9,140 matches
-
Cezar se pricepea la pregătitul cafelei și își explica această pricepere printrun secret pe care l-a aflat cât a fost în Africa, pe care niciodată nu i l-a spus Teofanei cu toate insistențele ei, fie ca să-i încerce curiozitatea, fie că de fapt nici nu era vorba despre așa ceva. în scurtă vreme sosește Cezar voios cu cafeaua care răspândește în tot balconul aroma ei plăcută. — Am făcut o cafea pe cinste, draga mea, așa cum îți place ție, se laudă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
plini de mizerie și încerc o curățare haiducească, lovindu-i unul de altul să mai cadă ceva de pe ei. Și cum dădeam eu așa din picioare, zăresc ceva gălbui, care iese de sub pantof și care mă intrigă și-mi ațâță curiozitatea, și nu mă las până nu-l scot. Mă chinui puțin, căci mi-e lene să mă aplec și atunci încerc în mod repetat să agăț cu vârful celuilalt pantof ce dracu' se ascundea în adăpostul dintre toc și talpă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
când stai la etajul zece în Drumul Taberei, deci, ce dracu-ți veni să te întorci, să redeschizi ușa, și să răspunzi la telefonul acela, deși știi că nu are cine să te caute la ora aia, dar te omoară curiozitatea, și bine că nu s-a oprit din sunat, exact când ai pus mâna pe receptor, cum se întîmplă de obicei, și ai apucat să emiți ace alo, care, fatalmente, te-a agățat într-o discuție sterilă pe care, din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai măiastră mînă. Stalactitele și stalagmitele, răspândite peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața unei primejdii. Luminile lanternelor se întretăiau mereu deschizînd direcții noi spre un tărîm fantastic. Vrăjiți de tot ce vedeau nu se mai gîndiră la propunerea Ilincăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
decît la filmele turnate în junglă... Apoi iar se făcu tăcere. Într-o vreme, o pasăre uriașă, neagră, din acelea de care văzuseră membrii primei expediții la Piatra Domniței, trecu pe deasupra lor fără nici un zgomot. Asta mai trebuia! Frica și curiozitatea fiecăruia se accentuară la maximum. Ce să facă?... Să coboare? Nici gînd. Să rămînă cocoțați acolo, în răchiți, fără nici speranță de salvare? Nici așa nu se putea. Totuși, fiecare mai stătu într-o liniște perfectă la locul său mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și noi un pic aici, Bărzăune! E bine? Bărzăunul nu răspunse nimic și se așeză pe o piatră. Fără să vrea, privirile sale căzură deodată peste niște lespezi așezate într-un mod foarte curios. Continuă să le privească cu o curiozitate din ce în ce mai accentuată. "Măi, a naibii treabă! își zise el scărpinîndu-se după urechea stîngă. Cine-o fi așezat pietrele astea așa și de ce oare?" Din clipa aceea nu mai putu fi atent la nimeni și la nimic altceva. Nu auzi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
putea fi ceva deosebit și încetă să-l mai tachineze pe Bărzăun. Ești dat dracului, Ticule îi strigă nea Petrică în culmea bucuriei. Cum de le-ai putut vedea și pe astea? Dar despre ce-i vorba? întrebă fierbînd de curiozitate Ilinca. Spuneți-ne și nouă! Semnul ăsta reprezintă soarele, iar ăsta de aici luna, răspunse actorul punînd degetul arătător pe fiecare semn. Așa apar ele pe stema Moldovei din cele mai vechi timpuri. Chiar? întrebă Virgil holbîndu-se mai de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de structură, care să-l diferențieze de restul oamenilor. ― Aaaa! E mut ― zise tipul cel înalt. Pauza non-A. presupun. Acum, ca totdeauna, supui ipoteza examenului cortexului și cuvintele semantice adecvate nu vor întârzia să clopoțească. Gosseyn îl studia cu curiozitate. Rânjetul se mai îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica disprețul dumneavoastră. Nu sunteți decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și zise: ― Thorson, adu instrumentele necesare. Gosseyn era pe deplin conștient că nu are cum să scape din încăperea aceea. Păși în direcția aceea și îl lăsă pe Thorson să-i fixeze încheieturile de cotierele fotoliului. Privi apoi cu vie curiozitate la vlăjganul care împinsese până, lângă el o masă încărcată cu o sumă de mașinării cu un aspect foarte complex. Fără să scoată vreo vorbă, Thorson îi aplică pe piele, cu ajutorul unei benzi adezive, o duzină, de prelungitoare în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu pericolul care pândește civilizația, el ― Golbert Gosseyn ― trebuia să aibă grijă să rămână în viață. Încercă deci să privească sosirea lui Crang ca un element pozitiv în acest sens ― Se ridică în picioare, cu mâinile sus, privindu-i cu curiozitate pe cei patru, tentând să-și convingă simțurile de realitatea prezenței lor. Nu se hotărâse încă în ce fel le va istorisi povestea ce i-o impusese Mașina. În timp ce-i cerceta cu privirea, unul dintre bărbați se apropie de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ignorând că respectiva organizație nu era decât o ramură anexă a bandei. O persoană din două sute de milioane. Crang reluă: ― Ei bine, Blayney, adu-i pe soții Prescott. Gosseyn tresări, dar apoi își recăpătă stăpânirea de sine. Îi privi cu curiozitate pe John și Amelia Prescott intrând, cu cătușe la mâini și câte un plasture lipit pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându-l pe Gosseyn. O clipă se luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
câteva minute, că X și cu Thorson au ceva de gând în legătură cu tine. Se opri. Cu degete care tremurau imperceptibil, scoase din buzunar o cutioară de metal. O deschise și, apropiindu-se de Gosseyn, i-o întinse. Gosseyn privi cu curiozitate cele douăsprezece pilule albe. ― Ia una ― îi zise Prescott. Gosseyn bănuia ce va urma, dar se supuse și luă una dintre ele. ― Înghite-o! Clătină negativ din cap. ― Nu înghit chiar orice pilule necunoscute. ― Este pentru protecția ta. Ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lăsă să se ghicească vreo reacție la această readucere aminte. Se întoarse, făcu câțiva pași vrând să plece, apoi se răzgândi, reveni și-l privi fix pe Gosseyn. Atitudinea lui reflectă o ostilitate rece, însă în ochi i se citea curiozitatea. ― După cum probabil bănuiești, noi îți căutăm celelalte corpuri. Prima reacție a lui Gosseyn fu de a se depărta de Prescott. Dar rămase pe loc, înghețat. ― Unde le-ați căutat? ― întrebă el. Prescott râse cu cruzime. ― Mai întâi am avut niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
viața socială, dar asta nu-l îndepărtează nici o clipă de postura de observator, consemnator, moralist. Autorul se retrage din prim-planul acțiunii sau al relatării, el nu devine altceva decât un observator (analist), dotat cu răbdare, inteligență, discernământ, cunoștințe vaste, curiozitate, înțelegere, compasiune pe scurt, se dovedește înzestrat din plin cu participare afectivă. Ceea ce găsim în prozele scurte ale lui Emanoil Rei sunt pilde sugestive, care să-i îndrume, eventual, pe cei dispuși la meditație. Sunt povești banale, ale unor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unui post la Metrou... Asta-i situația, Paraschive! Mai clară ca bună ziua!.. Eforturi zadarnice!.. Am înțeles... Dar în schimbul semnăturii promise îmi poți spune cine-i al treilea și în ce situație se află? Doresc doar câteva date dintr-o simplă curiozitate... și nicidecum să-ți zădărnicesc planul pe care-l văd deja conturat definitiv. O, da! E un pic mai înalt ca tine, puțin mai bine legat, ceva mai bine dotat, cu multă pasiune și de o tandrețe care amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în care nu peste multă vreme ambii vor concura pentru un post de redactor-traducător la Neuer Weg. Georg s-a rezumat doar la a-i da o simplă povață: Mai învață, măi Pițigoi, mai învață! Că numai cu o așa curiozitate nu vei răzbi în viață!.. Asta rămâne să mai vedem, Georgică nene! Numai viața ne va demonstra cum devine chestia!.. Vom trăi și vom vedea.. Destul că nu peste prea multă vreme dulapul personal al studentului Georg Müller a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
totul, ceea ce a determinat o vizibilă agitație în comportamentul păgubașului. Dar ce ai, Georgică? Te văd cam neliniștit, puțin cătrănit de la o vreme și cam tulburat!.. Dar și destul de abătut!.. Impresie falsă, Pițigoi! Mai degrabă plictisit aș putea spune, de curiozitatea asta a ta bolnăvicioasă de codoș ce ești. Caută-ți altă orbită că, în ce mă privește, mai mult de cât ai ciugulit până acum nu ți-a mai rămas nimic în plus de cules pentru ciripeală. Și dacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ciraci pentru gașcă, atâta vreme cât el tot timpul este la școală sau în sala de lectură la studiu. Aiureli scornite de niște minți bolnave, nimic mai mult! În dormitorul acesta suntem șapte inși în afară de el... Patru suntem la germană și, de curiozitate, să facem un sondaj pentru a vedea cine ar putea admite asemenea aberații în afară de voi doi. Căminul este mare, Petre! Eu am auzit că percheziția la dulap i s-a făcut în prezența martorilor și că obiectele suspecte au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cît de mult pot să mă bucur că am terminat cu bine examenele! Am simțit nevoia să mă ridic de pe bancă și săl strîng În brațe. Știam desigur nu doar ce fericire te poate cuprinde, ci și ce nerăbdare și curiozitate amestecată cu oarecare teamă, am simțit eu mai ales cînd am realizat că În sfîrșit am Încheiat cu școala și că urma să dau piept cu o altfel de viață. Mi ai doar puțin și poți spune că ești cu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de independență, adică acea nevoie a omului de a hotărî singur asupra vieții lui și abia după acestea două, nevoia de hrană, fără de care omul nu ar putea trăi. Și să nu te miri, dar după nevoia de hrană urma curiozitatea, adică nevoia omului de a fi la curent cu ceea ce se Întîmplă În lumea În care trăiește, de la banalele bîrfe, pînă la nevoia de a cunoaște chiar explicații științifice ale unor fenomene mai puțin cunoscute, urmată de nevoia de liniște
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
o întrebare. De mai multă vreme voiam să mă lămuresc, așa, pentru mine, dar n-am avut prilejul. - Dacă oi ști, oi răspunde, dacă nu, trimitem supărarea să ne caute pe alte drumuri. - Dar nu e o supărare, e o curiozitate! - Am zis și eu... - Sunt sigur că răspunsul ce-l caut îl pot găsi aici, în șatră, la cel mai luminat om al etniei. - Spune, dom’le, și-om vedea. - Bulibașă, de ce țigăncile nu poartă rochii, ci fuste și bluze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și câte altele. Ina se uita la Alex, Alex la Ina, neștiind ce să creadă. Numai Mihăiță arăta a avea un interes deosebit față de feluritele obiecte de pe biroul colonelului, din dorința de a le cerceta în amănunt. Părinții îi stopară curiozitatea cu o privire plină de înțelesuri. Salvarea colonelului care era pe cale să-și piardă sursa improvizațiilor, fu soneria unui telefon. Era anunțat că la poarta sediului se află peste treizeci de rromi, împreună cu familia convocată. Colonelul fu nevoit să ordone
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
le semnaleze prezența. După ce întâlni ochii concurentului, președintele înțelese că acesta este pregătit să adune de pe strune cu arcușul său toate notele, așa cum le înscrisese marele maestru, și să le aducă în sala de concurs. Într-o așteptare plină de curiozitate, membrii comisiei fură impresionați de modul în care candidatul interpretase această partitură de Bach cu o virtuozitate demnă de invidiat. Tânărul făcuse tot timpul corp comun cu vioara sa. Întreaga arie cursese nestăvilită, ca o apă cu învârtejirile și calmurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oricîte dezinfectante și arome crude sar împrăștia în jur: transpirația umană. Dar tînărul V. a avut tăria să reziste pînă la capăt încercării. S-a îmbuibat cu pastile împotriva greții, a consumat sucuri de fructe pînă în ziua în care curiozitatea i s-a saturat. „-Știam că nu există om bun în stare pură”-îi spune tînărului Doctor care îl asculta încîntat. „Pentru că însuși idealul prezintă potențialitatea viciului. Dar ceea ce-am văzut întoarce efectiv stomacul pe dos. Tu cum suporți
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu vei găsi sfințenie decît în cei treziți asupra omniprezenței morții. Și asta doare. E acreditarea supremă a suferinței. Și dincolo de amăgire, nu-i consolare, ci doar părere de rău!” V. tînăr îl văd pe Doctor cum mă examinează cu curiozitate. Îl întreb de ce mă privește așa. „-Bine sau rău” -îmi răspunde. „-Dorim să despicăm universul cu gîndul nostru și avem iluzia, pentru o clipă, că am reușit. Era să mă convingi. Noroc că mi-am amintit cît sîntem de mici
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]