8,326 matches
-
în oraș erau strict controlate printr un sistem riguros de evidență, și numai cu bilet de voie semnat de director. Învoirile generale se dădeau o dată pe lună, dar dacă aveai de rezolvat o problemă urgentă, de genul întâlnirii cu fata iubită, recurgeai la un șiretlic. Încălțat cu ciupici și cu o gheată ruptă în mână, care a mai fost folosită și de alți elevi în același scop, te așezai în șirul celor ce solicitau învoire, aliniați în holul principal al școlii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
scenă din "Petit chose" în care copilul disimulează instinctiv, mamei lui, telegrama care-i aducea vestea că tatul său murise. În momentul acela am văzut că Daudet nu era pentru mine un scriitor oarecare, nici chiar un scriitor preferat și iubit; sau nu era numai un scriitor, un artist, ci un om care stătuse, cu mult mai mult decât mi-aș fi închipuit, aproape de sufletul meu, ca un frate, ca un prieten scump, ca o parte vie din patria mea spirituală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că însuși Petre Missir, care a cunoscut istorioara cu răvașul și care știa bine că nu-i adevărată, a căutat să se informeze de sursa ei. Acest lucru îl confirmă următoarea scrisoare a nuvelistului N. Gane: 21 Iunie 1912, Iași "Iubite Misiraș" " Este adevărat că versurile lui Caragiale au fost povestite de mine unui reporter de la "Viitorul". Însă eu le-am auzit de la fiul meu, Alexandru, care și el le-a auzit la Curte. Aceste versuri sunt foarte răspândite la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înduioșare. Ce l-a ajutat mai mult în luptă? Ceea ce-l deosebea de ceilalți sau ceea ce-l apropia de ei? Mai curând, poate tocmai întregirea aceasta fericită. Căci dacă una l-a făcut crezut și ascultat, cealaltă l-a făcut iubit; și numai astfel rândurile nu s-au răzlețit niciodată în jurul său. El însuși nu poate vedea lucrurile altfel, și de aceea acum, în mijlocul prietenilor, face cu căldură elogiul prieteniei. "Căci numai acolo e sfatul, e sprijinul, e puterea, e nădejdea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se trezește deschizând focul înainte de vreme. Așa sa întâmplat de curând cu un pifan de la Antena 3 care nu sa mai putut ține și a dat drumul pe site știrii cu titlul „A murit Gheorghe Dinică, unul dintre cei mai iubiți actori ai scenei românești“. Această știre a apărut pe siteul Antenei 3 pe data de 27 octombrie și a rămas acolo aproape o zi întreagă, până săși ia seama cineva so șteargă. Ni se spunea că „Gheorghe Dinică a murit
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
festin. De ce întârzie atât și nu le oferă bu curia promisă? Iată că unii nu mai pot aștepta și încep săl devoreze cât încă e în viață. Asta, bineînțeles, din prea multă dragoste, căci - nui așa? - e un actor foarte iubit. Desigur, goana aceasta continuă după întâietate nu le dă televiziunilor posibilitatea să se oprească și să judece lucrurile obiectiv, calm, detașat. Totul e pe fugă, totul e superficial. Cine are timp de profunzimi? Îi interesează pojghița, aparența. O prezintă, apoi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că ține de normalitate. Doam nelor și domnilor, aș vrea săl evoc în sceastă seară pe fondatorul trustului Intact, domnul Dan Voiculescu.“ După această prezentare a rulat un filmuleț realizat parcă de cei care făceau, înainte de ’89, materiale despre conducătorul iubit. Vocea din off, însoțită de o muzică de genul „strâns uniți în cu get șin simțiri“, ne spunea: „Dan Voiculescu este omul căruia ia plăcut dintotdeauna competiția. De tânăr, de când juca hochei, a înțeles că duritatea nu este doar în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ci despre ceea ce am putea opune curgerii timpului. Zeul se scufundă Într-o ezitare pentru a-și consolida echilibrul. Și dacă filosofia a pornit din uimire, cum afirmă Aristotel, există multe motive de nedumerire ca Ianus nu este un zeu iubit. În fapt, ceea ce mă atrage și mă irită la el este echivocul. Nimic nu distinge o față de alta și totuși e greu de găsit printre zeii antici unul mai enigmatic. În ce-l privește pe Zeus, lucrurile sînt clare. Cretanii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să-și ceară iertare, socotindu-se nevrednic să-L boteze, Cristos i-a spus: („Lasă acum; căci așa se cuvine să împlinim toată dreptatea”). 3. (A venit Duhul Sfânt și vocea Tatălui din cer, spunând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care Îmi aflu bucuria.”) 274. DESPRE CUM A FOST ISPITIT CRISTOS, SCRIU SFINȚII LUCA ÎN 4,1-13 ȘI MATEI ÎN 4,1-11. 1. Primul. După ce a fost botezat, S-a aflat în pustiu, unde a postit timp de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care vindeau porumbei, le-a spus cu blândețe 2: („Luați acestea de aici, și să nu faceți din Casa Mea casă de negoț!”). 278. DESPRE PREDICA LUI CRISTOS DE PE MUNTE, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 5,1-48. 1. Primul. Ucenicilor Săi iubiți le vorbește deoparte despre cele opt fericiri (Fericiți cei săraci cu duhul, cei blânzi, cei milostivi, cei ce plâng, cei care flămânzesc și însetează de dreptate, cei cu inima curată, făcătorii de pace și cei prigoniți). 2. Îi îndeamnă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
au reușit să te monteze într-o altă direcție. Păcat... Niciodată nu e târziu, poți reveni la comportamentul sănătos de altădată. - Nu știu ce insinuezi! Zău că ești nebună! Știi tu mai bine decât mine la ce mă refer, știi că team iubit! Am nutrit o profundă afecțiune pentru tine, nam ascultat de nimeni. Te credeam cald și unic. Am petrecut clipe frumoase împreună. - Cu asemenea prostii te-au influențat golanii pe carei ai tu! - Dacă aș avea pe altcineva aș mai fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-ți fiu jumătatea și voi fi un braț puternic de care să te sprijini, să-ți pui capul pe umărul meu atunci când vei avea nevoie. Dincolo de umbrele adânci ale unor copaci ai străzii se îmbrățișară cu naturalețe. Ea se simțea iubită, în siguranță și foarte liniștită. Viața lor căpătă un alt contur, un alt sens. Ar fi vrut să-i spună că va fi a lui, doar a lui pentru totdeauna, dar a decis să mai aștepte până în următoarea zi când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să vadă realitatea. Instinctul pusese stăpânire pe ea și era al naibii de autoritar încât nu mai înțelegea nimic. Degeaba vroia să judece la rece, să-și adune toată energia pozitivă, să înlăture ravagiile din interiorul ei pentru că atunci când iubești, vezi persoana iubită perfectă, o vezi ca pe un înger căzut din cer, emoțiile sunt mari și necontrolabile, uiți de tine, nu vezi decât ființa iubită, iar inimia ți se umple cu bunătate și sufletul de bucurie. Realitatea se vede mult mai târziu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-și adune toată energia pozitivă, să înlăture ravagiile din interiorul ei pentru că atunci când iubești, vezi persoana iubită perfectă, o vezi ca pe un înger căzut din cer, emoțiile sunt mari și necontrolabile, uiți de tine, nu vezi decât ființa iubită, iar inimia ți se umple cu bunătate și sufletul de bucurie. Realitatea se vede mult mai târziu. Nu ai cum să știi dacă tu vei fi victima acestei iubiri. Viața își face drum singură, iar destinul nu ai cum să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
noi.” Ochii ei se umplură de lacrimi de iubire, de emoții, iar dragostea alerga năvalnic prin tot corpul. La rândul ei, îi spuse: „Te iubesc mult! Așa de mult..! Mult mai mult decât mă iubești tu.” Umerii lați ai bărbatului iubit păreau că umplu toată încăperea. Lumina difuză a lămpii de noapte prindea o nouă strălucire precum un colier îngrijit bine, care reflectă o lumină strălucitoare și plăcută. Corpul bărbatului era încă aproape dezbrăcat. Ea se sprijini cu blândețe de umărul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-i îndeplinească visul ei de a fi iubită așa cum mama sa nu apucase să o facă, sau avea so dezamăgească? Înțelesese că odată ajunsă aici, viața ei se schimbase definitiv. Învățase de la el cum să iubească și se simțea iubită. Îi așteptau vremuri bune sau poate și mai puțin bune. O cuprinse o mulțumire nespus de mare gândinduse la rugăciunea pe care o rostise înainte de a intra în acest adăpost. Era mulțumită. Bărbatul își pusese în minte să o „captureze
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
M-ai făcut să măndrăgostesc la prima privire. Ești fragilă ca o floare și strălucești ca lumina unei stele! Ești un înger cu adevărat! Ești perechea la care am visat! Cândva o să te fac mireasă și vei fi cea mai iubită dintre femei. Vom deveni un tot, o singură ființă. Nicole avea o privire ușor zâmbitoare, atât cât sufletul ei fecioresc îi îngăduia în acel moment lipsit de ascunzișuri meschine. Absorbit de dragoste și mulțumit, Alin, la rândul lui, vrăjit ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vorbește în ultima lui carte, I Am a Strange Loop, despre suferința cauzată de pierderea unei ființe dragi și constată că, în general, cei rămași în viață suferă de pe urma pierderii personale, dar nu și din pricina a ceea ce a pierdut ființa iubită decedată. El deplânge faptul că soția lui nu a mai putut să-și vadă copiii crescând, că nu a mai putut să-și asculte muzica preferată și să împodobească pomul de Crăciun pe scurt, invocă absența aceleiași vieți făcute din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
valorile, ideile, metodele, modelele nu numai că nu se pierd, ci se îmbogățesc, se reinventează, se diversifica și se șlefuiesc. Dacă merg în sala nr.14, la etajul I, îmi văd fosta clasa cu băncile colegilor, catedră dascălului, catalogul cel iubit și urât, tabla cu creta și buretele. Pe perete nișie plânse cu imagini din Franța, iar la fereastra, ghivece cu flori. Și acum când intrați într-o sală de de clasă modernă vedeți băncile elevilor, catedră dascălului, catalogul... Aceleași lucruri
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
așteptam la masă cu pateu de ficat și friptură de gâscă (Slatina). Mi-a lipsit mult, în momentele grele din săptămâna trecută, mai bine zis de acum două săptămâni, o prezență sigură de simpatie și ajutor. Acum, acalmie. Draga mea, iubită mică și dulce, mă gândesc mereu la tine, obsedant, cum sorb aerul. Mereu alături de tine, cu încredere, cu nădejde că tot ce vei face, vei face mândru, loyal (sic) și vrednic pentru noi doi, înfrățiți dincolo de tot, tata și cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
contra lui Cinci. Mi-e gândul la tine în fiecare secundă de o mie de ori; îți mângâi părul și sprâncenele sburlite uneori, ca să le așez. Te iubesc, Mamina 11/1947 I 27 octombrie [1947], luni seara Draga mea, mult iubită, Ți-am scris ieri, prin R[ainer], mult, deșirat, dorind să umplu - poate cu inutilități - paginile obicinuite. [...] Iubito, în casă e un frig infernal și abia pot să țiu tocul... Astă seară am vorbit cu Lisette (cum nu i-ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și seara am trece-o din odaie în odaie câte o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar putea să fim despărțite pe 20 de ani! [...] Monica, iubită, dorită și neașteptată, ce frumoasă e azi odăița ta! Divanul tău, pe care îl ocup ca să-l apăr, va avea, dacă vei mai veni, când vei mai veni, o altă culoare - îl voi schimba să-l găsești nou -, dar acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zile într-o prăbușire ideologică plină de suferință. Dar o să-i învingem, totuși. Curaj! Bunul Dumnezeu are să îngăduie să ne revedem, noi două, scumpa mea fetiță preaiubită! Tandrețe. Sâmbătă, 1 noembrie [1947] Astăzi o zi plină, Monica, draga mea mult iubită și atât de îndepărtată. De dimineața - azi e ziua mea liberă, așa-zis - am plecat la coafeur, unde am stat până la 11, când m’am dus la școală, unde trebuia să prezint jurnalul de perete la concursul „cel mai frumos
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
curat“ ședințele din anul trecut. Te priveam buimăcită de preocupările ultimelor noastre zile; nu-mi închipuiam, sau nu vream să mă gândesc, cum vor fi zilele fără tine. Și totuși sunt atât de fericită că ești în Franța [cea] mult iubită a copilăriei tale, a maturității tatălui tău și a zburătăcirilor mele - acum cuprin zând micul bonz al divinității mele materne. Casa e acum pregătită cum știi pentru ședința de după masă: ușile larg deschise la sufragerie, scrumiere peste tot, deși îmi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scriu cu mâna mea. IV 10 noiembrie [1947], luni Ai grijă de tine, ca și cum aș fi lângă tine, așa cum m-ai îngrijit pe mine când am fost bolnavă și când n-ai închis ochii toată noaptea. Frumoasa mea, fata mea iubită, am speranță. O să ne revedem, noi două, nu-i așa, Monica? O să pot să-ți sărut iar ochii, fața așa de dragă, părul ars de soarele Mangaliei, în vacanțe - nenumăratele noastre va canțe însorite. Curaj, scumpa mea copilă. Te binecuvântez
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]