KorAP: Find »[drukola/base=lumânare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...296 297 298 ...315 >

7,873 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369

cu ochii neclintiți către luminița în jurul căreia se adunau broboane de ceară. Când termină, fetița continua să țină, între degete, căpețelul de lumânare. Cum flacăra i se apropia de degete și ceara topită îi acoperise mâna până la încheietură, Maca luă lumânarea și o puse pe masă. Fetița se trezi, își privi mâna înmănușată în ceară, se sperie și fugi în brațele bunicului ei. Parcă n-a fost aceeași poveste, constată Jenică. — Cum să explici o poveste ? întrebă Tili. E ca și cum ai

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
odată că e închis într-o imensă gură, iar întunericul îl mestecă și îl înghite. Sări în picioare, căută pe pat bricheta și o aprinse iarăși. Umbrele se retraseră pe pereți, sâsâind. Trase un sertar și găsi un muc de lumânare pe care îl ridică aprins deasupra capului. Umbrele își continuară dansul, mâinile parcă li se întindeau, dar flacăra lumâ nării le pecetluia pe perete. Așeză lumânarea pe noptieră și se apropie, încurajat. Celelalte umbre își unduiră spinările și se dădură

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
Umbrele se retraseră pe pereți, sâsâind. Trase un sertar și găsi un muc de lumânare pe care îl ridică aprins deasupra capului. Umbrele își continuară dansul, mâinile parcă li se întindeau, dar flacăra lumâ nării le pecetluia pe perete. Așeză lumânarea pe noptieră și se apropie, încurajat. Celelalte umbre își unduiră spinările și se dădură deoparte, atât cât să-și facă loc și umbra lui. Intră în lumea lor amenințătoare, chipurile celelalte o priviră dușmănoase și o încolțiră. Se simți vinovat

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
încolțiră. Se simți vinovat pentru pătimirile umbrei lui. Își întinse brațele în lături și umbra, în captivitatea zidului ei, repetă semnul crucii, ducându-și suferința până la capăt. Ar fi fost simplu, pentru a nimici poporul de umbre, să sufle în lumânare. Dar ele nu s-ar fi destrămat, dimpotrivă, s-ar fi eliberat. L-ar fi înconjurat, cu chipurile lor alungite și dansurile lor parșive, și atunci ar fi devenit el însuși umbra a ceva mult mai mare. Pe măsură ce lumânarea se

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
în lumânare. Dar ele nu s-ar fi destrămat, dimpotrivă, s-ar fi eliberat. L-ar fi înconjurat, cu chipurile lor alungite și dansurile lor parșive, și atunci ar fi devenit el însuși umbra a ceva mult mai mare. Pe măsură ce lumânarea se împuțina, umbrele își strângeau cercul pe perete. Nu putea să iasă din captivitatea de amintiri și fantasme decât smulgându- se. Lovi cu lama cuțitului în zid, cam acolo unde ar fi trebuit să fie gâtul umbrei lui. Bucăți din

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
neputincioasă. Înțelese că nu se putea sinu cide ucigându-și umbra. Nu putea nici măcar să uite. Așteptă să se împlinească cele nouă ceasuri pentru a se putea întâlni, în sfârșit, cu umbra lui. Deși ceasurile nu se împliniseră și nici lumânarea nu se stinsese, cerurile bubuiră și catapeteasma templului se frânse în două. Țipătul parcă fără sfârșit al fetei îl dezmetici. Ieși în casa scării, sărind treptele câte două, și dădu în lături ușa de la garsoniera bătrânului. Unchiașul era întins pe

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
între cele două sensuri. Care nu e neapărat mijlocul... — Jenică știa, cu siguranță, proprietatea lui Darboux... Era, dintre noi, cel mai bun la matematică. — Era, oricum, cel mai bun dintre noi. Am început să vorbim ca doi bătrâni. Tili înfipse lumânarea în pământul reavăn. — Cum altfel ai vrea să vorbești într-un cimitir ? — Poate că într-un cimitir n-ar trebui să vorbim, adăugă Maca, punându-și alături lumânarea, pe care o aprinsese de la cealaltă. Se așezară pe băncuța de lemn

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
bun dintre noi. Am început să vorbim ca doi bătrâni. Tili înfipse lumânarea în pământul reavăn. — Cum altfel ai vrea să vorbești într-un cimitir ? — Poate că într-un cimitir n-ar trebui să vorbim, adăugă Maca, punându-și alături lumânarea, pe care o aprinsese de la cealaltă. Se așezară pe băncuța de lemn și-și aprinseră câte o țigară. — Cum altfel ai putea ști că ești viu dacă nu vorbești ? Te pomenești că, tot tăcând, am uita să mai plecăm... Acum

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
Nu-i lăsa să pună mâna pe tine, răsuna vocea paracliserului ce începu să bată clopotul mare, în timp ce, printre atâtea flăcări ce luminau de pretutindeni, ceasul lui de pământ arăta toate orele deodată. Era atâta lumină, încât flăcăruia căpețelului de lumânare prisosea. Cu mâinile îmbrobonite de ceară, fetița suflă în lumânare. Era semnul că povestea luase sfârșit. Cerul se tulburase deasupra orașului. Mirosea a zăpadă, deși abia era început de octombrie. Vântul aducea mirosul ninsorilor de la răsărit. Crengile desfrunzite ale castanilor

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
paracliserului ce începu să bată clopotul mare, în timp ce, printre atâtea flăcări ce luminau de pretutindeni, ceasul lui de pământ arăta toate orele deodată. Era atâta lumină, încât flăcăruia căpețelului de lumânare prisosea. Cu mâinile îmbrobonite de ceară, fetița suflă în lumânare. Era semnul că povestea luase sfârșit. Cerul se tulburase deasupra orașului. Mirosea a zăpadă, deși abia era început de octombrie. Vântul aducea mirosul ninsorilor de la răsărit. Crengile desfrunzite ale castanilor luceau de bruma care nu mai apuca să se topească

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

luptă constantă cu sfătuitori ambițioși, miniștri necinstiți și generali care comandau armate ce n-au participat niciodată la vreo bătălie. Au trecut mai bine de patruzeci și șase de ani. Vara trecută mi-am dat seama că devenisem ca o lumânare arsă până la capăt într-un hol fără ferestre - sănătatea mă lăsa și am înțeles că zilele îmi erau numărate. În ultima vreme mă forțez să mă trezesc în zori și să particip la audiență înainte de micul dejun. Am ținut secretă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
abandonat. — O tragedie prevestește norocul, îți spun eu, Orhideea. Fann Sora cea Mare își scoate pipa dintre buze și scutură scrumul pe masă. Și asta se aplică întocmai la ceea ce s-a întâmplat mai departe. În umbrele aruncate de flacăra lumânării, povestea viitorului meu soț se deapănă în continuare. Era toamnă și vârstnicul împărat Tao Kuang era pregătit să aleagă un succesor. Și-a invitat fiii la Jehol, reședința imperială de vânătoare din nord, dincolo de Marele Zid. Voia să le pună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
învățat că toamna este anotimpul când universul pregătește nașterea primăverii. Când m-am gândit la toate animalele care vor fi având grijă de puii lor, m-a durut inima pentru ele. Tatăl fu uluit. Hotărî pe loc asupra moștenitorului său. Lumânarea s-a stins. Eu stau liniștită. Prin fereastră, luna strălucește. Norii sunt deși și albi, ca niște pești uriași care înoată pe cer. Părerea mea e că și moartea împărătesei Chu An a jucat un rol important în alegerea moștenitorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
prințul Kung? La urma urmei, el a ieșit primul la vânătoare. Cum s-a simțit când tatăl său a onorat un perdant? — Orhideea, trebuie să înveți să nu-l judeci niciodată pe Fiul Cerului. Fann Sora cea Mare aprinde altă lumânare. Își întinde mâna în aer și își trage o linie pe sub gât. Indiferent ce face, este voința Cerului. A fost voința Cerului ca Hsien Feng să fie numit împărat. Prințul Kung crede la fel. De-aia îl și slujește pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
imperial pentru funcționari publici are loc în fiecare an. De ce nu încerci? — Nu sunt făcut pentru asta, e replica lui Kuei Hsiang. Fann Sora cea Mare e surprinsă că am trecut examenul de intrare de la biroul casei imperiale. Apucând o lumânare, îmi studiază trăsăturile: — Cum de mi-a scăpat asta? îmi spune, întorcându-mi capul spre stânga și spre dreapta. Ochi strălucitori, în formă de migdală, cu o singură pleoapă, piele fină, nas drept, gură superbă și trup zvelt. În mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
spune, întorcându-mi capul spre stânga și spre dreapta. Ochi strălucitori, în formă de migdală, cu o singură pleoapă, piele fină, nas drept, gură superbă și trup zvelt. În mod sigur hainele sunt cele care ți-au diminuat frumusețea. Lăsând lumânarea jos, Fann își încrucișează brațele. Se plimbă încoace și încolo prin cameră, ca un greier în borcan înaintea unei lupte. — Doar n-o să arăți așa atunci când vei intra în Orașul Interzis, Orhideea. Își pune mâinile pe umerii mei și zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
gigantice ca mărime. Acoperișurile poleite în galben strălucesc în soare. Lespezi de marmură șlefuită se aștern sub picioarele mele. Abia când văd Sala Armoniei Supreme îmi dau seama că ceea ce văd e doar începutul. În răstimpul cât ar arde două lumânări, trecem pe lângă porți ornate, curți spațioase și coridoare cu sculpturi pe fiecare bârnă și în fiecare colț. — Voi mergeți pe drumurile laterale, care sunt cele pentru servitori și pentru oficialii Curții, subliniază eunucul-șef Shim. Nimeni, cu excepția Majestății Sale, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
prăbușește pe podea. Rong și cu mine începem să chicotim. Kuei Hsiang face plecăciuni stângace. Își ține mâinile îi împreunate sub piept de parcă se vaită de o durere de stomac. Cu ceva vreme în urmă, cam cât ar arde o lumânare, Majestatea Sa a terminat cu îmbrăcatul și s-a așezat în scaunul său dragon, zice Kuei Hsiang după ce se liniștește. — Cum arată scaunul? întreabă Rong cu avânt. — Are nouă dragoni sub baldachinele cu mânere drepte din satin galben. Majestatea Sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
decretul de căsătorie. De fiecare parte a covorașelor stau eunuci îmbrăcați în robe de un galben strălucitor. Mă simt epuizată, însă căpetenia eunucilor spune că mai e mult până când va începe ceremonia. Se scurge timpul măsurat de arderea a două lumânări. În cele din urmă, aud zgomotul copitelor. Cele opt doamne de onoare îmi retușează repede machiajul. Pulverizează pe mine un parfum puternic și îmi verifică rochia și podoaba de cap înainte de a mă ajuta să cobor din scaun. În timp ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ajungem la camerele private ale Majestății Sale, lui An-te-hai i se ordonă să se retragă. Mă întâmpină eunucul-șef Shim și îi conduce în tăcere pe cărăuși înăuntru. După ce cotim de câteva ori, intru într-o cameră luminată de uriașe lumânări roșii, cu draperii din mătase galbenă din perete în perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de un grup de eunuci de-ai lui Hsien Feng, îmbrăcați în robe frumoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
drept mâncare ce i-a fost băgată pe gât cu forța. Gândul mă tulbură atât de tare, că nu reușesc să mă rog Cerului să mă binecuvânteze. Stau întinsă în pat, cu fața la perete. Mi-e frig din cap până-n picioare. Lumânările roșii emană un parfum dulce de iasomie. Epuizarea mă apasă, precum o pleoapă grea. De ce să mai adaug o greutate în plus la cea deja existentă? Tinerețea din sufletul meu se deșteaptă și mă tachinează, numindu-mă „baston făcut din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
desfăcută în față. Dacă ai făcut o broderie, povestește-mi despre asta. Am nevoie de distracție. Îmi dau seama că Majestatea Sa nu e interesat să mă audă vorbind despre brodat sau despre orice altceva. Mi-aș căuta-o cu lumânarea, indiferent ce aș spune. Împăratul e precum o colibă fumegândă. Aș vrea să-i spun că mă așteptam să facem dragoste, nu conversație. Majestatea Sa se uită la mine. Realizănd că sunt dezbrăcată, se duce la taburet cu inteția de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
energia și speranța cu care m-am pregătit. Nu mi s-a acordat șansa de a executa dansul evantaiului. Dacă împăratul Hsien Feng m-ar fi dorit, simt că l-aș fi putut face fericit. Întinsă lângă, el privesc cum lumânările din lampioanele roșii se sting una după alta. Încerc să nu mă simt înfrântă. La ce mi-ar folosi dacă mi-aș da voie să cedez? Împăratul nu ar fi decât mâniat. Mâhnirea mă scufundă în tăcere. Inima îmi plutește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
după alta. Încerc să nu mă simt înfrântă. La ce mi-ar folosi dacă mi-aș da voie să cedez? Împăratul nu ar fi decât mâniat. Mâhnirea mă scufundă în tăcere. Inima îmi plutește pe un ocean strangulat de alge. Lumânarea din ultimul lampion pâlpâie și se stinge: în cameră se face întuneric. N-am băgat de seamă până acum că norii au acoperit complet luna. Cântecul din yoo-hoo-loos e însoțit de acela al altor insecte. Simfonia acestei nopți este minunată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Asta îmi spune că aveți un sheemai. Ce înseamnă asta? îl întreb neliniștită. Între mine și doctor se află perdeaua despărțitoare. Cum sunt întinsă pe pat, nu pot să-i zăresc chipul, ci doar umbra proiectată pe perdea de lumina lumânărilor. Mă holbez la mâna lui, care e dincoace de perdea. E așezată pe încheietura mâinii mele, pe care degetul său arătător și cel mijlociu o apasă ușor. Este o mână cu aspect delicat și cu degete uimitor de lungi, mirosind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]