7,900 matches
-
este mai rău ca după un război care a devastat totul în urma lui, animale, oameni și locuri, ascultă jigodie, că nu scapi așa ușor de mine, își trage sufletul, tot o să pun eu zgarda pe tine, chiar și numai de dragul lămuririi micului tău rol pe care l-ai interpretat mai prost decît ar fi făcut-o un debutant. Hai să dăm totul pe față să afle lumea cine a fost cu adevărat marele General, potaia lătrătoare a Piticului, javra pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îi răspunde Roja, numai că n-a călcat strîmb niciodată. Angelina și Tușica în schimb, să nu mai vorbesc. Întotdeauna greu de găsit, bănuitoare și greu de convins. De ce trebuia de fiecare dată să duc cu ele aceeași muncă de lămurire? Ce dovadă mai bună vreți că acolo își băgase dracul coada de la început? — Le vorbiți de parcă ar fi fost niște scorpii cum nu s-a mai pomenit, zice Gulie, talpa iadului, nu alta, i se pare. — O să vedeți că pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
șaptezeci de ani, scund, cu trăsături regulate, cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale” să-și facă meseria. Alo, Montrealul, alo, Canada! Alo, mă auzi, tu? Canada, mă auzi? Lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lacrimi de urările primarului. Micul său balcon semăna cu nacela unui dirijabil gata să se desprindă de pe pământ. Se pregătea să spună “vă mulțumesc din suflet” când primarul ceru din nou cuvântul printr-un semn care nu avea nevoie de lămuriri suplimentare. Și Încă ceva: dumneavoastră lăsați În urmă un gol pe care primăria va pune o placă de bronz cu inscripția “Golul iudaic” care alături de “Golul germanic” va străluci În veci pe firmamentul istoriei noastre, tot mai plină de goluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Lee i-a donat două sute de parai unui preot de leproși pe care l-a întâlnit într-un bar, apoi le-a făcut cinste tuturor și a plecat la Ensenada. Informația aia a stors cinci parai și o cerere de lămuriri suplimentare. Polițaiul mi-a spus: — Preotul, frate meu. S-a hirotonisit singur. Vaya con Dios. Păstrează-ți banii. Am pornit-o pe coastă, mergând vreo sută douăzeci de kilometri spre sud, spre Ensenada, și întrebându-mă de unde avea Lee atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
au fost atâtea la nivelul roboților din acea vreme. Episodul 14 Altă viață... Fără să bănuiască faptul eminamente terestru că Dromiket 4 trăgea cu urechea, roboata Getta 2 continua să exercite asupra robotului TESA Stejeran 1 o intensă muncă de lămurire, dublată în mod samavolnic de farmecele cu care o înzestrase natura profesiunii sale. — Dragul meu - șopti ea melodios, punându-și ca din întâmplare mâna pe genunchii lui Stejeran 1 -, tu crezi poate că numai din întâmplare mi-am pus mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aveau nici ei dreptul să se amestece în ea și nici eu nu țineam să mă amestec. Singura atitudine cuviincioasă era s-o lăsăm pe Emilia să doarmă moartea pe care și-o dorise. Și am refuzat să dau orice lămurire, care să spulbere născocirile chelnerului pe seama mea. Mi se părea absurd să mă justific pentru ceva ce nu făcusem. Când am văzut că lucrurile luau o întorsătură amenințătoare și m-am speriat puțin, m-am hotărât să-i scriu tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gloriei. L-au părăsit și ele. Atunci Dodo s-a angajat la un restaurant. Bietul Dodo. Ca un papagal...” De ce ca un papagal, n-am înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele. „Cei din sală își închipuiau că verdictul meu era precis întemeiat pe paragrafe de legi totdeauna. Aș! Uneori culoarea ochilor acuzatului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
namila un pumn, că bietul om a fugit până la poartă. Parcă îi luase foc reumatismul în oase”, râse el. „Lasă asta”, interveni Călugărul, fiindcă își adusese aminte o întâmplare din viața lui care le putea fi, eventual, de folos în lămurirea retragerii Bătrânului: „Înainte de a mă duce la mânăstire, mă îmbolnăvisem de o boală curioasă. Cum vedeam pe cineva pe stradă intram în panică. «Dacă-l opresc pe ăsta și îi spun o prostie?» Ajunsesem să mă feresc să umblu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aurie de toamnă, era mai important pentru mine să mă liniștesc și am plecat, fără să știu prea bine de ce, spre arhivă. Pe drum, nu înțelegeam de ce din toate părțile se auzeau uși trântite, dar n-aveam timp să cer lămuriri nimănui. Vroiam să nu-l pierd pe Arhivar. L-am găsit stând la masă și primul lucru pe care l-am remarcat a fost că-și adusese un fotoliu în locul scaunului. Individul m-a privit prin ochelari fără smerenia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a răspuns Arhivarul ținându-se cu mâinile de burtă. „Ai avut coșmare, domnule sculptor?”, m-a întrebat Aristide. L-am privit lung. Ce vroia de la mine? Nu-l chemasem, nu mă plânsesem de nimic. Se simți obligat să-mi dea lămuriri: „Domnul Andrei m-a trimis. Zicea că te-a auzit strigând”. I-am răspuns sec: „Se poate”. După plecarea lui Aristide, am rămas cu ochii pironiți în tavan. Perna udă de transpirație îmi dădea o senzație neplăcută, o simțeam caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se sfătuiască sau cine i-ar putea da răspuns la asemenea întrebări chinuitoare și noi? Dacă ar fi acum în Atlantida, poate că numai Marele Preot ar fi în stare să găsească în mintea lui adâncă măcar un crâmpei de lămurire. Pe când aici... Să încerce oare să-i vorbească lui Tefnaht? Slujitorul Zeului Puterii cunoștea stelele cerești și lucrurile pământești destul de bine, chiar dacă îndeletnicirea lui era mai mult cunoașterea neamurilor și a bogățiilor lumii. Oricum, pentru cercetarea, dacă nu și pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
m-am apropiat? Vru să mai spună ceva, dar se opri simțind că această mărturisire l-a supărat pe Tefnaht. Totuși, fie că nu voia să lase fără răspuns ultima întrebare a sclavului, fie că își căuta el însuși o lămurire, se întoarse cu spatele spre mare, începînd să surâdă. Auta își dădu seama că nimic nu-l tulbură mai mult decât aceste surâsuri în care nu se putea citi nimic. - Am să-ți dezvălui o taină pentru care ai să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se mai înfricoșau, cârmaciul își mânuia luntrea cu multă luare aminte, arătîndu-i lui Tefnaht prin semne ce anume și cum trebuia făcut. Din clipa aceea, preotul fiu se mai uită decât la mâinile cârmaciului. O singură dată mai ceru o lămurire: dacă luntrea poate zbura și mai repede. Întrebarea îl uimi pe sclav. Cum, nu-i era de ajuns această iuțeală neasemuită, mai mare decât a vântului, de la care îi vâjâiau urechile? Unde mai pomenise Tefnaht zbor mai grăbit! Îl întrebă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încet. Hor tăcea. Numai Auta își încordă mintea încercînd să găsească răspunsul. Dar acum mintea lui lucra greu. Zise nehotărît: - Iahuben... Dar Iahuben e mort. - Preotul vostru care a vrut să te ucidă acolo în oraș. El îmi cerea întruna lămuriri, strigă cârmaciul. Auta se opri înțepenit. Mintea lui se lumină. Strigă mînios: - Tefnaht a fost... numai el! Vorbeau în limba atlantă, anume. Auzind strigătul mânios al lui Auta și neînțelegînd nimic, Nefert începu să tremure îngrozită. Auta se uită la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nimic și, mergând, aștepta să se sfârșească drumul. Când ajunseră în câmpie, Min, cârmaciul, le strigă de departe că Hor îi chema sus pe podiș, în munții din țara Haru. Intrând în luntre cu Min și cu Auta, Uh ceru lămuriri. - Nu mi-a spus decât că trebuie să venim cât mai grabnic acolo. - Și noi? întrebă Nefert. - De când ați arătat că sunteți prietenii noștri nu mai putem fi toți fără voi! îi răspunse Min. Când fu să intre, Mai-Baka șovăi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prea repede din starea de transă. Lumea era măgulită să-l întrebe, să-l atingă cumva cu gheizerul respirației, să-i adreseze câteva cuvinte. Fascinată și, de abia dezmeticindu-se, dădea buzna să discute ceva cu Pink Floyd. El dădea lămuriri despre ce mai lucra, care erau scenografii incomparabilelor lui concerte, cum arătase piesa cutare într-o anumită variantă. Pe toate le știa, era absurd să nu le știe, iar când nu avea chef, îi ignora și nu mai scotea nici un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rog să nu consideri oferta pe care ți-o fac ca pe-o favoare. De fapt, este totuși o favoare. Favoarea ai să mi-o faci dumneata. Binevoiește să accepți. Am fi putut fi prieteni..." Cocondy, repede, să ofere ea lămuriri. - Așa era el, prietenos... - "Din clipa în care te vei declara de acord cu mica mea doleanță, vei fi pus în legătură cu reprezentantul guvernului britanic... Sânt convins că toți supușii Majestății sale vor considera ca pe o datorie de onoare, șansa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
putea spune și așa. Da. — Tipa a dat buzna la nunta lui Alison și și-a luat pe sus copiii, a explicat rapid Fiona. Puștii aveau rol de paji... dar fosta nu știa chestia asta, a adăugat ea ca o lămurire tardivă. Nu se poate! Pe bune? Expresia de pe fața Juliei a sugerat faptul Alison urcase niște trepte bune pe scara valorică a blondei. Înseamnă că ai de-a face cu o scârbă de proporții. Ce meserie are? Amușină bagajele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de pământ și smocuri de iarbă pentru a-și ușura urcușul. Aerul palpita de bâzâitul insectelor și mesajele ezoterice ale păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o clipă. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să ceară lămuriri. — La școală, spuse Virgil, aducându-și aminte, oarecum rușinat, momentul. Un puști scârbos și enervant a scris-o cu creta pe tablă înainte de lecție. Ca pe-o glumă. Magistrul respectiv a primit gluma foarte bine. Pur și simplu a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire - Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gîndirea-n capul înțelept - La toate farmecele firii 40Se bat cu mînile pe piept. {EminescuOpIV 251} SONET SATIRIC Pișcată-ți este mâna ta de streche, De miști în veci condeiul pe hârtie - Dureaz-un șir sau fabrică o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Aflată la Paris, În salonul prințesei de Volkonski, Lady Morgan rememorează un episod picant: apariția unui dandy londonez care provoacă uluirea tuturor. „De parcă fi fost vorba despre un ornithorynchus paradoxus!” Contrariată de stilul insolent al englezului, o contesă Îi cere lămuriri autoarei: „«Dar ce Înseamnă toată povestea asta?» La care eu i-am răspuns: «E un dandy!». «Un dandy, repetă ea. Un dandy! Deci un fel de gen pentru voi, englezii». «Nu, i-am Întors eu vorba. Mai curând o specie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
frunte al Sectei; așa Încât, ceea ce, de altfel, nu era deloc de așteptat de la o asemenea răzleață foaie rătăcită, adevăratul secret - fizionomia și fiziologia Corporației Filfizonilor -, nu este expus deloc clar. Totuși, apar ici și colo și din când În când lămuriri de care m-am străduit să profit. Ba chiar, Într-un pasaj ales din Profețiile sau Teogoniile Mitice, sau ce-or fi ele (căci stilul pare foarte amalgamat), ale acestui Mistagog, am dat peste ceea ce pare o Profesiune de Credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
imediat. —Amir, cred că vrei să vezi asta. Era bărbatul care stătuse lipit de un monitor de când ajunseră acolo, cel puțin așa i se păruse lui Tal. Se întrebase ce punea la cale, dar nu avusese curajul să-i ceară lămuriri. Ce vedea acum îl dezamăgea. Era o pagină standard de mail, cu o căsuță de intrări întru nimic diferită de cea pe care o folosea el pentru corespondența personală. Nu aducea deloc a înaltă tehnologie sau spionaj. Dar imediat își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ne aflăm aici toți, inclusiv dumneavoastră, din cauza - sau, dacă preferați, pentru - acelui „altceva”. Înțelegeți acum de ce vi s-a spus că erați pe punctul de a atenta la siguranța planetară? - Ca să fiu sincer, nu. - Centrul vă stă la dispoziție cu lămuririle necesare. Desigur, În anumite limite, deocamdată. 15 - Nu-mi era deloc clar dacă subteranii aflaseră sau nu de la mine ce voiau să afle. Schimbul de priviri dintre ei, care a urmat finalului dialogului meu cu taciturnul - Howard se numea, Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]