13,488 matches
-
ceva numai pentru prinți sau tenori celebri. Într-un luminiș păzit de un leu de piatră, mai multe morminte dorm încărcate de viță cu flori mari, viorii. E frumos. În vis, Harry ar vrea să fie îngropat acolo. Întreabă cât costă, dar i se răspunde că nu se poate, că aici e Père Lachaise și nimeni nu se poate îngropa. Numai francezii. ─ O-la-la! zice Harry în vis. Și pleacă mai departe pe un drum printr-o vale așezată într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zi în 1958, după treisprezece ani de asemenea trai, am cumpărat tot din surplusul de război un set de scule pentru cioplit lemn. Nu era surplus din cel de-al doilea război mondial, ci din războiul din Coreea. M-a costat trei dolari. Când l-am adus acasă, m-am apucat să cioplesc coada de la mătură fără vreun scop anume. Și brusc mi-a venit ideea să-mi fac un set de șah. Vorbesc aici de reacția mea bruscă, fiindcă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
scrisori. O să le deschid pe loc una câte una și-o să le reproduc conținutul. Speranța, se spune, încolțește veșnic în pieptul omului. În orice caz, în pieptul lui Dobrowitz chiar că încolțește veșnic, ceea ce explică, presupun, de ce omul ăsta mă costă așa de mult. Singurul lucru de care am nevoie ca să fiu un om liber, susține Dobrowitz, este o cât de mică dovadă că a existat o persoană cu numele de Frank Wirtanen și că Wirtanen m-a făcut spion american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
asta frumoasă întors iar acasă. Să-i dai mâna cetățeanului și să te bucuri de el! Evenimentele nu știi niciodată cum stau să se precipite. Totul este ca noi să fim pregătiți. De ce să refuzați o cinste care nu vă costă nimic. Ajungeți apoi și la București, în conducerea partidului. Nu asta-i însă problema problemelor acuma. Eu am venit doar să vă pun în temă. În cele din urmă, Băcănel pricepu că nu i se înscenează nimic. Era pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
străinătatea, alte oferte, valută, consacrare internațională. În mod sigur nu ar mai fi putut să se rostuiască. Aspasia îl ajutase mult. A trimis pe unul de ICRAL de i-a făcut un deviz simbolic, nici cinci pânze nu l-a costat. Cei de la Uniune s-au făcut că nu observă mutarea. Îl avea acolo pe Schwartz, de la Achiziții. Semnase actele pe 26 mai 1987, în ziua în care Gorbaciov, aflat în România, vizitase și Drumul Taberii, cartierul unde locuia pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că să te fereasacă Dumnezeu de câte fețe are românul, că oricum ai da-o el tot cu fața-n sus cade și cu gura deschisă să te-njure. La un an după ce terminasem Facultatea și luasem și diploma, că costa ieftin o diplomă pă vremea aia, cu o mie cinci sute de dolari îți făcea chiar profesorul de-l aveai lucrarea pe care o vroiai, acum s-a mai schimbat lucrurile, e mai industrial, e mai mulți care trage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
porții de porc cu alune, o supă Su Qi pentru Sara, patru paste de primăvară, două mere glazurate și trei lămâi în caramel. Bineînțeles că, după ce am comunicat informațiile operatoarei, Cornel m-a luat deoparte și m-a întrebat cât costă. Eram pregătit și i-am arătat foaia cu calcule, demonstrându-i că am făcut cea mai bună alegere, fiindcă îi mai rămâneau 140 000 și, în plus, avusesem deunăzi cu băieții o lungă discuție despre porcul cu alune (întrebase Buicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
toate degetele și cât de repede s-o putea. Vreau să mă fac secretar. - Ei, vezi, e bine așa, să ai un scop. Și merge, merge? - Nu prea, am oftat. E greu. Mereu bat pe de lături. Și banda corectoare costă foarte scump, așa că trebuie să fiu foarte atent, ceea ce îmi încetinește ritmul de învățare. - Important e să fii foarte relaxat. Alt sfat nu pot să-ți dau. În acea clipă ușa s-a deschis și a intrat taică-meu. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Panorama mișcătoare de pe fundalul decorului pentru Virginia Woolf era năpădită de un strat gros de iederă artificială, luminat slab, pentru a reprezenta peretele grădinii văzut prin fereastra din spate. Când mi-a arătat locurile, Bez îmi spusese cât de mult costase acea cantitate de iederă de plastic - aproape o mie de lire - și, după ce mi-am revenit din uimire, l-am întrebat dacă aș putea să refolosesc o parte din ea atunci când decorul va fi demontat. Reciclare creativă. Voiam să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o coboare și unul care s-o tragă dintr-o parte în alta. —Mamă, da’ complicat mai e, suspinai eu. Și eu care credeam că-n zilele noastre totul se face pe computer. —Ba pe naiba! Bez părea foarte amuzat. —Costă o căruță de bani și s-ar strica tot timpul. Singurul loc unde au sistem computerizat e la Covent Garden, sau cam așa ceva, și-ți zic eu că-ți dă niște bătăi de cap cumplite. Când auzi ce povești se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
știți că nu sunt diamante, dacă nu sunteți garimpeiro? Trebuie să cauți ca să găsești. Cel de al treilea necunoscut, numitul Lucas, se apropie încet de fată și o privi foarte de aproape. — Nu e rea indianca, spuse el. Cât a costat? — Nimic. Nu e a mea. — V-o cumpăr. — V-am spus că nu e a mea. Două bidoane de cafea, trei kile de făină și niște bocanci. — Vă repet că n-o pot vinde. Este sora lui Kano, un războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de întors cu același autobuz, de îndurat același frig, de mâncat prost și fără poftă și de căzut istovit în patul dintr-o cameră înghețată și tristă. Mai târziu, cu solda lui de locotenent activ, cumpărarea hainei l-ar fi costat trei zile de luptă în junglele din Vietnam, trei zile de ucis și de risc de a fi omorât, trei zile de îndurat privirile pline de ură ale bătrânilor, femeilor și copiilor din sate și de pe drumuri, trei nopți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rău că vă dezamăgesc. Doar Ministrul Transporturilor sau președintele pot opri aceste lucrări. — Ministrul a refuzat. Am bănuit acest lucru. Soluția pe care o propuneți dumneavoastră, o șosea la poalele Anzilor, scumpește necrezut de mult lucrările. Am înțeles că ar costa aproape de cinci ori mai mult. — De patru ori... — Imaginați-vă! Bugetul va crește la opt sute de milioane. Nu mă miră refuzul ministrului. — Pe termen lung, țara va pierde mult mai mult. — Asta e ceva ce încă nu s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
valorează cât un muncitor la șosea? Sau cât un soldat? Sau cât un inginer? — În ochii lui Dumnezeu, da, firește. Atunci, dacă deschiderea șoselei pune în pericol viața yubani-lor, e drept să fie împiedicați să o facă, deși i-ar costa viața pe muncitori. Nu vi se pare? Părintele Carlos clătină din cap, preocupat. Apoi ridică din umeri, nehotărât: — Măi, omule! protestă el. Nu e atât de ușor. Nu e vorba să se ajungă la lupta armată. — Și ce altă cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
colectiv pe calea ferată, mai practic, mai comod și mai ieftin, Se întoarse spre Mr. Stevens. Energia necesară pentru transportul acestui minereu pe șosea va fi de șase ori mai mare decât scoțându-l cu trenul. Și construirea unei șosele costă de trei ori mai mult decât instalarea unei căi ferate. Compania dumneavoastră ar ieși în câștig. Celălalt medită asupra propunerii pe care tocmai o primise. Îl observau cu toții. Îl privi pe indian. — Ce ar spune yubani-i? Va trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
n-o fac? — Primesc un Articol Cincisprezece. Brunetti zâmbi din nou acela vechi zâmbet afabil. — Un Articol Cincisprezece? — E-un fel de mustrare oficială. Intră În dosarul permanent și le poate face unora multe probleme. Cum ar fi? — Îi poate costa salariul sau riscă degradarea, sau uneori Îi poate face să fie dați afară din Armată. — Fiindcă au o casă mizerabilă? Întrebă Brunetti, incapabil să-și poată Înfrâna surprinderea. Domnule Brunetti, dacă ați vedea unele dintre casele astea, v-ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Înapoi pe pernă. Uitându-se la ea, Brunetti nu știu dacă să-i mai facă niște cafea sau respirație artificială. — Au nevoie de ceva copiii? Cu ochii Încă Închiși, ea scutură din cap. — Ești sigură că nu vrei nimic? O costă un efort inuman, dar reuși să scoată cuvintele. — Du-te de aici o oră, apoi adu-mi o brioșă și mai multă cafea. Odată ce spuse asta, se Întoarse pe burtă și adormi Înainte ca el să iasă măcar din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ieșim astă-seară să luăm cina În oraș? Ea Îi zâmbi, clătinând din cap. — Bine. Alege tu locul și sună pentru o rezervare. Orice restaurant vrei. — Al Covo? Cu bărbăție, Brunetti nu se crispă la cât știa că avea să-i coste. Mai Întâi, pantofii, iar acum cina la Al Covo. Mâncarea era grozavă; la naiba cu cât costa. Zâmbi. — Fă o rezervare pentru opt treizeci. Și Întreabă-i pe copii dacă nu vor să vină și ei. În definitiv, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și sună pentru o rezervare. Orice restaurant vrei. — Al Covo? Cu bărbăție, Brunetti nu se crispă la cât știa că avea să-i coste. Mai Întâi, pantofii, iar acum cina la Al Covo. Mâncarea era grozavă; la naiba cu cât costa. Zâmbi. — Fă o rezervare pentru opt treizeci. Și Întreabă-i pe copii dacă nu vor să vină și ei. În definitiv, era un om căruia i se dăduse viața Înapoi În după-amiaza aceea. De ce să nu sărbătorească? Când ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Nouă. De la magazin. Nu știu dacă sunt pregătit pentru asta, zise Brunetti. Suntem pe cale să ne pierdem anarhistul cu maniere grosolane? — Așa cred, Guido. Jacheta pe care a spus că o vrea este În vitrină la Duca d’Aosta și costă patru sute de mii de lire. — Ei bine, spune-i că Marx nu și-a făcut niciodată cumpărăturile de la Duca D’Aosta. Să se ducă la Benetto alături de restul proletariatului. Patru sute de mii de lire; câștigase aproape de zece ori mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ale Naturii dar; de la înaintași moștenit, talentul nu trebuie plătit; bunul simț, părinții cu dragoste copiilor îl dau, dacă îl au; călătoriile cu gândul printre astre sau în trecut fără cheltuială sunt; evocarea amintirilor scăpate de al uitării dric nu costă nimic.
Gratis. In: Clipe de infinit by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/261_a_597]
-
de copil și de bunic, Să nu mai simt tăcerea când mă doare. Și-n strop de apă vie-ntr-un ghioc Să mă despartă-ncet de cele scrise Și să-mi arate steaua mea de foc, Ce m-a costat atâția ani și vise !
Dorințe. In: Anotimpuri by Popa Emilian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/264_a_568]
-
o privea pe Amanda cu gelozie. —Bravo! a exclamat ea. Mi-ar plăcea să am și eu una. Amanda s-a umflat în pene. —E grozav, nu? O să vină timp de șase săptămâni imediat după ce se naște copilul. O să vă coste, a remarcat Jim din St. Helens. Chiar așa, și-a spus Hugo. Dar, lăsând la o parte cheltuielile considerabile, era destul de mulțumit de ideea cu asistenta de la pediatrie. Tot ce știa despre asistenta lor era că o chema Harris, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zi. Hugo nu era sigur că voia să știe mai multe. Până la ora actuală, nu există decât o singură tabără din asta în toată țara, i-a dat înainte Amanda. Cred că e undeva prin Devon. Se pare că te costă o avere ca să te duci acolo. Hugo a clătinat din cap. I se părea normal. Tot ce avea legătură cu nașterile costa o avere. Într-un fel e păcat că tu n-ai fost acolo, a spus meditativ Amanda. —Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în toată țara, i-a dat înainte Amanda. Cred că e undeva prin Devon. Se pare că te costă o avere ca să te duci acolo. Hugo a clătinat din cap. I se părea normal. Tot ce avea legătură cu nașterile costa o avere. Într-un fel e păcat că tu n-ai fost acolo, a spus meditativ Amanda. —Păcat? a scuipat Hugo. — Da. Taberele de spermă ar fi fost un subiect excelent de articol. Aș fi putut să scriu despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]