9,472 matches
-
mă apucase atunci, în ziua aceea, o poftă cumplită să scriu o carte adevărată, o carte sinceră până la demență. Să-i fut în gură pe toți troglodiții, papagalii, maimuțoii. Oameni care în fond nici nu există. Nu-s decât niște ficțiuni. Mai avusesem experiențe triste în presă, de fapt, majoritatea fuseseră așa, dar asta pusese capac. În general, șefii din presă cred că publicul e o adunătură de cretini care nu digeră decât chestii ușurele. Chiar dacă nu era cea mai umilitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îi aparținea lui Elias Cannetti, dar, pentru că omul era convins că nimic din ce trăim nu mai are legătură cu umanitatea, am zis că, dacă trec în locul lui pe Tiffany Reynaud, asta nu ar schimba aproape nimic. Din moment ce totul e ficțiune, atunci orice e permis. Am vrut să mă joc, pur și simplu, când am substituit persoanele. Surpriza a venit ceva mai târziu, când o absolventă de Litere mi-a făcut o cronică foarte proastă. Cum era prima cronică mai nasoală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
văd cât sunt de indignate. Să creez realitate. Scene. Să mă joc. Probabil e specific oricărui scriitor să i se rupă la un moment dat de ființele lui de hârtie și să i se facă dor de oameni. Să însceneze. Ficțiunea să capete corporalitate. Mă rog, asta se petrecea în provincie, dar să întâlnești asemenea manifestări la indivizi serioși era deja prea mult. De-aia v-am povestit despre D.V. La provincial e de remarcat fericirea absolut meschină de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
despre majoritatea oamenilor cu care mă întâlnesc, cu care am contacte. Și asta nu e bine. Aceștia se transformă treptat în niște ființe de hârtie și eu însumi, încetul cu încetul, încep să am sentimentul că mă transform într-o ficțiune. Un egoism funciar. Ai futut-o și ai consumat-o. Te-ai descărcat, după care revii în carapacea ta, de unde poți să filosofezi fără nici o răspundere. Femeile sunt bune din când în când, pentru utilizare temporară. Mi-e teamă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
călcat-o în picioare! Tu știi câte case ai stricat cu cartea ta!? mi-a zis, intuind că întotdeauna cuvintele au făcut și desfăcut lucruri. Toată strada e pornită contra ta! Știu io, bă, că o să-mi spui că e ficțiune, că nu e adevărat ce-ai scris, dar de unde ai știut tu că io am 46 de ani? Au venit oameni să mă-ntrebe: cum suporți, bre, Farmacistule, să te ia în pleasnă căcăciosul ăla? Și de la ziar a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lua forma unui spectacol care pe ei nu-i implica. Preferau statutul de observator celui de actor. Problemele apăreau atunci când erau și ei personaje. Când erau „vorbiți, bârfiți“. Se dezobișnuiseră să fie participanți. Oamenii s-au simțit descoperiți. Nu există ficțiune. Doar acte contabile, care să dea seama de ce au trăit ei. Mai ales pentru Farmacistu, un tip care se ocupă cu comerțul și are o altă experiență a actelor. Știe că orice act măsluit îi aduce un beneficiu nu doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de aceea ca, în viitor, pe temeiul materialului acumulat, istoricul să facă pasul către o relatare unitară, închegată în paginile unui roman cu personaje reale, care să păstreze suspansul specific zborului cu avionul în lupta aeriană. Că va fi o ficțiune de tip roman-istoric sau o lucrare non-fiction, asta va decide doar el. Important este să valorifice această acumulare prețioasă într-un volum unitar și nu doar într-o colecție de fragmente. Până atunci să ne mulțumim cu cărțile acestea, ajunse
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
o carte. Rezultă ceva ilizibil, bun doar ca sursă de informații. O carte de istorie nu trebuie să fie ceva plicticos, prăfuit, încărcat de date și cifre, ci să pasioneze. Ca și un roman cu deosebirea că nu mai este ficțiune, ci sunt lucruri reale, care au existat. M-aș bucura ca lucrările mele să fie citite de specialiștii în domeniu, dar și de elevii de liceu. L.C.: Care vi s-a părut cel mai greu lucru de realizat atunci când ați
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
anul I, am avut o șansă: profesorul de la catedra de film documentar, Ion Bostan, care nu prea avea clientelă și risca să se autodizolve din motive de inaniție (toți colegii nă zuiau către mirajul filmului „mare“, adică al celui de ficțiune), ne-a preluat pe toți cei din Don Quijote in corpore, cu condiția să renunțăm pentru totdeauna la acele vissi d’arte, vissi d’amore de care nu ne dovedeam demni... A fost marele noroc al vieții noastre. Prin urmare, pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vacanță cu peripeții, vorba filmului aceluia cehoslovac Nikdo nic neví (Nimeni nu știe nimic). și, pentru monotonia timpurilor în care trăiam, a fost chiar o vacanță interesantă și plină de învățăminte. Părăseam fără nici un fel de melancolie domeniul filmului de ficțiune și pășeam cu dreptul în filmul documentar, cu atât mai mult cu cât viitorul meu dascăl era de fapt la acea oră singurul cineast român care știa ceva în domeniul său - Ion Bostan. De la el am deprins cheia meseriei pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Realitățile pe care le documentează par a se povesti de la sine. Dar ține de înzestrarea strălucită a Hannei Krall să se abțină de la orice comentariu și totuși să intervină invizibil, rămânând prezentă îndărătul fiecărei propoziții. O literaturizare imperioasă în absența ficțiunii, exclusiv prin simțul pentru cuvinte, succesiune, decupaj. În cărțile Hannei Krall, întâmplările sunt silite să se retragă în ambuscada trăirilor. Un alt exemplu e Alexandru Vona. El operează cu ficțiune. Carela el sună însă ca o relatare documentară. Frazelelui Vona
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rămânând prezentă îndărătul fiecărei propoziții. O literaturizare imperioasă în absența ficțiunii, exclusiv prin simțul pentru cuvinte, succesiune, decupaj. În cărțile Hannei Krall, întâmplările sunt silite să se retragă în ambuscada trăirilor. Un alt exemplu e Alexandru Vona. El operează cu ficțiune. Carela el sună însă ca o relatare documentară. Frazelelui Vona au strălucire pentru că sunt atât de golașe. Sentimentul că te afli la tine acasă îl descrie astfel: „Când intru seara pe întuneric în odaie și recunosc scaunul deoarece știu că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
detalii din cel de-al doilea (care insistă tocmai pe detalii, întrucât datele esențiale ale primei cărți exprimate ca niște veritabile lead-uri sau chapeau-ri, procedee ale gazetăriei moderne, rămân constante). Realitatea este uneori atât de crudă încât poate să pară ficțiune, când destinul, în socotelile sale cu oamenii, își asumă rolul de prozator sau regizor. Aici trebuie căutată cheia acestor două tulburătoare cărți, de fapt, o lucrare eseist-memorialistică de anvergură (evocarea va continua, mai mult ca sigur și cu alte "caiete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
va continua, mai mult ca sigur și cu alte "caiete") profundă și captivantă ca un mare roman. Dacă întâmplările tragice care se succed în viața unui copil de vârstă și constituție fragile ar fi fost prezentate într-o scriere de ficțiune, aș fi zis că autorul a comis exagerări nepermise, dar când esența povestirii este una pur destinală, nu poți decât să reflectezi la mecanismele prozei. O proză atipică, întrucât miza lucrării nu pare a sta doar în registrul epic, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fraților Răzmeriță, pictori iconari, sau a domnului Muca, de o nespusă omenie (în partea întâi), a doctorului Gomoiu (în partea a doua) și (surprinzător!) a primarului, deci un om al sistemului (asta, deși, eu sunt convins, nu e, chiar pare ficțiune), din comuna de care aparțineau deportații, portretele mamei, ale fraților și prietenilor, care trimit la arta marilor povestitori, în fine știința adaptării stilului la conținut, iată doar câteva dintre calitățile care fac din această "opera aperta", naturală, nu cu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
capul bandei care a dat „lovitura secolului”, atacând trenul poștal Glasgow-Londra - omul invidiat de toți autorii de romane polițiste ai lumii, niciodată capabili să scrie ce a „scris” într-o singură noapte acest fost distins anticar fără să apeleze la ficțiune, la metafore și pistoale, fără să ucidă, doar cu mâinile înmănușate și o cheie franceză cu care i-a dat în cap mecanicului de locomotivă, amenințându-l atât cât trebuia. Atunci ce i-a pierdut pe acești domni după ce geniul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și biografia lui Nicolae Ceaușescu, într-o primă fază, și cum biografia sau pseudo-biografia conducătorului oferă momente importante pentru istoria națiunii, într-o a doua fază. Încet, dar sigur, Ceaușescu își anexează istoria românească la propria-i biografie. Realitatea din spatele ficțiunii Fără libertate nu se poate crea o mare literatură și nici nu se poate trăi omenește. Diferența dintre discursul politic, optimist, plin de realizări, și dramele trăite zilnic de cetățenii României reprezintă absurdul împlinit. Multe aspecte ale mizeriei cotidiene sunt
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tovarășul Nicolae Ceaușescu, întreaga națiune urmărește cele mai generoase idealuri - cele ale socialismului și comunismului.“ (Flacăra, 29 septembrie 1977) PERPESSICIUS Perpessicius descoperă minuni în RPR (nota V. I.) „...Un nou peisaj și un nou climat s-au instaurat pretutindeni. În locul ficțiunilor teoretice și al idolilor interimari, cultul muncii constructive și al demnității omului domină și cârmuiește. Un ritm nou, de o febrilitate nemaiîntâlnită în istoria noastră străbate țara de la un cap la altul. S-ar zice că ne aflăm în zodia
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
magie aici, ci doar tehnică, efecte speciale și iluzie. Televiziunea nu vinde realități nici măcar în emisiunile care vorbesc despre realitate - totul e o iluzie, am balată cât mai frumos, ca să pară reală. Și are o asemenea măiestrie în a coafa ficțiunea, încât chiar și ficțiunile servite ca atare sunt percepute de public ca realitate (Isusul lui Zefirelli este chiar Isus, suntem afectați personal de soarta nu știu cărei eroine din telenovele sau le trimitem actorilor din serialul În familie mesaje în care îi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tehnică, efecte speciale și iluzie. Televiziunea nu vinde realități nici măcar în emisiunile care vorbesc despre realitate - totul e o iluzie, am balată cât mai frumos, ca să pară reală. Și are o asemenea măiestrie în a coafa ficțiunea, încât chiar și ficțiunile servite ca atare sunt percepute de public ca realitate (Isusul lui Zefirelli este chiar Isus, suntem afectați personal de soarta nu știu cărei eroine din telenovele sau le trimitem actorilor din serialul În familie mesaje în care îi mustrăm pentru ce fac
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
iluștri, valoroși și talentați, dar pentru popor, de la omul simplu până la candidatul la președinție, ei sunt doar niște necunoscuți). Singura în stare să ridice statui de poleială este televiziunea. Problema e că, dacă filmul sau teatrul vând în mod declarat ficțiune, televiziunea se bate cu pumnul în piept că ne oferă realitate pură. Lasă că, oricum, noi suntem tentați să luăm orice drept realitate și să visăm că și noi am putea face, cândva, ca nu știu ce Rambo sau Greu de ucis
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ni-l poate oferi dragostea. Tot ce se Îndepărtează de el În clipa aceasta nu mă mai interesează. SÎnt gata să Întorc spatele mării dacă mi-ar cere să uit. Sisif Grecii au spus fel de fel de anecdote despre ficțiunile lor, iar În ce privește stînca Împinsă de Sisif am fost tentați să ne-o Închipuim ca atare. De aici nu mai e decît un pas pînă la greșeala de a crede că oprirea stîncii pe vîrful muntelui ar constitui obligatoriu Încununarea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
poeții, s-a plîns lui Tetis că Eros, fiul ei, rămînea copil fără să crească Nereida i-a răspuns că Eros nu se va dezvolta pînă ce Afrodita nu l va naște un frate Așa a apărut Anteros. Prin această ficțiune poeții au vrut de fapt să sugereze că dragostea pentru a crește are nevoie de reîntoarcere. Nimic nu-i mai firesc acum decît a recunoaște dragostea ce-o datorăm cîmpiei. Dimineața regăsesc o mare calmă, ca și cum nimic nu s-ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lume a sa, ideală, În care să se mute treptat, pe măsură ce-i Înalță edificiul. În numele acestui ideal este În stare să renunțe la toate iubirile reale pentru a se Îndrăgosti de o statuie. Dar n-ar trebui să spun că ficțiunea Îl transformă acum și pe creatorul ei În ficțiune? Firește, totul depinde de adevărul cu care el vrea să umple piatra. Pygmalion știe sau ar trebui să știe aceasta În timp ce, lovind cu dalta, așteaptă să audă un oftat sau un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
treptat, pe măsură ce-i Înalță edificiul. În numele acestui ideal este În stare să renunțe la toate iubirile reale pentru a se Îndrăgosti de o statuie. Dar n-ar trebui să spun că ficțiunea Îl transformă acum și pe creatorul ei În ficțiune? Firește, totul depinde de adevărul cu care el vrea să umple piatra. Pygmalion știe sau ar trebui să știe aceasta În timp ce, lovind cu dalta, așteaptă să audă un oftat sau un țipăt. În această aventură, el va pierde sau va
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]