8,422 matches
-
să scriu piesa, dar să o văd pusă în scenă, jucată de o trupă de actori profesioniști, a fost o experiență fabuloasă. În ultimele luni, am colaborat cu un producător islandez asupra unei adaptări bazate pe această piesă și sunt fericit să o abordez, o dată în plus, dintr-un alt unghi. În prezent lucrez la o nouă piesă, cu un titlu în engleză, The Windharp („Harpa de vânt”), și sper să o termin în primăvara următoare. Personajul principal este un visător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de romane islandeze sunt bazate pe dosarele curții. Am fost deseori întrebat dacă nu aș vrea să-mi termin studiile juridice, pentru care am fost aproape să-mi iau licența. Acest lucru nu mi-a trecut prin minte niciodată. Sunt fericit că am ales să scriu literatură și consider un privilegiu absolut să mă dedic acestei meserii. - Einar, îți mulțumesc că am putut face lumea mai mică. Interviu de VITALIE CIOBANU decembrie 2001, Chișinău - Reykjavik Cuprins Din partea autorilor...... Europa de la fereastra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
niște marionete penibile, oricâtă forță fizică sau diplomatică ar concentra în mâinile lor! Nu a făcut greșeala de a „absolutiza răul” și în asta Țepeneag a stat alături și de Cioran, și de încă foarte puțini, sperând într-o „trecere” fericită spre alte vremuri, lucru care s-a întâmplat mai curând și mai pașnic decât se aștepta toată lumea, și a înțeles că geniul național se manifestă și în vremuri potrivnice și, uneori, chiar în aceste vremuri, cu o forță și „ingenuitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
data aceasta, să obțină unificarea Germaniei și, până la urmă, dezmembrarea uriașului și, în aparență, inexpugnabilului stat sovietic!... ...Pe la orele două sau trei după-amiaza, mă întorceam acasă, Tante mă aștepta cu masa - trecuse de 75 de ani, dar era încă energică, fericită de a-l putea îngriji „ihren kleinen Goldi!”, mă culcam pentru un ceas sau două și apoi, în jur de șase, ieșeam, traversam corsoul - casa stră-mătușii se afla pe malul Timișului, lângă Teatru și liceul „C. Brădiceanu”, azi cumpărată de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
undeva într-o temniță; nu avem, și nu numai în literatură, cazul atâtora care „au devenit liberi” astfel, deși orizontul lor era un zid de ciment sau o ușă de metal cu o vizetă și paznicii lor niște ființe rudimentare, fericite de a avea „un om viu sub mână”?! Și dacă această „veșnică revenire a unei trăiri-tip” este „cheia” destinului, a „libertății profunde” a unui individ, altfel sortit, ca și alte milioane, unui destin inform, colectiv, „tras la calapod înainte de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Giordano Bruno însă, ars pe rug, deoarece nu a știut să-și ascundă sau să-și nege observațiile și convingerile științifice. Nimeni nu a îndrăznit însă să-i condamne pe unii și să-i „absolve” pe alții, omenirea a fost fericită de a „recolta” marile lor descoperiri și opere: unice și inimitabile! E adevărat că epoca însăși și oamenii ei nu aveau „la îndemână” principiile „mai noi” ale civismului modern și contemporan, principii care purced de la iluminatori ai omului social precum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
musulmanilor ca balustradă, ca bară de protecție. Prevenind devierile, el oferă ceea ce în termeni profesioniști se numește o "garanție de a sfârși cum trebuie" pentru indivizi adesea originali care nu sunt niciodată la adăpost de o schimbare de adresă. Sunt fericit că l-am putut saluta, înainte ca el să moară, pe acest spirit exigent incomod, credincios până la capăt convingerilor sale. Creștinul nu-i făcut să stea în primele rânduri. Prin vocație, el este de partea celor slabi și a perdanților
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
niște funeralii, dar ceva nu prea era în ordine. Acum știu ce am de spus într-o asemenea situație, știu care-s vorbele de îmbărbătare. "Fiul tău te așteaptă în paradis. Pentru el e mai bine ca în timpul vieții, e fericit acum. Fii mîndră de el". Sunt cuvinte călduroase, ele promit ceva. Moartea are în sfârșit un sens. Moartea nu mai înseamnă moarte. Or, în viața pe care o ducem, în care ea e tot timpul în preajmă, acest lucru e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei; o amintire din trecut ți se furișează în suflet și rămâi cu ochii duși spre cerul amurgului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fost călcat. Legătura cu adevărul s-a făcut cu mult mai târziu.7 Într-un rând moș Vasile, ori moș Ion, unul din acești frați ai mamei, mi-au făcut un biciu de cânepă, de care am fost foarte fericit puțină vreme. Peste o jumătate de ceas ori un ceas biciul a dispărut și n-am știut ce s-a făcut. Mult mai târziu când amintirea s-a fixat pe deplin, am văzut că-i rupsesem coada. Și ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Wilhelm IV, mobilate în stil empire. La întoarcere, pe la Przemysl, subt niște dealuri pe unde copiii pasc vite pe vreme de ploaie, un copil și-a ales adăpost într-un fel de scobitură de lutărie, și stă acolo meditând și fericit ca într-un palat al visurilor lui. Căci se vede că visează la adăpost de vreme rea. Copiii care râdeau și amenințau trenul; cei care pasc vitele pe toloacă ori se joacă: copilăria e aceiași pretutindeni. În gări copiii strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îndruma pe căile viitorului. Cultura va ameliora omul va râdica valorile sufletești și va forma o colectivitate mai harnică, mai puternică, mai conștientă. Cum vom ajunge din punct de vedere practic la soluțiile cele mai bune pentru a avea realizări fericite în toate domeniile? Iată o taină a viitorului. Soluțiile geometrice, statistice și cărturărești în genere, ne pun în față exemple de alte popoare: cooperația în Danemarca, mașinismul uman în America, forța mixtă a culturii și industriei în Franța. Dar tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mă duc cu fuga acasă? Da, idală, poți să te duci cu fuga. Când s-a întors acuma, năcăjitul zâmbea ca și soarele. A îngenunchiat și s-a închinat: Astăzi, învățătorule, pot să spun că mă pot socoti printre oamenii fericiți de pe pământ. Pot în sfârșit răsufla. Mulțămesc lui Dumnezeu pentru dezlegarea pe care mi-a dat-o prin gura unui înțelept ca tine. Și s-a întors fericit la balabustă. PARTEA a III-a (aproximativ 1932-1936) I [DOCUMENTARE PENTRU "FRAȚII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
treilea, calul are o dragoste pentru cal, și-i cântă un fel de imn de slavă... Apologia calului... Și dragosti are în orice clipă, în orice loc, ca fluturul din floare în floare. Își trăiește viața în plin și e fericit... Pețitori la fata tovarășului lui Bogdan, cu toate obiceiurile locale... Ea-i respinge, face pozne, se ceartă cu părinții căci atunci înțelege că iubește pe tovarășul lui Bogdan... Al treilea, într-o luptă, alături de tovarășul lui Bogdan, e lovit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amărăciuni multe: gândurile și îndoelile lui în ceasuri de suferință... "Perdaf" avea la bătrânețe pe un pitic rus, care trecuse pe la curtea lui Ivan Grozna care-i spune "Batiușca" și "Țar", își plânge viața, își aduce aminte de "Grozna" și fericește țara care are pe Ștefan, apoi își spune cabazlâcurile și-și face giumbușlucurile lui... Sf. Ion cel Nou, care pentru faptele vieții lui a dobândit "cununa cea neveștezită" L-au zdrobit crâncen cu toegele în "Cetatea Albă" Așezat în raclă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Are bun prietin, de aceia vrea să-l mânânce de tot. Mai multă spaimă e pentru cele auzite, decât pentru cele văzute. Nu poți mușca mâna asta, de aceea o săruți. Hora nu îmbătrânește. Raiu era la Mongolia, unde eram fericit. Bine este la împărăția ta, unde am atâta mâhnire. Care mâhnire? Am mâhnire, s-a îndârjit Urda, căci va să piară fiul prea iubit al Împărăției persienești. Înduioșându-se d. de tulburarea prea frumoasei sale a dat poruncă să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ar fi putut bănui că facultatea de a compara izvor spiritual de justiție va ajunge în om pricină de invidie. E trist să prețuiești necesarul ca pe un lucru fără de care ești nefericit și cu care niciodată nu poți fi fericit. Trebuie să ataci opinia curentă cu armele ei; nu poți trage cu pușca în idei. Trebuie să ai apetitul săracului, ca să te bucuri de averea bogatului și spiritul unui particular oare-care ca să te bucuri de ea ca un rege. (Inteligența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sacre cu acces la desfășurarea totală a timpului. În alte colinde se invocă direct împărtășirea comunității din fiara capturată de fată: „Din cărnița lui/ Nuntă și-au făcut,/ Din pelița lui/ Pahare-au făcut;/ Beau boeri cu ele,/ Beau și fericesc/ Și cu scumpe daruri o dăruesc:/ Cu luna, cu stele/ Și cu mărgăritare/ Și c-un bun voinicel” (Utconosovca - Odesa). Ridicată în grup la un rang uman superior, obștea face o ofrandă cosmică eroinei, ca efect al reordonării lumii. Planul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din nou lumea prin cuvânt și țesut. Darurile primite pentru sacrificiul întemeietor amintesc de motivul repunerii astrelor pe cer, sugerând astfel recunoștința întregului univers pentru salvarea de la pieire: „Din pelița lui/ Pahare-au făcut;/ Beau boieri cu ele,/ Beau și fericesc/ Și cu scumpe daruri o dăruesc:/ Cu luna, Cu stele/ Și cu mărgăritare” (Utconosovca - Odesa). Corpurile cerești, dar și pietrele prețioase sunt proprii naturii selenare a fetei. Puterile ei se trag din registrul nocturn, al pământului, iar luna și stelele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Neculai Labiș [36]. Și am fost notat cu 10 de 10 și cu o sticlă de vermut și mult aplaudat de publicul din sală. Că n-am fost mut am strigat și din gură, strigături drăgălașe și frumoase. Că eram fericit atunci că-mi trăia Eugenia soția mea scumpă și drăgălașă. La începutul anului școlar în clasa III-a, 1903-1904, am început a învăța Algebra. Pentru capul meu a fost tare turcească că n-o pricepeam nici de feli. Am uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Eugenia mamei mele. A doua zi au venit la noi la școală cu câte o găină: lelița Anica nevasta lui bădica Toader fratele mamei mele și lelica Anica nevasta lui bădica Dumitru și mama mea. Și o săptămână am trăit fericiți fără griji și supărări. Dar duminică 21 Noiembrie 1910, am fost chemat de dascălul Gh.Gavrilescu care era casierul "Societății de Cumpătare ", care mi-a spus că tata a luat vin de 800 lei și rachiu de 350. Și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
doua zi cei trei musafiri au plecat la front. Și a treia zi maiorul Mihăiescu era mort, căpitanu D-tru Zota împușcat prin testicule și dl.Petrea Gheorgheasa era nebun, că o bombă l-a acoperit cu pământ. Și eu eram fericit că eram sănătos și nici nu m-am gândit că am cheltuit 500 de lei. În vremea asta la Bogata o vacă a mea a fătat în pădure și soția mea Eugenia s-a dus și a adus vițelul acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
str. Dtrie Racoviță, nr.12, i-au dat ori Mitropolitul ori Patriarhul, o odăiță ori două în care să locuiască în casa bisericei Mavrogheni. Și am vorbit cu el aproape o jumătate de zi. Întâi mi-a spus că-i fericit că s-a întâlnit cu mine, că umblu în portul național bătrânesc, ca din vechime și încălțat cu opinci. Și că azi am bucuria cea mare că m-am întâlnit cu dta. Și-mi mai ești drag că pe lângă portul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
onoarea să îmi strângă mâna și să îmi mulțumească. I-am răspuns: Maiestatea Voastră, am avut plăcutul prilej, anul trecut, la Moscova, să fac translația convorbirii cu ambasadorul român, căruia i-ați transmis speranța realizării acestei vizite în România. Sunt fericit să fi fost o dată în plus în situația de a fi util comunicării Maiestății Voastre cu ambasadori vorbitori ai limbii române. Îmi mai aduc aminte încă un aspect deosebit al vizitei familiei regale spaniole la București, petrecut în seara aceleiași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care a decis, precizând că are o impresie bună despre tine, atât de la București, cât și din conversația pe care ai avut-o cu el data trecută. Mi-a zis simplu: "Colegul nostru "peruan" mi-a sugerat că ar fi fericit să vadă Escorialul, cred că putem să-i satisfacem această plăcere." "Și pe mine m-a întrebat dacă există posibilitatea de transport public până la Escorial. Recunosc că l-am descurajat atunci, dar, cu aprobarea dumneavoastră, îmi va face plăcere să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]