7,741 matches
-
rădăcini În Europa mai mult decât pentru ceilalți continentali, se leagă de Holocaust. Preocupați Încă de la Începuturile dezvoltării științei lor de raportul dintre bine, rău și comunitate, sociologii au subsumat crimele colective fie termenului pogrom, fie cuvântului genocid. Cum clarificarea conceptuală - generatoare a atâtor neînțelegeri artificiale În dezbaterile purtate de-a lungul timpului privind Holocaustul - este o miză a modului În care Mihai Milca tratează subiectul abordat, cartea face o diferențiere clară Între primul concept, ca desemnând mai degrabă crima colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acestor grupuri; În multe situații, asemenea relații sunt continuări sau reprezentări ale apartenenței tinerilor la structurile sociale dominante și funcționale pentru ei și pentru familiile lor. „Elemente În predefinirea modelului cultural”, al doilea capitol, ne dă definirea generală și conținutul conceptual al noțiunii de model. Tot În acest capitol autorul tratează problema paradigmelor În Înțelegerea modelelor culturale; potrivit opiniei autorului, paradigma este un alt element de care trebuie să ținem cont În orice Încercare de studiere și deci de definire a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nu s-a constituit ca reacție ideologică la corpusul celorlalte științe socioumane (cu care ea Întreține, de altfel, fructuoase relații de interdisciplinaritate), ci ca operă - mereu perfectibilă - a efortului uman de autocunoaștere. Că lucrurile stau astfel o dovedește Însuși freamătul conceptual și metodologic al disciplinei, prezent inclusiv În volumul de față prin dezbaterea dintre practica antropologică abroad vs. at home, prin proliferarea fecundă a unor noi publicații și direcții de cercetare, prin emulația produsă printre noile generații de studenți etc. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și de cadru didactic universitar. Lucrarea exprimă pe deplin abilitățile de cercetare ale autoarei și capacitatea de a studia o temă dificilă. Lucrarea este alcătuită din „Introducere”, cinci capitole, „Concluzii generale”, bibliografie și două anexe. În „Introducere” se discută premisele conceptuale și metodologice. Am reținut ideea autoarei că În literatura de specialitate din România nu există cercetări empirice privind relația dintre competența socială și competența profesională, dar, spunem noi, nici un fond teoretic prea dezvoltat. Am ținut să remarc această situație pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei în scopul obținerii unei relații mai subtile între nivelul semnificat și nivelul semnificant este evidentă. Și în alte incursiuni critice - Desenul din praf. Idei, autori, cărți (1998), Chipul din apă. Între conceptual și senzorial (1998), Narrative Poetry. The Mythical Mode (2001), Dicționar SF (A-F) (2003), Dramatic Poetry. The Mythical Mode (I, 2003) ș.a. - P. evidențiază „gândirea mobilă și mereu asociativă”. Analiza critică, niciodată superfluă, trimite la autori din spațiul anglo-american sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
1989; The Theory of the Novel, Iași, 1991; Proza comportamentului, Iași, 1992; The Romanian Novel, Iași, 1992; The American Novel, Iași, 1993; Poetics ef the Novel, Iași, 1997; Desenul din praf. Idei, autori, cărți, Iași, 1998; Chipul din apă. Între conceptual și senzorial, Iași, 1998; Narrative Poetry. The Mythical Mode, Iași, 2001; Dicționar SF (A-F), Iași, 2003; Dramatic Poetry. The Mythical Mode, I, Iași, 2003. Repere bibliografice: Magda Ursache, Cu cărțile sub vremi, CL, 1999, 6; George Bădărău, Analiza povestirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
în discurs ceea ce fiecare religie privește ca esențial despre Unul divin, tocmai aici diversitatea pare de nedepășit, multiplicitatea pare ireductibilă. Iată un paradox care ne poate reaminti în mod frapant, imperios, deosebirea de nivel dintre experiența noetică și formularea ei conceptuală, faptul că cea din urmă nu este decît figură orientativă spre adevărul eliberator perceput de cea dintîi. Or, faptul de a rămîne, în materie de credință, de cunoaștere spirituală, la treapta conceptului riscă să producă idolatrie, spune abrupt Grigore de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din perspectivă umană. Cusanus nu face doar o expunere teoretică, ci marchează totodată un drum, construiește o metodă care poate călăuzi demersul interior. Teologia își regăsește astfel sensul prim de experiență spirituală, din care pot decurge elaborările discursive ale teologiei conceptuale. Același înțeles îl avea, de altfel, filozofia în lumea antică, după cum a demonstrat admirabil Pierre Hadot : ea însemna în primul rînd exercițiu spiritual, împărtășire a experienței de cunoaștere, suport pentru cunoașterea vie a principiilor. Metoda cusană mobilizează într-un crescendo
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Populism, democrație și naționalism în Slovacia (Kevin Deegan-Krause) 293 Capitolul 10. Populismul: remediu și amenințare pentru democrație (Cas Mudde și Cristóbal Rovira Kaltwasser) 329 Bibliografie 357 Indice 397 Note contributori 407 Postfață (Sergiu Mișcoiu, Sergina Gherghina) 411 Cuvânt-înainte Populismul: complexitate conceptuală și expresie fenomenală Apariția în limba română a volumului despre populism (editat de Cas Mudde și Cristóbal Rovira Kaltwasser) reprezintă nu doar un foarte bun prilej pentru a evalua stadiul cercetării acestei teme la nivelul comunității autohtone de științe sociale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
căruia, pe filon socio-economic mai ales, pare să-i fie specific, cât și în cel european, unde cunoaște forme interesante, implică recalibrarea raportărilor teoretico-politice și sociologice în sensul depășirii obișnuinței de a plasa prezența sa empirică, ca și identitatea sa conceptuală, în zona "negativității". Ca și alte concepte ce exprimă realități politice, populismul a fost expus, îndeobște, într-o "vitrină" a aspectelor patologice ale politicii democratice. Deloc întâmplător, raportarea sa la democrație este una permanentă, fapt identificabil și în cazul volumului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care acesta ar expune democrația, ci, mai curând, să îl utilizeze în sensul unui instrument care să ne ajute să înțelegem unde anume apar disfuncțiile democratice și cum pot fi acestea înlăturate. Potrivit unei astfel de direcții, ce presupune reconsiderarea conceptuală și analitică a populismului, acesta din urmă poate fi înțeles drept un "barometru potențial al politicii reprezentative"1. Ca atare, operând cu definiții minimale atât în cazul democrației, cât și în cel al populismului, autorii reuniți sub bagheta lui Cas
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
făcându-se abstracție de profilul său cultural și ideologic. Or, atât abordările normative, cât și cele empirice de dată recentă, identificabile în literatura internațională și, în spațiul românesc, în volumele semnate sau editate de cei mai sus pomeniți atestă complexitatea conceptuală și fenomenală a problematicii populismului. Relevarea acestei situații permite observația că, și prin traducerea în limba română a volumului, specialiștii și studenții în științe politice, dar și analiștii politici, jurnaliștii și politicienii au acces la un cadru analitic în măsură
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și cultural (având drept caracteristici transdoctrinarismul și procesualismul și exercitând, în plan societal, ceea ce numesc un efect de influență asupra actorilor și instituțiilor politice 4) poate explica disfuncțiile democratice ale societății noastre. Ca atare, și din această perspectivă, înțelegerea complexității conceptuale și a expresiei fenomenale a populismului, pe care ne-o propune volumul coordonat de Cas Mudde reprezintă, în mod evident, un foarte important câștig. Daniel Șandru Prefață Așa cum se întâmplă cu multe lucruri în ziua de astăzi, la originea colaborării
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asigură aplicarea la scară largă (în timp și spațiu) a conceptelor-cheie ale acestei cercetări, aderând la ceea ce Giovanni Sartori (1970) numea definiții minimale (cf. Collier & Gerring, 2009). Astfel, scopul principal al acestui capitol este acela de a oferi un cadru conceptual și teoretic clar, capabil să ghideze studiile de caz individuale ale cărții, asigurând un nucleu teoretic comun, dar lâsând, în același timp, loc pentru accentele individuale. În primele două secțiuni definim termenii cheie ai cadrului teoretic: populismul și democrația (liberală
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
atașat de un spectru larg de "ideologii gazdă" și de actori politici. Din moment ce nu este necesar, ba chiar imposibil, să dezbatem toate definițiile existente, ne vom mărgini să rezumăm principalele manifestări istorice ale populismului și să discutăm trei dintre abordările conceptuale cele mai întâlnite: populismul înțeles ca mișcare, ca stil politic și ca discurs. Vom încheia cu o definiție minimală a populismului pe care o considerăm adecvată și care este întrebuințată de toți autorii acestui volum. 1.1.1 Scurtă istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cele mai întâlnite: populismul înțeles ca mișcare, ca stil politic și ca discurs. Vom încheia cu o definiție minimală a populismului pe care o considerăm adecvată și care este întrebuințată de toți autorii acestui volum. 1.1.1 Scurtă istorie conceptuală a termenului populism Potrivit perspectivei curente, originile conceptului de populism se regăsesc la sfârșitul secolului al XIX-lea atunci când au apărut Partidul Populist în Statele Unite ale Americii și așa numiți Narodniki (Canovan, 1981: 5-6). Cu toate că sintagma populism apare ca o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în ciuda acestor dificultăți, se poate identifica un nucleu care să fie prezent în toate manifestările populismului? Cu toate că anumiți autori (Canovan, 1982; Hermet, 2003) au dat un răspuns negativ la această întrebare, mulți alții s-au străduit să formuleze un demers conceptual, având drept scop principal identificarea elementelor prezente în toate manifestările populismului. Având în vedere că o analiză amănunțită a tuturor acestor demersuri depășește scopurile noastre, ne vom mărgini să examinăm critic trei noțiuni ale populismului, care sunt foarte influente nu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
consacrată populismului. Și totuși, odată cu sfârșitul anilor 1990, s-au făcut pași importanți în dezbaterea privind definiția populismului. Acest progres este legat de apariția unor noi contribuții care vizează să formuleze o definiție a populismului capabilă să depășească problema glisării conceptuale (i.e. aplicarea conceptelor la cazuri noi) și pe cea a dilatării conceptuale (i.e. distorsiunea care apare atunci când un concept nu se potrivește unor cazuri noi). Pentru a răspunde acestor dificultăți, au fost întrebuințate două direcții: clasificarea radială și cea clasică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
importanți în dezbaterea privind definiția populismului. Acest progres este legat de apariția unor noi contribuții care vizează să formuleze o definiție a populismului capabilă să depășească problema glisării conceptuale (i.e. aplicarea conceptelor la cazuri noi) și pe cea a dilatării conceptuale (i.e. distorsiunea care apare atunci când un concept nu se potrivește unor cazuri noi). Pentru a răspunde acestor dificultăți, au fost întrebuințate două direcții: clasificarea radială și cea clasică (Collier & Mahoney, 1993). Atât clasificarea radială, cât și cea clasică încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
definitorii ale populismului, astfel încât să putem construi o asemănare de familie (Sikk, 2009). Cu alte cuvinte, definiția radială a populismului poate conduce la un fel de pseudo-consens: "Acordul privind un termen, poate ascunde o neînțelegere cu privire la sensul său. Îmbrățișarea diversității conceptuale poate duce la mărirea confuziei" (Weyland, 2001: 3). În fapt, utilizând o definiție radială, se poate întâmpla ca diferiții autori să râmână la propriile lor definiții, în loc să ajungă la o înțelegere comună a aspectelor fundamentale ale populismului. Prin urmare, versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
definiție radială, se poate întâmpla ca diferiții autori să râmână la propriile lor definiții, în loc să ajungă la o înțelegere comună a aspectelor fundamentale ale populismului. Prin urmare, versiunea clasică a clasificării, reprezintă calea cea mai bună de a consolida claritatea conceptuală și de a stimula cunoașterea cumulativă, mai cu seamă atunci când vine vorba de studiul comparat al populismului. Acest aspect conduce la următoarea întrebare: cum poate fi obținută o definiție minimală a populismului. Nu este lipsit de importanță să menționăm aici
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
definiția prezentată mai sus (vezi secțiunile 1.1 și 1.2), scopul nostru este acela de a ajunge la o poziție non-normativă cu privire la relația dintre populism și democrație 4. Vom dezvolta această perspectivă bazându-ne, în primul rând, pe analiza conceptuală, fără ca prin aceasta să ignorăm realitățile empirice. Pe scurt, vom argumenta că populismul poate fi privit, în același timp, ca un remediu și ca o amenințare la adresa democrației. Mai exact, din punct de vedere teoretic, populismul este în mod fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care, luate împreună, definesc poliarhiile. Însă, utilizând definiția pe care Dahl o dă democrației liberale, ne confruntăm cu dilema intensiune-extensiune subliniată de Giovanni Sartori (1970). Astfel, în timp ce noțiunea de poliarhie poate fi aplicată unei clase largi de cazuri evitând dilatarea conceptuală (o extensiune prea largă), ea are o prea mică forță analitică pentru a distinge diferențele între democrațiile care există în realitate. (intensiune slabă). În consecință, suntem conștienți de faptul că democrațiile liberale, potrivit definiței minimale a lui Dahl pot demonstra
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
amenințare sau ca un remediu al democrației. Studiile viitoare se pot sluji de acest cadru interpretativ pentru a propune și alte ipoteze. Concluzii În acest capitol introductiv, am prezentat concepția noastră cu privire la relația între populism și democrație, care constituie cadrul conceptual și teoretic al acestui volum. Întâi, am propus o serie de definiții pentru populism, democrație și democrație liberală. În al doilea rând, plecând de la aceste definiții am argumentat că, cel puțin teoretic, populismul are o relație pozitivă cu democrația, însă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
tendințe populiste și-au făcut totuși apariția în anii 1990, savanții au dezbătut dacă și cum ar putea fi populismul reconciliat cu liberalizarea pieței (vezi Roberts 1995 și Weyland 1996 și 2001 pentru o trecere în revistă a acestor dezbateri conceptuale). Ascensiunea meteorică a lui Chávez a trecut dincolo de aceste dezbateri, demonstrând fără nicio urmă de îndoială că formele de populism mai tradiționale, etatiste nu au fost aruncate în lada de gunoi a istoriei; de fapt, ele s-au reîntors cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]