9,274 matches
-
fi grăbit s-o sterilizeze după terminarea filmului. Stînd cu spatele la polița căminului, aproape reușeam să vizualizez patul cu așternutul de satin albastru și ursulețul de pluș, ca și pe nepoata soților Hollinger, cu rochia ei de mireasă și sinistrele ei domnișoare de onoare. Mi-am făcut un cadru cu degetele În fața ochilor, Încercînd să mă plasez exact În locul În care stătuse femeia cu camera. Dar În camera asta perspectivele erau Înșelătoare. Poziționarea ferestrelor, a balconului și a ușii cu oglindă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui Bobby Crawford. MÎngîind cu blîndețe spatele Paulei, mi-am amintit coșul pieptului identic, ca și talia Îngustă și șoldurile late de Înotătoare. Ea ținuse camera În mînă, ea ținuse setul de baterii atîrnat pe umăr și le filmase pe domnișoarele de onoare cînd o dezmierdau pe mireasă În rochia ei de nuntă, apoi partida de sex consimțit a miresei cu masculul necunoscut. Ea Împărtășise panica pe care-o simțea Anne Hollinger pe cînd era violată de cei doi care dăduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vreo douăzeci și ceva de ani, avea tenul palid tipic englezoaicelor, umeri ciolănoși și priviri scrutătoare. În femeia mai În vîrstă din spatele ei am recunoscut-o pe blonda platinată cu sîni supradimensionați și obraji rumeni care jucase rolul uneia dintre domnișoarele de onoare În filmul porno. Cu un pahar În mînă, Își apăsă obrazul cu osatură slavă de buzele lui Crawford și-i făcu semn să intre În casă. Am ieșit din mașină și m-am apropiat Încet de vilă, urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o trusă de farduri. Farduri de ochi, de obraz, rujuri. — E timpul să începi și tu să te machiezi, îmi spune mama, mângâindu-mă pe obraz. L-am convins și pe tata că nu mai ești o puștoaică, ești ditamai domnișoara, chiar dacă te porți încă de parc-ai fi o puștoaică! Uite numai cum te-ai stropit cu noroi pe ciorapi! Și canadiana e plină de noroi! — Ei, lasă și tu acum! spune tata împăciuitor. Lasă copilul să se bucure de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nunți întâlnite pe traseu: Mirele era călare pe un cal alb, vorniceii, încălărați și ei, alergau în trap săltat, pe de laturi... Trei faetoane cu zestre, clădită de un stat de om, pe care o sprijineau niște bujori de druște, domnișoarele de onoare, cu ochi negri, înaintau în fața unei fanfare de alămuri, care luceau ca luna și cântau de fierbea sângele în tine... Numai la cinematograf poți să vezi ceva mai frumos! conchise ea, în admirația mesenilor și mai ales a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l de frisoane, cu pupilele ei de mercur albastru... Își înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și, fără să mai zică Noapte bună, iubitule ! (desigur, acesta era, dealtfel, sensul reverenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli de buldozere și de mandibulele de fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în amurg, se aprinde câte o lumină coclită, în lămpi vechi de alamă, cu țilindru de sticlă, mai așteaptă, cu resemnare, să sucombe în acest univers ruginiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai așteaptă, cu resemnare, să sucombe în acest univers ruginiu. Odihnească-se în pace strada cuminte, ușile din lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și violete, din micuța mea insuliță! murmură, câteodată, domnișoara Cristina, la urechea lui Mircea, când în fine pășesc, amândoi, pe segmentul de trotuar, izolat în mareea murdară a dărâmăturilor. Toată această mică societate, în care prețioasă, ca aurul, e numai Cristina, adastă, ca într-un purgatoriu de patetică necesitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acela celebru al lui Salvatore Adamo, la interpretarea melodiei Vous permettez, monsieur? când, într-o franceză impecabilă, cu un perfect și armonios "r" roulé, îi făcea lu' mămica și lu' tăticu' fetei promisiunea că vor fi cuminți și el, și domnișoara, până la mariaj: își deplasă încetișor degetul subțire și delicat sub ochi, trăgându-și ușor pleoapa în jos, a sanchi, s-o crezi tu! Zise, cu un fel pronunțat de a sublinia absurditatea respectivei idei în lumea atât de sexualizată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ce armă aveți în bagajul de mână, domnule Vladimir? Parcă ar fi o cheie de muzeu!... El știa că nu are la el nici o cheie de muzeu și replicase cu convingere: E trusa de stilouri Parker și de pixuri americane, domnișoară. Acum, fiindcă își amintise de cele zise la controlul bagajelor, clămpăni încuietorile maletei-diplomat și, depărtându-i capacul numai un pic, își strecură mâna înăuntru: pipăi curios și neliniștit teancurile de bancnote, simțind, sub degete, obiect de metal. Îl trase afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ȘI PLICTISIȚI. HÂRTIE DE ÎMPACHETAT CU DOMNUL IISUS. LIBER PROFESIONIST AL DECENȚEI. ÎNCERC SĂ EXAGEREZ. AȘTEPT CONFIRMAREA. TRATAT DE ÎMBĂLSĂMARE. VÂND. RANĂ ULTRAMODERNĂ. COD PATRIA. FUMĂTOR EXISTENȚIALIST. RUS. SOLICIT ADMIRATOARE. VINERI ORA 17. BISERICA MOALE COLȚ STRADA INEVITABILULUI. TRICOU NEGRU. DOMNIȘOARĂ ENCICLOPEDICĂ. OFER COMPASIUNE. EXTREMA DREAPTĂ SĂ SE ABȚINĂ. CUMPĂR PLICITISEALĂ ȘI SETE DE VIAȚĂ. PRIN CENTRALĂ. CEREȚI LA SATULUNG. SCHIMB ICOANĂ MUNTELE ATHOS. RAZĂ MEDIE DE ACȚIUNE. CONTRA ABONAMENT VIRGIN AIRLINES. VARIANTE. ABSOLVENT. PREDAU MECANISMELE NERUȘINĂRII. DOAR INIȚIAȚI. ÎN SFÂNTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe cea care vorbea, să i se uite deodată de la înălțimea staturii sale drept în față, cu o nuanță de dezinteres ironic, părând că evaluează rece exact valoarea ce o reprezenta. Atitudine din toate punctele de vedere descurajatoare pentru tinerele domnișoare. După terminarea instrucției premilitare a plecat pe Frontul de Răsărit cu gradul de sublocotenent. Numeroasele citații pe ordinul de zi al regimentului pentru bravură au făcut să fie propus pentru avansare. A fost înaintat locotenent și medaliat cu ordinele "Coroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-un elegant tailleur 8 de catifea verde, să înmâneze comisionarului, un puști simpatic în uniformă la culoarea ierbii încheiată până sus cu nasturi aurii, un pachet învelită în hârtie albă peste care tronează o fundă mare, roz, apoi prezintă domnișoarei dorința sa. Fata se apucă cu mișcări îndemânatece să scoată florile din vasele pline cu apă unde sunt ținute. Așezat comod, picior peste picior, pe o banchetă ce dorește să imite un model egiptean, Marius zărește în spatele standului ușa unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
picior, pe o banchetă ce dorește să imite un model egiptean, Marius zărește în spatele standului ușa unei cabine telefonice. Se instalează în fața aparatului, ridică receptorul din furcă, combină cifrele și ascultă. O voce demnă, răspunde calm: Reședința Hagiaturian. Bună ziua, cu domnișoara Smaranda. Vă rog, cine o caută? Marius Rădulescu. Un moment, domnule. Mulțumesc. În pâlnia receptorului se aud tocurile unor pantofi de damă cum răpăie grăbit pe parchet: Marius! Ce bine-mi pare! Unde ești? Acasă. Mai exact, în drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
front. La fel de bine puteau fi și 100.... Povestea lor începuse la școala de echitație "Pegas", una dintre locațiile la modă frecventată de numeroși tineri și tinere aparținând high life10-ului bucureștean. Acolo Marius a auzit pentru prima dată vorbindu-se despre domnișoara Hagiaturian. Nici nu era prea greu, numele ei fiind pe buzele tuturor, bărbați și femei deopotrivă. Deși pe față își arătau mereu bucuria când o vedeau, tinerele domnișoare, chiar și unele doamne mai coapte, nu-și ascundeau gelozia când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
life10-ului bucureștean. Acolo Marius a auzit pentru prima dată vorbindu-se despre domnișoara Hagiaturian. Nici nu era prea greu, numele ei fiind pe buzele tuturor, bărbați și femei deopotrivă. Deși pe față își arătau mereu bucuria când o vedeau, tinerele domnișoare, chiar și unele doamne mai coapte, nu-și ascundeau gelozia când ea nu era de față pentru rochiile și pantofii ei mereu în ton cu moda, bârfa răutăcioasă fiind se pare singurul lucru care le mai putea echilibra psihic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
punctul meu de vedere consider că sunteți depășit în privința cunoștințelor hipice și cel mai puțin calificat să dați sfaturi unei persoane care a călărit chiar dinainte de a învăța să meargă." Răspunsul venise prompt, exprimat pe un ton politicos, dar ferm: "Domnișoară, cu tot respectul, cele câteva minute de când mă cunoașteți nu vă dau dreptul să-mi judecați capacitățile în acest domeniu." Fata nu se așteptase la o replică atât de directă. Pălise, apoi se făcuse stacojie. Întoarse capul și smucind brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de suferit în urma acestui incident neplăcut provocat de graba inconștientă a unui cursant". Cum foarte mulți dintre membrii consiliului de administrație nu doreau să piardă prin concedierea lui Marius un bun instructor, aceștia se arătaseră total de acord cu argumentele domnișoarei Hagiaturian. Astfel că întâmplarea a fost trecută sub tăcere și nimeni nu a mai comentat în vreun fel episodul. Cu toate acestea, relațiile dintre ei au continuat să fie reci. Sigur nu ar fi ajuns niciodată să se placă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ridică, trage marginile vestonului parcă pentru a îndrepta niște cute invizibile ale uniformei, apoi se îndreaptă fără grabă către masa lor. Mișcările ferme trădează condiția fizică perfectă a unui trup robust, întreținut prin permanente vizite la sala de antrenament. Stimată domnișoară Hagiaturian! Domnule! Pocnește energic tocurile cizmelor și înclină scurt capul. Cu un zâmbet larg, Smaranda face prezentările. Logodnicul meu, locotenentul Marius Rădulescu. Domnul locotenent Manfred Kohler. Cei doi tineri se salută cu deosebită politețe. Permiteți să mă așez? întreabă cuviincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Logodnicul meu, locotenentul Marius Rădulescu. Domnul locotenent Manfred Kohler. Cei doi tineri se salută cu deosebită politețe. Permiteți să mă așez? întreabă cuviincios neamțul, uitându-se la Marius. După ce primește încuviințarea se așează atent pe scaunul liber din dreptul Smarandei. Domnișoară Hagiaturian, felicitări pentru noua coafură. Vă prinde minunat. Permiteți-mi să alătur complimentele mele, celor pe care sunt sigur că le primiți în fiecare zi. Sper doar ca logodnicul dumneavoastră să nu înțeleagă greșit acest gest, pornit doar dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
altfel dezastrul campaniei ar fi fost și mai mare. Sacrificiul lor ocupă cel mult o notă de subsol a istoriei, dar oricum, acei oameni au salvat o întreagă armată. Trebuie să recunosc, cunoștințele dumneavoastră mă uimesc. Foarte rar cunoști tinere domnișoare interesate de probleme militare, spune zâmbind misterios și insinuant ofițerul german. De ce? Doar pentru că suntem femei? răspunde Smaranda pe un ton de ironică persiflare. Fiți sigur domnule, ele pot să ațâțe ura, dorința de răzbunare, dar pot să le și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
va dezlănțui după uciderea iubitului ei teribila răzbunare ce va tulbura numeroase regate. Și nu tot femei sunt valkiriile, zeițele aflate în slujba puternicului zeu al războiului Wotan, ce ajutau sufletele războinicilor care mureau eroic să ajungă în Walhalla 44? Domnișoară Hagiaturian, aveți toate șansele pentru o carieră promițătoare la U.F.A.45 Sunt sigur că în rolul unei valkirii puteți fi extrem de convingătoare, mai ales dacă veți interpreta cu aceeași pasiune manifestată acum. Nu vă ascund, frumoasa noastră actriță Ilse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
excelează decât în bombardarea orașelor fără apărare. În acel moment, ospătarul sosește cu felurile de mâncare. Depune expert farfuriile pe masă, apoi dispare fără să scoată o vorbă. Imediat Kohler se ridică. Domnule Rădulescu, mă bucur că v-am cunoscut. Domnișoară Smaranda, revederea dumneavoastră a fost o imensă plăcere. Poate data viitoare voi avea privilegiul să discutăm mai pe larg despre Wagner și celebra lui capodoperă "Inelul Nibelungilor". Apreciez în mod special partea a doua, Valkiria, ce cuprinde renumita cavalcadă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a zeului Marte reușiseră să fure un dram de fericire. Un lux rar îngăduit muritorilor pentru vremurile în care trăiesc. De afară se aud voci agitate și nu după mult timp cineva bate respectuos la ușă. Este una dintre servitoare. Domnișoară, a venit moș Ilie. Dorește să vorbească cu dumneavoastră. Bine, vin acum, răspunde Smaranda surprinsă dar netulburată. Își trage pe umeri o haină ușoară, leagă la gât cu un nod simplu o eșarfa vernil și iese afară. Pe treptele din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Zgomotul unui motor îi face pe cei doi să întoarcă capul în direcția mașinii care oprește lângă ei. Smaranda deschide portiera și coboară cu un zâmbet plin de farmec. Ceremonios, doctorul își scoate pălăria și îi sărută mâna. Omagiile mele, domnișoară. Bună ziua, domnule Solomovici. Vă mulțumesc că ați venit așa repede. Cât de grav este accidentul? Destul, dar fiți fără nici o grijă, printr-o îngrijire atentă pacientul își va reveni complet, fără alte complicații. Aveți promisiunea mea. Doamna nu este venită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]