămân mai expuși ca alții). Un mea culpa pontifical, o vizită la șef-rabinul din Roma sau un bilețel de iertare strecurat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aceasta a județului drumurile sunt într-o stare de sălbăticie africană. Un singur lucru a găsit cu cale să facă administrația dorohoiană, în vremea din urmă. A așezat la cruci de drumuri table cu inscripția: "țineți dreapta". Fac un efect ciudat aceste table așezate la drumuri care nu sunt drumuri. Dar asta a făcut-o prefectul de când are prefectura automobil, spre a putea să-și facă în voe fasoanele sale această mașină. Primarii, notarii în aceste sălbăticii sunt tot ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceasta e renumele restaurantului Bagatelle. Cine-i patron aici? întrebăm noi pe chelnerul olandez, care vorbește destul de bine franțuzește. Le patron? C'est Mr Tosilà, ne răspunde el politicos. Tovarășul nostru, inginerul Marcel Popescu, ne atrage atenția asupra numelui acestuia ciudat. Acest Mr. Tosilà e pur și simplu Tocilă. E un român din regat, rătăcit la Amsterdam de multă vreme. Am mai mâncat și altă dată la acest restaurant și am stat de vorbă cu domnul Tocilă. Trimitem, prin garçon domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de producție, nici liniștea și siguranța atât de necesară unui Stat nu s-a produs; nu trăim încă într-un regim legal. Prin obiceiul abuzului, autoritatea a devenit șovăielnică și a slăbit. Ce se întâmplă dacă elementele anarhice întrunesc sufragii? Ciudat ar fi ca însăși constituția amenințată să se refugieze subt ocrotirea unui regim dictatorial pe care l-ar alcătui propriii săi apărători, partidele așa zise de ordine. 23 Dechemvrie. La Karlsbad vine lume de pretutindeni, din toate continentele, în număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Religia dominantă a fost catolicismul alături cu ortodoxia și mahomedanismul. Cineva a spus că Iugoslavia a izbutit să împace două alfabete, trei religii, patru limbi, cinci republici. Anghel a dovedit facultatea de a descoperi oameni de aici care vorbesc românește. Ciudat că Românii și Sârbii așa de apropiați, de o parte și de alta a unui hotar vechi, astăzi din punct de vedere al culturii, nu cunosc nimic unii despre alții. La Vârșeț se află un mic centru cultural care publică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iar la Kodja Husein spre amiază, așa cum se menționează în toate scrierile despre bătălie. „Sultanul gaziu, văzând la vitejii ieniceri o purtare potrivnică obiceiului lor, relatează Sa’adeddin, s-a adresat agalei lor și l-a dojenit, zicând: Ce lucru ciudat au făcut acești oglani! Așa fac cei care se încing cu brâul vitejiei ?» apoi, luând scutul de apărare în mâinile sale binecuvântate, a dat pinteni calului să înainteze. Cei din oastea de Poartă, la rândul lor, atacând cu toții dintr-o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
singurul vinovat că n-ai plecat acum câteva ore, deci ți se va imputa contravaloarea biletului și, probabil, o eventuală amendă pentru anularea comenzii pe tronsonul Madrid-Lima. Tovarășe B. numele lui avea o rezonanță turco-tătară mi se pare cel puțin ciudat să mă luați la rost ca pe un delincvent, vedeți că nu vă adresați subalternilor dumneavoastră; voi informa pe tovarășul ministru despre ceea ce mi s-a întâmplat și de amenințările directorului adjunct al Contabilității. Domnia sa va judeca și va decide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
poarta a doua, apoi pe a treia. Știam că dl. Diamandi era închis într-o celulă din Bastionul Trubețkoi, dar, înainte de a intra, a trebuit să parlamentăm cu o mulțime de temniceri însoțiți de marinari sau de soldați complet analfabeți. Ciudat, în acest regim egalitarist în care, de mai bine de un an, soldații nu mai salutau pe ofițeri, toți cei pe care i-am întâlnit în curți, culoare sau în sălile de grefă ale tribunalelor, impresionați probabil de strălucirea costumului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
vreme prin preajma lui Sigismund de Luxemburg, la Timișoara, se pare. Istoria, războiul, puterea. Cruzimea. E cruzimea Medeei. Mai pot spune că a fost deja tradusă în câteva limbi: engleză, franceză, sârbă... Un poem de-al tău are un titlu oarecum ciudat: "Cocoșul de Neamț". E vorba de un cocoș giruetă? Care e povestea acelui cocoș care s-a făcut metaforă și nu... ciorbă? Doamne, ferește! Povestea acestui poem se "povestește" de la sine în chiar textul omonim. E legată, oricum, de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
discurs despre metodă. Ca Durkheim ce tipărea întâi regulile metodei sociologice, apoi, ghidat de ele, oua studii ample! Amantă prilejuală îmi va fi fost, este și va fi Domnișoara Poezia, soață legiuită mi-i însă Doamna Teoria, sub chipul ei ciudat de speculație cu mijloacele scrisului, fragmentat, eseului explodat, dialogului patafizic, notulei, hipertextului prefațial, notelor infrapaginale și finale. Uite, ultima-mi cucerire, de care nevastă-mea are o vagă știre: o ediție bilingvă din Pessoa O guardader de rebanhos. Citesc și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
turle, cu hramul Sfântului Apostol Petru, acoperită cu plumb. Și această biserică avea rang episcopal, iar lângă biserică se găsea mănăstirea în care își avea reședința episcopul și monahii. De ea țineau alte două biserici de lemn. La atâtea biserici, ciudat este însă că în oraș, erau la acea dată numai 10 familii de locuitori „schismatici” „ceea ce ar face poate 60 de suflete numai în jurul orașului”. Catolicii, deși nu aveau un preot și nu puteau asculta o liturghie, totuși „sunt atât
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
oră prin pădure era timpul cel mai plăcut din toată ziua. După viorele, au început micșunelele, pe urmă brebeneii. Într-o zi pădurea era albastră, apoi albă, roză, încolțeau mugurii și puneau un văl verde pe stufișuri, făceau un contrast ciudat cu zăpada ce mai rămăsese pe unele locuri, ultima urmă a acelei ierni năprasnice. Vremea caldă grăbea vegetația, dar pe câmp aproape nu se lucra, oamenii nu aveau vite, bietele femei, singure pe acasă, se luptau cu greul. Când mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fu informat și se convinse că, împotriva hotărârilor partidului, George se afiliase cu cei care complotau aducerea prin țului Carol, că fusese în străinătate să-l vadă. N-avea probe ma teriale, dar [avea] indicații destul de sigure. Ni se părea ciudat că în acest timp ne evita, trecea prin București fără să vină la mine să mă vadă, relațiunile deveniseră rare. Când, deodată, sosi principele Carol, comitetul partidului fu convocat, George sosi de la Iași, se duse direct la Marinescu, unul din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
durea. După un ușor pansament la infirmeria gării, se pregătea să transporte corpul lui Duca la vila Costinescu, când regele ceru să fie dus la Palat. Acolo rămase până a doua zi, când sosi doamna Duca și plecară la București. Ciudat lucru, regele, care făcuse frumosul gest să-l depună la castel, nu asistă la ridicarea corpului și nici nu salută pe doamna. Dinu sosise cu primul tren. De la gară, corpul fu dus direct la Ateneu, de unde era să se pornească
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la plimbare, și când mai aveam cam 500 m până la destinația noastră, auzim la un moment dat niște sunete, ca niște gemete... dar în valea aceea măreață a Cernei, înconjurată de versanți înalți de peste 300 m, toate sunetele se auzeau ciudat, cu un fel de ecou care se prelingea peste vale până departe. Ne tot dădeam cu părerea ce poate fi, poate un muget de cerb, sau de alt animal sălbatic, un geamăt de durere...... Am ajuns într-un loc unde
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
studiilor la „fără frecvență“. Aceste avataruri formează însă alt capitol al vieții lui Sorin Titel și al vieții noastre, de care va fi, poate, vorba altă dată. Orgoliul creator Prin anii 1958-1959, Paul Georgescu, în a cărui perso nalitate coabitau ciudat o componentă dogmatică și o alta liberală, încuraja, dând curs celei de-a doua, strângerea tinerilor în jurul Gazetei literare, revista condusă de el. De fapt, el însuși era, atunci, un om tânăr, căci nu împlinise patruzeci de ani, dar eu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
știți, din respect, eu provin de la țară, pe când dumneavoastră... — Ia nu mai face pe nebunul, l-am repezit, numai tu ești de la țară? Mai bine recunoaște că-ți bați joc de noi! Într-adevăr, nimerisem ținta, îl dibuisem, ceea ce, iarăși ciudat, i-a stârnit o izbucnire de satisfacție, de parcă trecusem ca învățăcel o probă dificilă în fața Maestrului: „Te-ai prins, bravo, îmi pare bine!“ De fapt, acel episod a fost la originea prieteniei care ne-a legat în toți anii studenției
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
chiar uitare, datează de mai demult. Autoare a treizeci de volume de poezie și proză, această poetă din generația mea nu a fost considerată printre cele mai bune ale contemporaneității ei literare, cum de fapt este. Lucrul s-a petrecut, ciudat, cu toată recunoașterea originalității ei de către critici cum sunt Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gheorghe Grigurcu, Ion Pop, L. Ulici, Dan Cristea și de către alții a căror judecată de valoare a contat și contează. În ce mă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Mircea Iorgulescu, din moment ce nu era în țară și nici nu trimisese, după cât știam, vreun semn concludent că intenționa să revină? Cine vorbea despre el, cum auzisem, ca despre un posibil lider al nostru, nu știa acest lucru? Mi se părea ciudat. Reflectând mai mult, am ajuns însă la concluzia că numele lui Mircea Iorgulescu nu se putea să nu fie invocat în îm prejurările de care am vorbit. Că era sau nu în țară, că avea sau nu de gând să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]