7,663 matches
-
Nu mai suntem Înconjurați de natura vie, ci, mai degrabă, de obiecte moarte. Tragedia constă În faptul că am crezut că, devenind din ce În ce mai autonomi și independenți de natură, ne vom putea asigura mai bine securitatea și ne vom elibera. Acum, instinctul morții, pornirea agresivă de a domina și lipsi de viață natura, ne chinuie sub forma amenințărilor globale, cum ar fi schimbările climatice, proliferarea nucleară, creșterea sărăciei și revoltele sociale. Am căutat să devenim mai siguri și am sfârșit prin a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
chinuie sub forma amenințărilor globale, cum ar fi schimbările climatice, proliferarea nucleară, creșterea sărăciei și revoltele sociale. Am căutat să devenim mai siguri și am sfârșit prin a fi mai vulnerabili decât oricând În istorie. Am ajuns la pragul anihilării. Instinctul morții a triumfat. Freud nu ne-a spus mult despre cum am putea ieși din această situație dificilă. Brown a Încercat totuși să ofere un nou cadru istoric pentru a găsi o soluție condiției umane. Pentru Brown, conștiință istorică pare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
urmeze o cale similară cu drumul pe care fiecare persoană Îl parcurge În dezvoltarea conștiinței sale individuale. Istoria umană, asemenea istoriei individului, observă Brown, este condiționată de tensiunea dialectică a două forțe contrarii, una care caută unificarea și interdependența sau instinctul vital, cealaltă care caută separarea și independența sau instinctul morții. Marea provocare În față civilizației este cum să reconcilieze aceste două forțe contradictorii. Brown schițează trei etape În istoria conștiinței umane. El arată că pentru majoritatea istoriei, ființele umane au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
persoană Îl parcurge În dezvoltarea conștiinței sale individuale. Istoria umană, asemenea istoriei individului, observă Brown, este condiționată de tensiunea dialectică a două forțe contrarii, una care caută unificarea și interdependența sau instinctul vital, cealaltă care caută separarea și independența sau instinctul morții. Marea provocare În față civilizației este cum să reconcilieze aceste două forțe contradictorii. Brown schițează trei etape În istoria conștiinței umane. El arată că pentru majoritatea istoriei, ființele umane au trăit ca vânători-culegători. Existența paleolitică era prin Însăși natura
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Barfield, a reiterat istoria evolutivă a dezvoltării personale a fiecărui individ. Rasa umană a trecut de la o unitate nediferențiată cu Mama Natură la o izolare conștientă față de aceasta. În timpul procesului am pierdut acel sens primordial al indivizibilității oceanice care este instinctul vieții și am stabilit o nouă relație cu natura bazată pe dominația de la distanță, cu toate efectele sistemice dăunătoare care decurg din Încercările noastre de a o stăpâni. Umanitatea a trecut, Într-adevăr, de la instinctul vieții la cel al morții
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
al indivizibilității oceanice care este instinctul vieții și am stabilit o nouă relație cu natura bazată pe dominația de la distanță, cu toate efectele sistemice dăunătoare care decurg din Încercările noastre de a o stăpâni. Umanitatea a trecut, Într-adevăr, de la instinctul vieții la cel al morții. Ce ne rămâne de făcut? Barfield sugerează că suntem În punctul de inflexiune a celei de-a treia mari etape a conștiinței umană - stadiul În care luăm o decizie chibzuită de a reparticipa alături de natură
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
din relații interdependente și că fiecare dintre noi supraviețuim și ne dezvoltăm Îngrijind comunitatea lărgită din care facem parte. Care este sugestia lui Barfield pentru a reconcilia tendința spre individualizare și dorința de unitate oceanică? Dacă nu ar fi existat instinctul morții, nu ne-am fi separat nici odată suficient de unitatea oceanică pentru a crea un sens al eului și, odată cu el, conștiința de sine. Fără conștiință de sine nu ne-am putea exercita hotărârea, nu am putea face alegeri
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la rândul ei, ne alimentează dorința de a domina, de a micșora și de a expropria totul În jurul nostru, În speranța de a ne augmenta ființa și de a preveni dispariția noastră inevitabilă. Soluția la această dilemă stă În integrarea instinctului vital și a instinctului morții Într-o nouă unitate. Poetul Rainer Maria Rielke, care a trăit În prima parte a secolului XX, ne oferă o sugestie. El a scris: „...acela care Înțelege corect și celebrează moartea, În același timp mărește
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
alimentează dorința de a domina, de a micșora și de a expropria totul În jurul nostru, În speranța de a ne augmenta ființa și de a preveni dispariția noastră inevitabilă. Soluția la această dilemă stă În integrarea instinctului vital și a instinctului morții Într-o nouă unitate. Poetul Rainer Maria Rielke, care a trăit În prima parte a secolului XX, ne oferă o sugestie. El a scris: „...acela care Înțelege corect și celebrează moartea, În același timp mărește viața”26. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
celebrează moartea, În același timp mărește viața”26. Cu alte cuvinte, nu putem Începe să trăim cu adevărat, până când nu acceptăm că vom muri cândva. Cum acceptăm propria moarte și alegem să trăim? Făcând o decizie conștientă de a lăsa instinctul morții În urmă, de a nu mai căuta să controlăm sau să dominăm natura, inclusiv pe cea umană, ca o metodă de a ne feri de moarte. În schimb, să acceptăm moartea ca pe o parte a vieții și să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și să optăm pentru reparticipare cu natura. Să traecem de la sine la celălaltă și să ne reunim Într-o legătură empatică cu totalitatea relațiilor care Împreună formează comunitatea vie și indivizibilă a Pământului. Decizia de a reparticipa, de a alege instinctul vieții, este foarte diferită de participarea originară care marchează viața copilului sau dezvoltarea timpurie a speciei umane. În aceste cazuri, participarea nu este voluntară, ci, mai degrabă, predestinată. Sinele nu este dezvoltat suficient pentru a face alegeri conștiente. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
este echilibrată cu reparticiparea intimă, față În față cu natura, călătoria noastră către o nouă etapă a conștiinței se va naște moartă. Eurile noastre relaționale vor fi mai mult de natură tehnologică decât umană, prelungind mai vechea călătorie care fetișizează instinctul morții. Instinctul vieții poate fi reinviat numai trăind viața cu adevărat și trăind viața Înseamnă participare profundă cu viața celorlalți care ne Înconjoară. Așadar, atât timp cât alegem detașarea de lumea naturală și ne ocupăm aproape exclusiv În a distruge mediului Înconjurător
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu reparticiparea intimă, față În față cu natura, călătoria noastră către o nouă etapă a conștiinței se va naște moartă. Eurile noastre relaționale vor fi mai mult de natură tehnologică decât umană, prelungind mai vechea călătorie care fetișizează instinctul morții. Instinctul vieții poate fi reinviat numai trăind viața cu adevărat și trăind viața Înseamnă participare profundă cu viața celorlalți care ne Înconjoară. Așadar, atât timp cât alegem detașarea de lumea naturală și ne ocupăm aproape exclusiv În a distruge mediului Înconjurător, În a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acestea par un pic esoterice și Încețoșate, În lumea reală În care oamenii visează la și (actionează pentru) a crea, un soi de viață pe care vor să-l trăiască și să fie parte a acestei vieți, a alege Între instinctul morții și instinctul vieții are consecințe profunde și reale pentru individ, familia umană și planetă. Visul american este prins În mare măsură În instinctul morții. Căutăm autonomia cu orice preț. Consumăm prea mult, ne satisfacem orice poftă și risipim bogația
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pic esoterice și Încețoșate, În lumea reală În care oamenii visează la și (actionează pentru) a crea, un soi de viață pe care vor să-l trăiască și să fie parte a acestei vieți, a alege Între instinctul morții și instinctul vieții are consecințe profunde și reale pentru individ, familia umană și planetă. Visul american este prins În mare măsură În instinctul morții. Căutăm autonomia cu orice preț. Consumăm prea mult, ne satisfacem orice poftă și risipim bogația Pământului. Punem mare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pe care vor să-l trăiască și să fie parte a acestei vieți, a alege Între instinctul morții și instinctul vieții are consecințe profunde și reale pentru individ, familia umană și planetă. Visul american este prins În mare măsură În instinctul morții. Căutăm autonomia cu orice preț. Consumăm prea mult, ne satisfacem orice poftă și risipim bogația Pământului. Punem mare preț pe creșterea economică nelimitată, Îi răsplătim pe cei puternici și Îi marginalizăm pe cei vulnerabili. Suntem preocupați de protejarea interesului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
obstacolele vieții pentru a se realiza. Credem că fiecare este În final responsabil pentru viața sa. Suntem responsabili. Aceasta este cealaltă față a individualismului nostru, care este Încă salvarea noastră. Dacă sentimentul nostru de responsabilitate personală poate fi separat de instinctul morții și pus În serviciul instinctului vieții, America ar putea din nou să conducă lumea. Sarcina care Îi rămâne familiei umane este adoptarea unei „etici personale” de responsabilitate față de comunitățile lărgite ale vieții, care alcătuiesc Pământul viu. În ultimă instanță
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Credem că fiecare este În final responsabil pentru viața sa. Suntem responsabili. Aceasta este cealaltă față a individualismului nostru, care este Încă salvarea noastră. Dacă sentimentul nostru de responsabilitate personală poate fi separat de instinctul morții și pus În serviciul instinctului vieții, America ar putea din nou să conducă lumea. Sarcina care Îi rămâne familiei umane este adoptarea unei „etici personale” de responsabilitate față de comunitățile lărgite ale vieții, care alcătuiesc Pământul viu. În ultimă instanță, o obligație față de celelalte ființe umane
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
naștere etică universale. În schimb, visul european are toate caracteristicile pentru a pretinde superioritate morală În aventura către cea de-a treia etapă a conștiinței umane. Europenii au trasat un parcurs vizionar către un nou tărâm al făgăduinței, dedicat reafirmării instinctului vieții și indivizibilității Terrei. Nu pun la Îndoială sinceritatea europenilor În această privință, cel puțin printre elite, cei educați și tânăra generație de clasa medie - purtătorii de drapel ai Europei unite. Europenii pe care Îi cunosc au un vis. Vor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a denaturat ființa și în el instinctul vieții e pe cale să se stingă. E, într-adevăr, un fel de moarte... O alunecare lentă în nonsens, în vacuitate, într-un vid absorbant unde, cu eul împuținat, nu mai știi și nici nu prea mai are importanță cine ești
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
numai pînă cînd cel agresat reușește să-și declanșeze resorturile autoagresiunii. Smulgîndu-se din imobilitate, dureros dezechilibrat, el intră într-o nouă mișcare, aude și vede altfel, înțelege mai mult și mai limpede și reacționează împotriva violenței negative. Ieșit de sub șantajul instinctului de conservare, riscîndu-și stabilitatea biogică, intră în dezechilibru pentru a-și salva identitatea moral-spirituală. "Regulamentul de bloc"(dincolo de comentariul ce amendează o conjunctură creatoare a unei monstruozități cu chip uman) s-ar dori drumul de la mistificare spre autenticitate, de la umilință
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tratate medievale cu caracter muzical, De musica, în care este articulată întreaga sa gândire în jurul celebrei definiții din primele pagini: „Musica est scientia bene modulandi”. Muzica, întâi de toate, este o știință și, ca atare, solicită rațiunea și mai puțin instinctul sau simțurile. Nu este exclus ca muzica să producă și plăcere în cine o ascultă, dar, pentru a deveni o știință, trebuie să se elibereze de toate acele elemente care sunt străine unei absolute raționalități. Satisfacția legată de audiția muzicii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mai mult încă suferă cei din Basarabia și mai mult sunt amenințați în existența lor.” Curentul antantofil, mai puternic la începutul conflagrației, considera războiul pornit de Austro-Ungaria ca „război de negațiune a principiului naționalităților”. Trebuie să se țină seama de „instinctul maselor”, ce se manifestă cu putere elementară, care aduce mari izbânzi sau provoacă marile catastrofe. Eliberarea Ardealului se identifica cu idealul nostru național. „A merge împotriva Austro-Ungariei însemna a grăbi realizarea unui proces inevitabil. Aceasta nu însemna renunțarea la Basarabia
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
noi, în colțul acesta de lume unde trăiește un popor dornic de libertate și de claritate, căruia îi repugnă și excesele sângeroase și robiile tiranice, un popor stăpânit de dragoste de proprietate individuală, și de brazdă și de puterea unui instinct, și care este legat prin toate fibrele sale de rege și dinastia sa - aici, la noi, propaganda comunistă este un atentat împotriva sufletului însuți al neamului nostru [...]. Orice observator poate face, dimpotrivă, o altă constatare; pe măsură ce sporesc acordurile politice și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
altul, la trecutul, prezentul și viitorul său. Conștiința temporalității poate fi considerată o componentă structurală fundamentală a înseși existenței umane. Pompiliu Caraion nota pe bună dreptate că „simțul istoric” a apărut inițial în forma a ceea ce s-ar putea numi „instinctul istoriei” care de-abia ulterior a devenit „conștiință istorică” (Caraion, 1966). Chiar și cele mai primitive forme ale simțului istoric aveau o dublă deschidere spre trecut și viitor: solidaritatea cu generațiile anterioare, ca reflex instinctiv al mecanismelor proprii societății umane
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]