8,741 matches
-
cea a lecturii și cea a scriiturii; putea să scrie fără angoasa golului ce se deschide dinaintea peniței și să citească fără angoasa că actul său nu se va concretiza în vreun obiect material. A venit să mă caute un ins care spune că e traducătorul meu, ca să mă avertizeze de o escrocherie în dauna mea și a lui: publicarea unor traduceri neautorizate ale cărților mele. Mi-a arătat un volum pe care l-am răsfoit fără să aflu mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în locuri unde romancierii sunt numeroși și fecunzi, încât să-și poată camufla manipulațiile, combinându-le cu o producție riguroasă de materie primă autentică. — Atunci s-a întors în Japonia? Dar Ludmila pare să ignore orice conexiune între Japonia și insul acela. Ea situează baza secretă a mașinațiilor infidelului traducător în cu totul altă parte a globului. Conform ultimelor lui mesaje, Ermes și-ar fi pierdut urma în apropierea Anzilor Cordilieri. Pe Ludmila, însă, o interesează un singur lucru: ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
MAI RĂMÂNE DE EVOCAT ÎNAINTE DE A AJUNGE LA PUNCTUL MAXIM AL CIUMEI, ÎN TIMP CE FLAGELUL ÎȘI ADUNA TOATE PUTERILE PENTRU A LE ARUNCA ASUPRA ORAȘULUI ȘI A PUNE DEFINITIV STĂPÂNIRE PE EL, SUNT LUNGILE SFORȚĂRI DISPERATE ȘI MONOTONE PE CARE ULTIMII INȘI, CA DE PILDĂ RAMBERT, LE FĂCEAU PENTRU A-ȘI REGĂSI FERICIREA ȘI PENTRU A SUSTRAGE CIUMEI ACEASTĂ PARTE A EULUI LOR PE CARE O APĂRAU ÎMPOTRIVA ORICĂREI ATINGERI. ACESTA ERA MODUL LOR DE A REFUZA ASERVIREA CARE ÎI AMENINȚA ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
RAOUL, AȘEZAT LA O MASĂ ÎN FUND, I-A FĂCUT ZIARISTULUI UN SEMN ȘI RAMBERT S-A ÎNDREPTAT ÎNTR-ACOLO, CURIOZITATEA A DISPĂRUT DE PE CHIPURILE CELORLALȚI ȘI S-AU ÎNTORS LA FARFURIILE LOR. LA MASA LUI RAOUL MAI ȘEDEA UN INS ÎNALT ȘI SLAB, PROST BĂRBIERIT, CU UMERII EXCESIV DE LAȚI, CU O FAȚĂ CABALINĂ ȘI PĂRUL RAR. PURTA O CĂMAȘĂ CU MÂNECI SUFLECATE DIN CARE ÎI IEȘEAU BRAȚELE LUNGI ȘI SUBȚIRI, ACOPERITE CU UN PĂR NEGRU. CÂND I-A FOST PREZENTAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
după cină, sau chiar mai târziu, veniți amândoi la barul hotelului. \ Asta depinde de el și de ciumă, spune Tarrou. Cu toate astea, la ora unsprezece seara, Rieux și Tarrou au intrat în barul mic și îngust. Vreo treizeci de inși stăteau înghesuiți și vorbeau foarte tare. Veniți din liniștea orașului ciumat, cei doi s-au oprit, puțin zăpăciți. Au înțeles această gălăgie văzând că se mai serveau încă băuturi alcoolice. Rambert stătea la una din marginile tejghelei și le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Îi vedeai grăbindu-se pe străzi, aplecați înainte, cu o batistă sau cu mâna la gură. Seara, în locul adunărilor când oamenii încercau să prelungească cât mai mult cu putință aceste zile care, fiecare, putea fi ultima, întâlneai mici grupuri de inși grăbiți să ajungă acasă sau în cafenele, astfel că, timp de câteva zile, la ora amurgului care se lăsa mult mai repede în această perioadă, străzile erau pustii și singur vântul șuiera prin ele neîntrerupt. Dinspre marea învolburată și mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Îl tot bătuse la cap. O lăsase apoi pe fătucă să se bălăcească singură, el descoperise motocicleta; ani de-a rîndul, cu banda lui de rockeri pe roți, terorizase - mult spus - un cartier, uneori chiar Încă două, Învecinate; vreo cincisprezece inși, nici poliția nu le venise de hac, pentru că, de fapt, În afară de zgomotul motoarelor forțate la refuz - amestecate cu strigăte ce te duceau cu gîndul la atacurile corăbierilor de odinioară, strămoși - și de ritmuri ale unor muzici nebune, gașca nu prezenta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-i mînca piereau. Instinctul se dovedea salvator, chiar dacă nu pentru multă vreme, fiindcă Înghețul cuprindea tot. GÎndirea - cu care omenirea se fălise de-a lungul unei nenorocite de istorii - nu mai era de nici un folos. Thomas asculta - mai erau cîțiva inși În bibliotecă În ziua aceea, poftim, trecuseră șase ani! - și nu credea povestea cu Înghețul pentru că, după cum bine se vedea, lumea avea să fie luată de ape, tot cădeau din cer puhoaie, ghețurile de la poli, dimpotrivă, se topeau; pînă avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe Ann - Doamne! -, după care să jefuiască și să plece neștiut. Maricrisa auzise destule despre maniacii sexuali, citise, și televiziunea prezentase cazuri. Dar Helga nu pățise nimic, vorbiseră pe urmă amîndouă, Thomas fusese admirabil; și bărbat bărbat, și curtenitor, un ins manierat, ce mai după-amiază! Merita să Încerce și Maricrisa peste noapte; ori, dacă nu, ceva În trei, nu avea cum să iasă rău; și c-un prostănac, un contabil, În urmă cu vreo două luni, fuseseră mulțumite, chiar dacă s ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aflat și În Spania, Juan l ar fi recunoscut imediat În fotografie pe britanicul care sunase la ușă, s-ar fi mirat de tulburarea mamei, femeia văzînd și ea poza străinului prin ziare sau la televizor; chiar și tatăl, un ins calm, vesel, ar fi arătat o schimbare față de cel socotit fiu. Înainte de semnarea contractului cu Cryos, femeii Îi fusese arătată fotografia donatorului; după posibilul demers al Rusoaicei, mutra lui Thomas ar fi fost știută pînă la capătul pămîntului; mama lui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
concepe el. E vorba de „Prologul“ la Tres novelas ejemplares y un prólogo (1920). Importantă din punctul de vedere al construcției romanelor lui Unamuno, inclusiv a „rimanului“ Ceață, este ideea de „pluralizare a intimității“ (Germán Gullón): personajele nu mai sunt inși unitari care conversează unul cu altul. Dacă rezumăm spusele lui Unamuno, când X și Y stau de vorbă, se întrețin nu două persoane bine definite, ci șase, fiecare fiind, respectiv, 1. cel știut doar de narator, 2. cel patronat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cel puțin ferm convins că-mi lipsește ceea ce psihologii numesc voință liberă, deși, spre consolarea mea, cred că nici don Miguel nu se bucură de ea. Unora dintre cititorii noștri li se va părea pesemne ciudat ca tocmai eu, un ins total necunoscut în republica literelor spaniole, să fiu prefațatorul unei cărți a lui don Miguel, care se și bucură de o recunoaștere convenabilă într-însa, câtă vreme obiceiul e ca tocmai scriitorii mai cunoscuți să facă, prin prefețe, prezentarea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-l sau așteptându-l. Și m-am pripășit atunci în sălașul tuturor iluziilor și-al tuturor dezamăgirilor: în biserică! — Așadar, acum credeți? — Știu eu!... Deci nu credeți? Nu știu dacă sunt sau nu credincios; știu că mă rog. Suntem câțiva inși care pe înserat ne reunim aici ca să ne rugăm spunând un rozariu. Nu-i știu cine sunt, nici ei nu mă cunosc pe mine, dar ne simțim solidari, într-o comuniune intimă. Și-acum cred că biata omenire n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cum arăta...: înalt, blond, nu-i așa?, cu mustață, mai curând gras decât slab, cu nasul acvilin... A fost aici? Zău, don Augusto, nu vă e bine? N-a fost un vis...? — Doar dacă n-am visat amândoi... Nu, doi inși nu pot visa simultan același lucru. Și știm că ceva nu e vis tocmai pentru că nu e al unuia singur... — Ei, atunci da, liniștiți-vă, da! Tânărul de care vorbiți a fost aici. Și ce-a zis când a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dar nu cea mai bună. Atunci să-i caut și să-i omor. — Să omori doar ca să omori e un nonsens. Cel mult ca să te eliberezi de ură, care nu face decât să pervertească sufletul. Căci nu doar un singur ins vindicativ s-a vindecat de dorința de răzbunare și a simțit milă sau chiar dragoste față de victima sa de îndată ce și-a satisfăcut ura împotriva ei. Fapta rea te eliberează de sentimentul rău. Și explicația este că legea decide păcatul. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lucru. Fără-ndoială! — Dar mai mult decât vă-nchipuiți dumneavoastră... — Dar, domnule, de unde știți cât îmi închipui eu? Ai dreptate, văd că nu ești prost. — Nu cred că sunt, domnule doctor, dar nu-i înțeleg pe oamenii care pe orice ins cu care au de-a face par a-l socoti prostănac până la proba contrarie. — Bun, așadar, după cum ziceam - continuă medicul -, stomacul secretă sucurile care formează sângele, inima irigă cu ele capul și stomacul ca să funcționeze, iar capul conduce mișcările stomacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rostindu-le, sau sunt auzit rostind altele decât cele pe care le rostesc?“ Și nu lipsesc atunci să-mi aduc aminte de figura lui Don Quijote. [După asta, mi s-a întâmplat aici, în Hendaya, să mă întâlnesc cu un biet ins care s-a apropiat să mă salute, spunându-mi că în Spania sunt considerat nebun. S-a dovedit apoi că era polițist, după cum el însuși mi-a mărturisit, și că era beat. Ceea ce nu însemnează tocmai a fi nebun.] Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ordinea! Răbdare, așadar, și să tăiem cărțile! Marți 5-7 Continui să mă gândesc la pasiențe, în istorie. Pasiența e jocul hazardului. Un bun matematician ar putea calcula probabilitatea ca o partidă să se deschidă sau nu. Și dacă intră doi inși în competiție ca să le rezolve, e natural ca în același joc să obțină același procentaj în soluții. Concurența trebuie să fie însă după cine rezolvă mai multe partide în același timp. Și avantajul bunului jucător de pasiențe nu e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
volontate è nostra pace. (Paradiso, III, 85) Eppur si muove! Ah, nu există pace fără război! Joi 7-7 Drumul, da, via, care este viața, și petrecerea ei să facă pasiențe - așa ar fi romanul. Pasiențele sunt însă pasiențe, pentru un ins singur; ceilalți nu iau parte la ele. Și patria de dincolo de drumul pasiențelor, o patrie a singurătății - a singurătății și a vidului -. Cum se face un roman, bine!, dar la ce bun se face? Și la ce bun de ce-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acasă cina: ciupercile, laptele, fructele de pădure. Curat ecologist, da’ habar n-aveam eu atunci de cuvântul ăsta. Știi când am încetat să mă mai fâțâi de una singură ca proasta-n codru? Când am dat din greșeală peste doi inși care făceau amor de viteză lângă un murar. Hotărât lucru, cred că din cauza aia nici acum nu mă pot uita la filme porno. Am avut un șoc de zile mari. Mă rog, bănuiam eu despre ce e vorba și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e vorba și mai vorbeam și cu alți copii, dar șocul a fost și locul. Pe urmă, în buna și sănătoasa tradiție țărănească, nu era nimic tandru sau erotic în toată treaba, ci ceea ce Aurora L. numește „stilul drujbă”. Un ins se chinuia de mama focului să scape de oarece tensiune, iar femeia de dedesubt (că așa cere tradiția sănătoasă) părea supusă la caznă. Inserție up datată Am fost în piață la mine, la Mandravela, în Piața Sudului. Mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în gât, că noi nu mai știm să fim buni, că suntem bolnavi de autocompasiune sau, eventual, de altruism genetic. Toți acei ani ne-au terminat minima deschidere la nevoile altora, a celor străini. Hoarde care ne băteam la cozi, inși care împingeam pe altul de pe scară ca să ne facem noi loc în autobuz, creaturi care își turnau colegii ca să se spele de câte un păcat sau să obțină o plecare în străinătate sau să avanseze în schemă. Un totalitarism hobbesian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
erai bun, a professional thinker, cum zice Bill. Dar când colo ce să vezi, „numai negri și ingleji” (vorba lui Mircea C. în Levantul , asta se trece la notă cultă). Când m-am înscris la admitere (una dură, de doisprezece inși pe loc), am văzut listele de repartiții: profesorat masiv la țară și în orașe muncitorești, în orașe „închise” (citește universitare), câteva catedre năucitoare la grădinițe. Voi, Mircea, ați plecat chiar fără iluzii, cu o facultate gata demontată. Mi-am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dimpotrivă, pleacă și mai mulți. Avem apă, geamuri, electricitate, pace, transporturi, stabilitate politică, democrație.... Și tot nu se întorc. Kathy intervine și ea: - Am condus opt ani un program de doctorate în filosofie pentru profesorii din estul Europei. Erau 19 inși înscriși, toți foarte buni. S-a întors doar o bulgăroaică la Universitatea din Sofia. Restul sunt în Canada și SUA. No way. Nu puteți conta pe asta. Kathy e de departe mult mai comprehensivă. A trăit ani buni la Dubrovnik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îi citesc acum Poverty of Progressivism, o carte scoasă anul acesta, una pe care aș fi scris-o și eu dacă trăiam în SUA), m-a invitat la prânzul dat pentru Dahl la Tudor’s room: am fost cam opt inși cu marele political theorist și nevasta lui. Întâi, se ține superb: e un bărbat înalt și drept, nu are nimic gârbovit în ținută, are o figură plăcută, chiar frumoasă, și vorbește extrem de cald și de agreabil. Am vorbit amândoi destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]