10,090 matches
-
n. tr.) 48 "Prin asta al seu teatru Molière ș-au ilustrat Cununa aceea mare el poate ar fi luat; De n-ar fi fost atâta poporului amic, Și-n docta sa pictură de n-ar fi pus nimic Din gluma cea urâtă și josnice figuri, Și fără de rușine atâtea strâmbături; De n-ar fi adus pe scenă bufonu-n loc de fin, Și-n față cu-n Terențiu pe prostul Tabarin. În sacul ist ridicol în care Scapin zace Nu recunosc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nobil să glumească Și intriga pe teatru ușor să se sfârșească; Să meargă acțiunea pe-a judecății cale, Și scena să nu-și piardă aplausele sale. Ear stilul seu în totul plăcut și întocmit, La timp să se ridice de glume împodobit, Și plin de pasiune cu artă-nchipuite, Și scenele-ntre ele să fie-nlănțuite. În contra cuviinței cu glume nu veni Natura, totdeauna te-aplică a descri. Privește în Terențiu, cum vine un părinte, Cum mustră, cum învață pe fiul făr-de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Și scena să nu-și piardă aplausele sale. Ear stilul seu în totul plăcut și întocmit, La timp să se ridice de glume împodobit, Și plin de pasiune cu artă-nchipuite, Și scenele-ntre ele să fie-nlănțuite. În contra cuviinței cu glume nu veni Natura, totdeauna te-aplică a descri. Privește în Terențiu, cum vine un părinte, Cum mustră, cum învață pe fiul făr-de minte: Ș-acesta cum ascultă, și-ndată cum s-a dus În brațele iubitei el uită ce i-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc al personajelor, inaptitudinea lor de a judeca și raționa. Micșorează distanța temporală și augmentează semnificațiile valorice existente în creațiile amândurora. Loredana
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subsumează pe celelalte trei, deoarece "pentru a fi relevant trebuie să fi sincer, ordonat și exhaustiv"129. Ignorarea relevanței pare să fie condiția esențială a umorului lingvistic. În plus, dacă nerespectarea maximelor legate de calitate, cantitate și manieră este comună glumelor obișnuite încadrate umorului tradițional, deliberata omisiune a principiului relevanței este o tehnică tipică în cazul dadaiștilor și al suprarealiștilor, generatoare deci de un umor absurd. Replici precum " Iaurtul e bun pentru stomac, rinichi și apoteoză", "Nu te uita la curci
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu generații foarte serioase, pentru care ironia este considerată "un lux". Profetică, în acest sens pare observația lui Caragiale dintr-o scrisoare trimisă lui Th. Missir: " începem o altă istorie mai puțin veselă decât cea de până ieri; râsul și gluma nu ne vor mai sluji de mângâiere ca altădată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă noi am râs destul"144. 3.7. Sub semnul ironiei Despre semnificația
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Tâmpitopolea d-tale fără să ne spui cum să venim îndărăt; ne lasi în un loc necunoscut, bizar, straniu, rătăciți. Iubiți lectori, nu sunteți deloc rătăciți. N'aveți nevoiă de conducerea mea. Luați bine seama, a fost numai o glumă fantastică; sunteți acasă, la d-voastră, între ai d-voastră... în București, în Țeara Românească. Priviți în jurul d-voastră; îmi pare că citiți Ghimpele.151 În celebra definiție dată de Fr. Schegel, ironia socratică este simultan disimulare, glumă, gravitate, artă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
numai o glumă fantastică; sunteți acasă, la d-voastră, între ai d-voastră... în București, în Țeara Românească. Priviți în jurul d-voastră; îmi pare că citiți Ghimpele.151 În celebra definiție dată de Fr. Schegel, ironia socratică este simultan disimulare, glumă, gravitate, artă, știință și filosofie, gândire liberă și gândire riguroasă, derutantă pentru mințile înguste, seducătoare pentru cele mobile 152. Recunoscut și temut ca tipic homo ironicus, Caragiale ajunsese să nu poată face o afirmație obișnuită fără a fi bănuit de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înțeleagă că are conștiința forței pedagogice investite în comicul de această factură. În Jurnalul nostru. Ce lipsește "Moftului", de exemplu, prin intermediul "amicului" care girează rostul revistei umoristice în peisajul publicistic românesc, se afirmă răspicat: "în materie de spanac, ironia și gluma sunt niște sterilizatoare eminente; pe unde trec ele, spanacul nu mai crește, sau în orice caz nu prosperă prea mult. În timpul din urmă, prețioasa legumă a luat în adevăr o extensiune colosală. Câmpul publicității avea nevoie numaidecât de plivit"154
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chiar aproprierea esenței acestui tip comic: În privința spiritului, Falstaff e un om inimitabil. Ca și Figaro el găsește la toate răspuns. Să-l amenințe o primejdie, să-l tulbure cineva de la traiul cel bun, de la plăcerile și speranțele lui, o glumă vie, dictată de prezența de spirit cea mai sigură de el însuși, parează îndată lovitura îndreptată contra bătrânului epicurian. El se învăluiește în spirit și în glume, ca ariciul în ghimpii lui"32. Într-adevăr, caracteristica dominantă a acestui personaj
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-l tulbure cineva de la traiul cel bun, de la plăcerile și speranțele lui, o glumă vie, dictată de prezența de spirit cea mai sigură de el însuși, parează îndată lovitura îndreptată contra bătrânului epicurian. El se învăluiește în spirit și în glume, ca ariciul în ghimpii lui"32. Într-adevăr, caracteristica dominantă a acestui personaj lipsit de o fizionomie remarcabilă este inventivitatea discursivă pusă în evidență printr-o vastă colecție de miticisme, încadrabile folclorului citadin, a căror savoare reiese din amestecul inedit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intertextual în caragialiana schiță 1 Aprilie (monolog), surprinde și intrigă în nuvela Vedenia. "Păcăleala gigantică"57 plănuită îndelung de căpitanul Naicu pe seama soției sale spiritiste, o va face să treacă prin stările resimțite de Stavrache la vederea fratelui crezut mort. Gluma căpitanului are însă are un efect tragicomic neprevăzut, în măsură să pună în lumină lașitatea și lăudăroșenia celebrului farsor. Pentru că într-o telegramă Naicu pune să i se vestească soției moartea sa pe front, aceasta se refugiază de frică în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dandanache sau Leonida: "Ba încă i-a tras un tighel, de i-a plăcut și lui. Ce-a zis Papaiezuit, aminteri nu prost! -când a văzut că n-o scoate la capăt cu el? ... Mă nene, ăsta nu-i de glumă, cu ăsta, cum văz eu, nu merge ca de cu fitecine ia mai bine să mă iau eu cu politica pe lângă el, să mi-l fac cumătru. Și de colea până colea, tura-vura, c-o fi tunsă c-o fi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adesea relației cauză-efect, circumscriindu-se absurdului. Situațiile aberante care domină peisajul monden caragialian capătă atributul normalității într-o "lume răsturnată", încadrabilă regimului nocturn al imaginarului, detașabil prin convertirea polilor, inversiune valorică și eufemizare. Transformarea tragicului în comic, a seriosului în glumă, a falsului în adevăr, a nonvalorii în valoare, a straniului în obișnuit, etc, e perfect plauzibilă în lumea caragialiană, imagine răsturnată a lumii ideale. Esențialmente ironic, întrucât este asociat inversiunii și disimulării, motivul "lumii pe dos" este impus de viziunea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dumitru, poate fi dat ca exemplu de absurd comic al moravurilor, ca să nu mai vorbim de farsa electorală din O scrisoare pierdută, chintesență de nereguli inversate în regulamente. În plan lingvistic, comicul absurdului este reliefat prin frecvența nonsensurilor și prin gluma absurdă. Farfuridi sau Leonida sunt personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin "lumea-lume" caragialiană. Comicul absurdului, bogat ilustrat în prima piesă ionesciană, includea și gluma absurdă care, spre deosebire de cea liniară, analizată de structuraliști, sau de cea bazată pe suprapunerea pe două scenarii opuse, explicată prin acel "script theories of humour"45, generează un umor "de gradul doi"46, caracteristic textelor care, nereușind să producă poanta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de gradul doi"46, caracteristic textelor care, nereușind să producă poanta așteptată, devin comice datorită acestui eșec. Întreaga antipiesă Cântăreața cheală, ca și farsa tragică Scaunele, păpușeria Tabloul sau pseudomanifestul artistic Improvizație la Alma pot fi reduse la dimensiunile unor glume absurde. Folosită de regulă la Caragiale cu intenție subversiv-satirică, gluma absurdă este bazată întotdeauna pe o exagerare care depășește limitele suportabilului. Primul moment al receptării unei astfel de glume este unul de contrariere, de uluire, urmat de o relaxare generată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poanta așteptată, devin comice datorită acestui eșec. Întreaga antipiesă Cântăreața cheală, ca și farsa tragică Scaunele, păpușeria Tabloul sau pseudomanifestul artistic Improvizație la Alma pot fi reduse la dimensiunile unor glume absurde. Folosită de regulă la Caragiale cu intenție subversiv-satirică, gluma absurdă este bazată întotdeauna pe o exagerare care depășește limitele suportabilului. Primul moment al receptării unei astfel de glume este unul de contrariere, de uluire, urmat de o relaxare generată de constatarea subită că exagerarea a fost făcută tocmai pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pseudomanifestul artistic Improvizație la Alma pot fi reduse la dimensiunile unor glume absurde. Folosită de regulă la Caragiale cu intenție subversiv-satirică, gluma absurdă este bazată întotdeauna pe o exagerare care depășește limitele suportabilului. Primul moment al receptării unei astfel de glume este unul de contrariere, de uluire, urmat de o relaxare generată de constatarea subită că exagerarea a fost făcută tocmai pentru a-i fi sesizată enormitatea: La redacțiunea Războiului-Weiss, se prezenta în anul trecut, pe toamnă, un interesant specimen de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Un surdomut foarte interesant din Szegedia, s-a prezentat azi la redacțiunea noastră. El a absolvit institutul imperial de surdomuți din Viena și vorbește deslușit limbile germană, franceză, italiană, engleză, română, greacă, turcă, arabă, spaniolă și chaldeică". În alte cazuri, gluma absurdă presupune la Caragiale o tehnică ce parcurge trei momente: surprinderea unui fapt de o banalitate extremă căreia i se dă o importanță exagerată, reluarea și repetarea lui la modul aberant, pentru ca în final să se constate că nu se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exagerării de a scoate în evidență absurdul, care altfel ar fi fost trecut cu vederea, este aici cumulat cu funcția satirică a procedeului comic bazat pe repetiție și acumulare. Agitația fară sens și suveranitatea verbozității sterile sunt surprinse astfel prin intermediul glumei absurde, care la Caragiale nu este marcată de gratuitate, ci devine una dintre strategiile de demascare a absurdului. Putem spune, în concluzie, că în toate aceste ipostaze corespunzătoare tipologiei tradiționale, comicul absurdului ține de deriziune înțeleasă ca un dublu demers
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lingvistic 11, așa cum își amintea prietenul lui, Mihai Cruceanu: Într-un timp găsisem că e ridicol să spui vorbe convenționale, care nu înseamnă nimic în realitate, fiindcă nici nu te gândești la semnificația lor. Ni se părea nouă, mai în glumă, mai în serios, că vorbele "salutare", "sănătate", "la revedere" și altele, nu spun nimic, în fond. Și dacă e vorba a se face cu ele față unei anumite împrejurări, pot fi înlocuite cu oricare altele. Și ne distram căutând aceste
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în privința aprecierilor critice mitologizante, prin care tinerii poeți din jurul revistei Unu, deveniți apologeți ai cultului urmuzian, încercau să propage imaginea Neînțelesului, a Damnatului și a Revoltatului Urmuz, exagerând tragismul vieții lui, Eliza Vorvoreanu va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii s-au născut schițele lui Urmuz"13. Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie a acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rândul meu să copiez în atitudine, vorbire și chiar simțăminte aceste modele eroice expuse în banda desenată a anilor '80, ajungând să solicit mingea într-o miuță din spatele blocului prin apelul la fondul comun de proverbe și zicători. Pare o glumă nesărată, însă în timp efectele se pot dovedi fatale: unii îi spun "tradiționalism", alții "naționalism", alții "protocronism", însă cei mai lucizi o numesc "limbă de lemn". Vorbirea "telegrafică" este o trăsătură proprie benzii desenate, unde cea mai mare parte a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
contribuit în bună măsură la răspândirea și amplificarea așa-numitelor "legende urbane", "poveștile despre un prieten al unui prieten", ca formă de folclor modern, de o mare importanță narativă contemporană (depășită, după părerea lui Jan Harold Brunvand doar de către omniprezentele glume deocheate), cele vechi de decenii fiind permanent reactualizate, odată cu apariția celor noi, și care realizează tranziția de la folclor la cultura de masă. Același autor consideră banda desenată ca manifestare a aceleiași culturi de masă care, precum legendele urbane, expune povești
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]