9,565 matches
-
ai spus totul și nu mai rămâne nimic de-ascuns. Am mai trimis niște hamsii pe lumea ailaltă: călduțe, sleite, mustind de ulei și lămâie. Îmi bombardam stomacul cu mortăciuni proaspete, scoase din cine știe ce putregai al Mării Negre; ăsta era tot farmecul. Și-oricum, trecusem de vârsta la care să-mi pese. Aveau un gust bun și-o culoare păstoasă, de nămol sărat. La fel ca aerul sau cerul care pâlpâia prin acoperiș. Doar pescarii și câțiva localnici știau când și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de mâncat, am plătit, după care ne-am refugiat afară, în frigul isteric. Cerul plimba pe sub nori o culoare neutră și reconfortantă, ca viața mea. „Ne învârtim prin oraș?“, am întrebat-o pe Maria. „Nu.“ Am ieșit oricum. Constanța are farmecul ei iarna, rece și nevrozat. Aerul miroase tare, lumina se șterge din retină și de pe zidurile multiculturale. Cauți de pomană: nu dai de-o stradă simplă, clară, pe care secolele să nu se fi încălecat, cu tot cu istoria lor de almanah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înseamnă asta; nu e de bine). Nimeni nu se plângea însă pe față, se bârfea în grupuri mici, pe hol sau la o țigară la geam. În plus, colegii se cam obișnuiseră: te simțeai ca-n Agatha Christie, avea deja farmec să stai cu ochii pe toată lumea și să anticipezi ce urma să se întâmple. După ore, mergeam să coordonez lotul pentru „Olimpiadă“. Cine își mai amintește de invenția barbară de pe vremea lui Ceaușescu, în cadrul căreia nu mergeai la Torino sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
literare bucureștene. Mergeam cu Mihnea acolo, uneori și cu Cezar și Gino. La pauză, venea și Nicu Boboc, de la antrenament, cu mingea „Artex“ în pungă. Acțiunea avea un aer filantropic, inutil, patronat de Facultatea de Filologie. Sala își păstrase însă farmecul, prin așezare și geometria interioară: autoritățile o trântiseră la ultimul etaj, chiar sub acoperiș, iar de intrat, intrai printr-o ușiță minusculă, care se deschidea într-un fel de depozit. Ușa fusese plasată intenționat, la un capăt al sălii, lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înlocuire. Le sortam pe categorii, ca femeile cărora le erau destinate: urâte, glumețe, serioase, simpatice, frumoase, complicate, rafinate. Întotdeauna se nimerea cineva în plasă. Nu trebuia să-mi fac griji pentru victime, aproape că veneau singure la mine, atrase de farmecul savant și-otrăvitor al vorbelor specific profesorilor de literatură. Indivizii te puteau plimba oriunde, sucindu-ți mințile plăcut și insesizabil: de la filosofia lui Maiorescu, la rujul Emiliei Răchitaru, și de la mustața lui Caragiale, la bâtele Fraților Jderi. Din paginile romanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Goguță și Bombonica. Lătratul lor nerecunoscător și laș te întâmpina de oriunde, ca un sistem antifurt. Când era beznă, te simțeai ca-n The Thing: alarma se declanșa la maxim și riscai să pleci cu pantalonii decupați. Familiile aveau farmecul lor. Le consideram un fel de etichete, niște cărți de vizită tridimensionale pe care, în loc să le porți în buzunar și să le scoți la întâlniri, le păstrezi agățate de tine toată viața. Întotdeauna mă uitam la volumul lor, la aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
destul de des (mă chinuiau când migrenele, când gastritele, când alte câteva maladii semi-imaginare), așa că mă puteam lipsi de halatele albe și termometrele lungi, sticloase, strivite cu ruj pe mercur. Cât despre treaba cu pompierul, pe lângă faptul că nu pricepeam ce farmec are să dai buzna în costumul roșu de-astronaut (la noi, oricum, arăta căcăniu), transpirat și greu de-o tonă, mai apărea ceva: mă umfla râsul doar la auzul cuvântului. Când venise odată echipa de instalatori să-mi tragă prin casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ele. N-am vrut niciodată să știu de ce lucrurile se desfășurau așa: să caut sursa disfuncției sau să întrerup jocul înainte ca rolurile să se termine mi-ar fi perturbat liniștea și comoditatea. Stranietatea unora dintre momente, la fel ca farmecul urât al altora, nu mă împiedica să particip cu eleganță și dezinvoltură, convins că nimeni n-are de pierdut. Cât despre povestea cu întăritul sfârcurilor, multă vreme am crezut (sau doar m-am prefăcut) explicația cu frigul de la aerul condiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar fi lansat vreodată ar fi fost cele de după masa de seară, la plimbarea dinspre motel spre casa fratelui său din Moroieni. Trecuse vremea războaielor, comuniștii se ocupaseră, democratic, și de Robani, și de Leotești (se cumințiseră toți, ca prin farmec, după 1950), iar bunicu’ fusese reabilitat. I se luaseră vacile, caii, toate moșiile și ambele case; în schimb, primise o hârtie pe care scria „SOVROMFOREST -Contabilitate“ și dreptul să circule liber prin sat, până la ora opt seara. Deasupra Bucureștilor, bunicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să mă dezmorțesc puțin. Mi-am întins spatele și picioarele: febra musculară pândește când stai nemișcat, mai ales dacă ai nimerit în biroul decanului, unde noaptea n-ai voie să intri, iar ziua să ieși. Sigur că locul își păstra farmecul, pe-acolo trecuseră Vianu și Călinescu, Rosetti și Cioculescu (inventatorul cu „Marii Clasici“), dar mai ales hoțul din 2004, care îi furase decanului rucsacul de pe birou, cât ieșise să-și ia o cafea. De-atunci se încuie ușa cu cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să fi aflat și el. Nu mai găseai un Pif mai vechi de 1982. Culmea, atunci nea’ Nicu le interzisese pe toate, dar tocmai alea interzise zăceau acum peste tot, iar ălelalte, care circulaseră ani de zile, dispăruseră ca prin farmec. Posesorii vânduseră tot (firesc: între timp crescuseră și nu mai citeau benzi desenate), iar tarabagii blocaseră piața, cumpărând exemplarele ajunse în depozite sau anticariate. Dacă întrebai la Romană sau la Universitate, ți se zicea să mai încerci: asta era varianta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să ieși în câștig era mai mare acolo. Bloteriștii nu puteau fi atinși: în cincisprezece ani, schimbaseră un prim-ministru și trei miniștri ai finanțelor. Toate controalele se-opreau la nivel oficial, venea un telefon și procuratura dădea ca prin farmec NUP sau SUP (formulele magice prin care era stopată urmărirea penală). Notele de completare a proceselor-verbale începeau invariabil cu: „Nu se constată...“ sau „Nu se verifică...“ Urmau „elementele“ care nu se constatau și „aspectele“ care nu se verificau. Aranjamentul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
diluată cu spumă de lapte.“ Am împins cana deoparte, aburind de mirosuri italienești, austriece, turcești sau ce-or mai fi fost. Plus ce-mi băgaseră înăuntru. De data asta, inginerul Grosescu m-a privit direct. Ochii se curățaseră ca prin farmec, vinișoarele roșii dispăruseră. Parcă și alunița lui rozacee devenise simpatică. „Bine, domnule Robe. Ați câștigat.“, a admis el. „Sunteți chiar cine pretindeți a fi. Recunosc că n-am avut încredere, v-am mișcat în fel și chip, doar-doar ați greși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
publicația. Din acest motiv, alături de credibilitate, cealaltă strategie pe care se construiește discursul jurnalistic este seducția, tradusă ca posibilitate discursivă de a cuceri publicul într-un mod direct și instantaneu, atunci când se intră în contact cu acesta. Seducția trimite la "farmecul personalizat"65 al unei publicații sau al unei emisiuni media. La nivelul conținutului, presupune teme atractive, iar, la nivelul formei, așezare atractivă. În aceste condiții, temele abordate trebuie să intereseze un număr cât mai mare de persoane, iar forma în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
povestitorul la Știrile de la ora 17:00. Monica Dascălu adună segmente din spectacolul vieții din toate colțurile țării. Prezentatoarea Știrilor de la ora 17:00 intră în legătură cu stațiile locale pentru a lua pulsul tuturor regiunilor, pentru a surprinde povești reale cu farmec local, dar cu o istorie și personaje incredibile." (www.protv.ro) Astfel, aflăm că vom avea acces la o realizate "spectaculoasă" și "incitantă", ce va conține "povești dure" din "toate colțurile țării". Manifestări ale evenimențialității nu apar doar în emisiuni
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
într-o postură șoc pentru doi oameni serioși: sunt goi. Bineînțeles că nu este vorba de corpurile reale ale celor doi, ci de prelucrări care fixează chipul acestora pe alte corpuri dezgolite. Impactul asupra publicului devine maximal. Imaginile prelucrate au farmecul lor, dar aceste posibilități de utilizare și de transformare pot conduce și la abuzuri. Astfel de articole au contribuit la căderea Monei Muscă cu două poziții în topul încrederii publice, de pe locul doi, pe locul patru, cu un ecart de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
împrejurările de azi, România trebuie să iasă întreagă și mare! România nu poate fi întreagă fără Ardeal; România nu poate fi mare fără jertfă! Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața. Ardealul e scânteia care aprinde energia, e mutilarea care strigă răzbunare, e fățărnicia care cheamă pedeapsa, e sugrumarea care cere libertate! Ardealul e românismul în restriște, e întărirea care depărtează vrăjmașul, e viața care cheamă
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
aceleași drepturi ca arianii, pentru ca în 1952, 37 la sută dintre respondenți să se declare mulțumiți că teritoriul Germaniei nu mai este populat de evrei. Și mai surprinzător este că un sfert din populația fostului Reich încă se afla sub farmecele charismei Führer-ului, 25 la sută dintre germanii din RFG declarând în 1952 că au o "opinie bună" despre Hitler (Judt, 2005, p. 58). Cu privire la "chestiunea vinovăției germane", cum a fost ea formulată de Jaspers, în decembrie 1951 doar 5 la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pentru forma scolastica de prezentare ("arida", "seaca" și "despuiata" de orice "ornamente profane", cum scrie Menéndez Pelayo 23), gânditorul "iubește imaginile și comparațiile care trezesc imaginația cititorilor", ca, fără îndoială, "metaforele și ceilalți tropi prezenți în discursul său dau un "farmec" [Reizsamkeit] indiscutabil, de multe ori chiar poetic, scrierilor sale"24. Că, "în momente de importanță capitala pentru procesul argumentativ, expunerea să devine tributara "mașinăriei" retorice"25. (Poate la această tendință de a face uz de figuri stilistice, de a valorifica
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a povesti, repetă Ferdâșcenko, dar sunt numai scutite; inspirația dumnealor va fi acceptată cu recunoștință. La fel, și bărbații, dacă nu vor și nu vor, sunt scutiți. Dar cum să dovedesc că nu mint? întrebă Ganea. Și, dacă mint, tot farmecul jocului se pierde. Și cine nu va minți? Negreșit, fiecare va minți. Păi tocmai asta-i distracția: să vedem cum minte omul. Dar tu, Ganecika, nu prea ai de ce te teme că o să minți, pentru că și-așa toți știu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați avut posibilitatea să povestiți în așa fel încât destăinuirea dumneavoastră să semene a adevăr și să fie crezută? Iar Gavrila Ardalionovici a remarcat pe bună dreptate că, de îndată ce se simte cât de puțin o notă falsă, se pierde tot farmecul jocului. Adevărul este posibil numai întâmplător, în cazul unei dispoziții de lăudăroșenie de un prost-gust prea îndoielnic, gust care aici ar fi de neconceput și cu totul deplasat! — Totuși, ce om subțire sunteți, Afanasi Ivanovici! Până și pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lumea bună splendidul roman al lui Dumas-fils La dame aux camélias*, un poem care, după părerea mea, e hărăzit să nu moară și să nu îmbătrânească niciodată. În provincie, toate doamnele, măcar cele care îl citiseră, erau încântate și entuziasmate. Farmecul narațiunii, originalitatea tratării personajului principal, această lume seducătoare, analizată cu atâta finețe și, în sfârșit, toate amănuntele fascinante, presărate în carte (de pildă, cel privitor la împrejurările utilizării succesive a buchetelor de camelii albe și roșii), într-un cuvânt, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
venit nici un fel de oaspeți de seamă, că toți sunt „de-ai casei“, că și el le era parcă de mult prieten devotat, că le împărtășește opiniile în întregime și că s-a întors printre ei după o scurtă despărțire. Farmecul manierelor elegante, al simplității și aparentei francheți era aproape o vrajă. Nici prin cap nu-i putea trece că toată această franchețe și noblețe, tot acest spirit și toată această înaltă conștiință a propriei demnități nu reprezintă decât o splendidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu neobișnuita dumneavoastră onestitate, le luați și acum drept convingeri adevărate, naturale și nemijlocite! Fiți de acord, prințe, că în relațiile dumneavoastră cu Nastasia Filippovna s-a aflat din capul locului ceva convențional-democratic (folosesc această expresie ca să fiu mai concis), farmecul „problemei feminine“, ca să zic așa (și să fiu încă și mai concis). Îmi e cunoscută până în cele mai mici amănunte toată scena ciudată și scandaloasă care a avut loc la Nastasia Filippovna, când Rogojin i-a adus banii. Dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răstoarne guvernul cu orice preț. Nici o altă cestiune nu era mai bine venită ca a Dunării. "Dunărea română este a romînilor"; "Romînia dorește influința Europei, niciodată însă pe cea a unei singure puteri mari" - niște asemeni fraze au totdauna un farmec pentru inimele "patriotice" și în acest sens presa a amețit opiniunea publică, încît guvernul român a crezut de cuviință a face mai mult decât presa declarând printr-un organ oficios că va persista în opoziția sa contra opiniunii tuturor celorlalte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]