7,888 matches
-
1995) i se conferă Premiul pentru poezie la Salonul Național de Carte de la Oradea. Va refuza premiul acordat pentru același volum de Primăria municipiului Cluj-Napoca în cadrul Salonului Național de Carte, ediția 1996. Deși conține în datele ei esențiale receptarea maleficului existențial („Pe muchia mileniului o leprozerie de poeți/ Contemplându-și făina propriilor mâini se încântă” - Anul nimănui), atât de caracteristică răzvrătirii denunțiative a generației optzeciste, poezia lui D. este totuși profund individualizată ca viziune tragică, sepulcrală asupra destinului uman. Atitudinea îl
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
dor să scrii un poem despre/ ființa născătoare, mama florii/ și-a ierbii, despre: // zumzetul dintr-un stup adormit;/ pântecul, lumina incertă din care/ iată se trezește poetul” (Ars poetica). Un ceremonial de limbaj și imagini, precum și un anumit echilibru existențial se degajă din versurile care conturează o poetică a iubirii de cuvânt și lucruri. Aceste caracteristici se regăsesc în Nori luminați (1979) și în Scara interioară (1980): „În frunza harnică a verii, în această uzină/ naturală,/ ușoară și vag iluminată
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
comuniunii mistice și de sugestia deschiderii extatice spre divinitatea uitată a ființei. În volumul de debut, The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului (1989), relația cu transcendentul e literaturizată, construită livresc din paradigmele sacrului (citatul evanghelic, folosit pentru valorile lui existențiale). Ceea ce izbește în aceste versuri este atmosfera de reculeasă intimitate și de temperată fervoare psalmică. Lumea ca o rană se hrănește și se salvează nu prin îndoială, nici prin jefuirea cerului, ci prin umilința împărtășirii din aceeași suferință. Fiindcă imaginea
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
și Direcții și tendințe în proza nouă (1963) confirmă interesul lui D. pentru proza contemporană. Criticul analizează ideile operelor literare mai cu seamă prin prisma evoluției personajelor și compară mereu imaginea literară cu realitatea înfățișată, introducând astfel esteticul în climatul existențial. Eseurile din Intrare în castel (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) militează, pe urmele lui E. Lovinescu, pentru modernizarea prozei românești. D. crede a descoperi un sens al evoluției de la romanul interbelic, ce miza pe rafinarea analizei și boicota cu frivolă indiferență
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
În volumul de povestiri și nuvele Sfârșit de vară (1984), sunt transcrise momente de viață într-o manieră neorealistă: cadre austere, eroi ce se prăbușesc în singurătatea sinelui. Proza ridică faptul banal, aparent plat, la valențele alegorice ale unor semnificații existențiale. Ca traducător din italiană și-a manifestat preferințele pentru autorii contemporani - prozatori și poeți -, selectați din aceeași zonă de preocupări literare: Rolando Certa, Oliver Friggieri, Federigo Tozzi, Mimmo Morina ș.a. De asemenea, a tradus din română în italiană din creația
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
e definitoriu, dar nu elementele anecdotice și derizorii (precum la alți poeți ai generației optzeciste) sunt convocate în text, ci zbaterile profunde și tragice ale eului. Calvarul suferinței psihice e adus în text și înregistrat în consubstanțialitatea lui cu interogațiile existențiale ultime, resimțite dramatic, și obiectivate cu luciditate într-un discurs nu „confesiv”, ci mai degrabă oracular. Cititorul e confruntat direct cu delirul și suferința extremă, „înscenate” aievea și, totodată, ridicate la măsura marii poezii. O poezie oarecum manieristă (în sensul
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
Te caut/ în zid și când nici acolo nu Te aflu/ Te văd...dincolo. Tu pe mine unde mă cauți ?/ unde mă găsești ?” Unele poeme sau secvențe de text au valoarea unor „arte poetice” și, mai mult, a unui program existențial: „secretul deținut de voi/ poate fi mielul/ sau granița extremă/ a monologului// adevărata metafizică/ poezia” (A șasea zi străină). În altă parte, în volumul Johann (1993), se poate citi: „ha și ay, mâine va fi ziua/ în care cuvântul va
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
imaginile livrești jalonează izbucnirea sinceră, Sub umbrela mea roz (1973) investighează universul interior și reține aspirația spre armonie a eului măcinat de o tensiune permanentă. Zilele una cu alta (1982; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) reia o mai veche neliniște existențiala, cu un plus de reflexivitate și adâncime a meditației, dar cu un minus de concretețe sensibilă. În Cum (1984) poeta se arătă tentata să abandoneze planul cosmic pentru a reveni în sfera cotidianului și a experienței senzoriale. Și în „interpretările
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
culturală a subiectului uman. Viitorul este imposibil de atins altfel decât printr-o mobilizare sinergică a forțelor real creative, În care managerii sunt „vioara Întâi”. Diversele stări inerțiale, ce corespund unor obișnuințe și tradiții, subsumate unui alt tip de act existențial, vor fi brutal confruntate cu mutațiile socioprofesionale ultrarapide. Soluția? Un alt tip de instrucție, cu o psihopedagogie adecvată, cu o profesionalizare receptivă la evoluțiile În curs, dar și un antrenament continuu psihocreativ, corespunzător adaptat la ritmurile și accelerarea schimbării. Aceasta
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
concretețea ei, cea pe care au cunoscut-o și au „transpus-o” în versurile lor toți înaintașii autoarei, și anume universul aromânesc arhetipal. C. M. aduce însă în prezentarea acestei lumi un plus de meditație, de sensibilitate și de subliniată reflecție existențială. Se conturează astfel o geografie de suflet inconfundabilă, o imagine complexă, de mare profunzime, a unui univers ce se estompează lent, în timp, cu neputință a fi recompus de cei ce nu l-au cunoscut aievea. O lume-stampă, pe care
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
o privește prelung/ pe el se privește/ și o înghite.” Poemele prelucrează într-un sens totalizant variabilele acestei relații, variantele oferite de compusul instabil și heterotopic care este „haosmosul”. Imprevizibilă, nerepetându-se (deocamdată) de la un volum la altul, deși obsesiile existențiale sunt aceleași, ele estompându-se ori acutizându-se în funcție de „starea” lucidității, poezia scrisă de C., amplă, narativă, provocatoare, poate fi definită ca o explorare paradoxală în măsura în care urmărește să fixeze verbal etapele succesive ale unei „înaintări inițiatice” către un țel mai mult
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
Lucian Blaga” (1999), Premiul UNESCO pentru volumul Itzhak Rabin. Pacea și-a ucis soldatul, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1996), Premiul „Ben Zion Tomer” (2001) ș.a. Scrie și teatru, piesa într-un act Puterea ceții fiind reprezentată în 1985. Urgența existențială a exprimării - aceasta este pecetea pe care o poartă, în toate etapele devenirii sale de câteva zeci de ani, poezia lui C. La care se adaugă o înzestrare naturală pentru organizarea muzicală a poemului și pentru disciplinarea magmei sentimentale în
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
ale lui Gib I. Mihăescu. Ploaie la Chantilly, fragmente epice încredințate de autor, în ultima vreme, presei, certifică aceleași remarcabile calități. Pe un alt palier, el pare a relua aici, într-un registru mai apăsat simbolic și modificând substanțial datele existențiale ale dezbaterii, așteptarea prelungită, cu toate semnificațiile ei, de acolo de unde le părăsise în Parages. Personajul narator însuși, deși situat în limitele unei alte vârste, continuă, între aceleași date ale monologului interior, să propună un profil caracterologic și psihologic fixat
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
în gol semantic, pe care o lasă limbajul lor. Această indecizie în a formula sensuri palpabile nu echivalează însă cu nihilismul ludic al situării față de literatură, întâlnit la grupările suprarealiste. În spatele formei lichide a poemelor, se lasă ghicită o încordare existențială extremă; spațiul în care ele semnifică este unul tensionat simbolic de proximitatea morții, măștile ei, vizibile sau foarte vagi, alcătuind în mare parte decorul. O selecție edificatoare din lirica lui C. au realizat, în traducere românească, Nina Cassian și Petre
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
ci și coerența limbajului, ordonat fluent în matca exprimării tradiționale. Sensul este dominat de violența metaforelor șocante, ce vor să sugereze înțelesuri prin simpla înșiruire într-un discurs lipsit de logica frazării inteligibile. Agresivitatea textului încearcă să denunțe un univers existențial maculat, o ordine socială terifiantă, supuse unor interogații vehemente (Razele dor ca roua). Totul în jur pare un fantastic coșmar, transcris în imagini ale abjecției: ochii „dospesc”, „frâiele vomei s-au rupt / lângă haitele în putrefacție”, „odraslele coșmarului inspiră aroma
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
copilărie”, aceeași nostalgică durere după iubita demult pierdută apar și aici), reușesc totuși să mute accentele. În schimb, volumul Sonete (1996) impune nu doar un veritabil meșteșugar al versului, ci și un poet grav, iremediabil trist, care-și pune întrebări existențiale și, sceptic, renunță la „a spera”, optând pentru „a dispera”. În 1999, C. își surprinde cititorii cu o carte de teatru - Fântâna din lacrimă - ce atestă nebănuite aptitudini dramaturgice. Volumul este alcătuit din trilogia dedicată lui Eminescu, Steaua singurătății, ale
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
de taină (1944), Făt-Frumos din lacrimă (basm versificat după M. Eminescu, 1945), Finister 2 (1970) și Metafore (1971), în care sunt antologate volumele anterioare și este inclus, sub titlul Poeme noi, ciclul Metafore. Prin intermediul „metaforelor”, poetul pune și acum întrebări existențiale. Contemplând fântânile, meditează la implacabila condiție umană: nimeni nu izbutește să fugă din el însuși (Metafora fântânilor); omul se zbate între două hotare - cel de început, cuvântul, și „acel ce va fi iarăși, la sfârșit” (Metafora cuvintelor). Versurile din Pasărea
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
respectiv. Textul, vizibil influențat de O’Neill (cum observa Al. Piru), se remarcă prin introspecția analitică pe care autorul o aplică unor personaje din spațiul predilect al literaturii sale, cel dobrogean, văzut încă de pe acum ca o alternativă la dimensiunile existențiale „mioritice”, definite de Lucian Blaga, și chiar ca o subdiviziune particulară a specificității „bărăganice”, ilustrată de scriitori ca A. I. Odobescu și Panait Istrati și teoretizată de un eseist ca Vasile Băncilă. Există în piesa lui C. o chemare a necunoscutului
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
cuprinzător al carnavalescului, în interpretare bahtiniană. Calitățile analitice sunt confirmate într-un alt registru de următoarea carte, Fals tratat de disperare (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), în care nihilismul și absurdul, asumate nu ca modalități literare, ci ca stări existențiale, vin din Kierkegaard și din Cioran și sunt luate în considerare cu mijloacele comentariului suculent al cărui obiect îl constituie opere în proză dintre cele mai importante, de la Ion Creangă la Nicolae Breban. Apetitul teoretic e dublat de atașamentul față de
CIOCARLIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
De aici, străduința vie de a da criticii o formă constructivă, creatoare. Aplicarea acestor principii i-a ferit, de regulă, exegezele de presiunile politicului și ale ideologicului, ca și de conformism. C. preferă să opereze în actul critic cu categorii existențiale și estetice globale, meditând în jurul problemelor ontologice, comentând nuanțat frumosul artistic, disociind autenticul de contrafacere, experimentul rodnic de exercițiul factice. Configurarea portretului interior al scriitorului ca individualitate creatoare, ca artist al cuvântului, cu mutațiile etice și estetice hotărâtoare, reprezintă partea
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
două ciuturi, Timișoara, 2000; Brâncuși, poet al ne-sfârșirii, Chișinău, 2001; Critice, I-III, Craiova, 2001-2003; La Pomme d’or, Chișinău, 2001; Duiliu Zamfirescu între Natură și Idee, Focșani, 2002; Zeul ascuns, Chișinău, 2002; Esența ființei. (Mi)teme și simboluri existențiale eminesciene, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Itinerar critic, Chișinău, 1973, 243-248; A. Hropotinschi, Meditații despre literatura universală, „Nistru”, 1982, 9; Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi sau Nevoia de critică estetică, RLSL, 1992, 4; Dan Mănucă, O cicatrice greu de vindecat
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
centrate pe client este una la cote maxime. Individul respectiv este capabil să trăiască din plin, prin și cu fiecare dintre sentimentele și reacțiile sale. Se folosește de întregul său organism pentru a simți cât mai exact cu putință situațiile existențiale, atât dinăuntrul, cât și din afara sa. Este capabil să își permită să „funcționeze” în toată complexitatea sa prin selectarea dintr-o multitudine de posibilități a acelui comportament care, în acest moment, va fi satisfăcător la modul general și cât se
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ca dovezi ale progresului său sunt percepute de cel avizat ca dovezi ale dezorganizării. Ar exista ordine în aparentul haos - dar ea nu este recunoscută de experți. Ceea ce unul vede ca fluiditate, deschidere spre experiență, altul vede ca o organizare existențială mai mult decât rigidă. Așadar, pare posibil ca deschiderea, adaptabilitatea și existențialitatea caracteristică unei persoane care a primit ajutor maximal prin terapie să fie văzute de diagnostician (care ce operează cu expresii din limba populară) ca semne că persoana „suferă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mai economică în relația cu stimulii interni și externi, pentru că acest comportament va fi cel mai satisfăcător. Dar acesta este același curs al acțiunii care dintr-un alt punct avantajos se poate spune că este determinat de toți factorii situației existențiale. Să-l punem în paralel cu tabloul unei persoane extrem de organizate. După Rogers, ființa umană alege cursul unei acțiuni date, dar își dă seama că nu poate să se comporte în felul ales. Este determinată de factorii situației existențiale, dar
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
situației existențiale. Să-l punem în paralel cu tabloul unei persoane extrem de organizate. După Rogers, ființa umană alege cursul unei acțiuni date, dar își dă seama că nu poate să se comporte în felul ales. Este determinată de factorii situației existențiale, dar acești factori includ apărarea sa, negarea sau deformarea unor date relevante. Așa că este cert că acest tip de comportament va fi mult mai puțin satisfăcător. Comportamentul său este determinat, dar omul nu este liber să facă o alegere efectivă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]