12,849 matches
-
NICOLAE ANGHELESCU Veniți cu toți la marea sărbătoare, Hristos se-nalță iarăși din mormînt Și ne strecoară-n suflet cîte-un soare, Lumină să devină trupul de pămînt. Cu fiecare-a Lui ieșire din mormînt, Ne naștem înc-o dată fiecare, E veșnicia vieții pe pămînt, Veniți cu toți la marea sărbătoare.
Marea sărbătoare. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_855]
-
Maria Lascu Se naște în sărăcie, în staul modest de vite, Însă câtă bogăție cerească El ne trimite! Sufletul să-l lumineze, inima să ne-ncălzească, Să primim-năuntrul nostru multă pronie cerească Nașterea mult așteptată, tuturora ne-arată Că Fiul din cer coboară, trimis de Dumnezeu Tată. Și-acesta se săvârșește cu cel mai ceresc temei, Prin Fecioara Sfântă, cea mai curată
Hristos se naşte. Slăviţi-L !. In: Bucuriile Credinţei by Maria Lascu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/536_a_758]
-
are un traiect existențial care reface perpetuu același gest automat cu o totală resemnare. Convertirea damnării în fericire (“Il faut imaginner Sisiph heureux.”) devine simbolul condiției umane asumate. Iar confruntarea cu absurdul plasează individul în zona libertății absolute: “Absurdul mă luminează asupra acestui fapt: nu există ziua de mâine. Iată de acum înainte rațiunea libertății mele profunde.” Agresivitatea noului gen de literatură, implicațiile sale pesimiste și chiar nihiliste, stau mărturie pentru condiția umană degradantă din epoca noastră. Ființa umană fiind în
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
obscene, În care apăreau organe genitale În exercițiul funcțiunii, degete și mameloane, bucăți de coapsă și falusuri acționate pe bază de stimuli. Cavitățile bucale se acopereau de beculețe roșii, galbene și verzi. Cerul gurii se transforma Într-un carusel. Cuvintele luminau. Gingiile erau fosforescente. Totul se apropia și se Îndepărta, tremurând și clătinându-se. Asta Însemna că mintea lui Noimann fila și ea. Hotărât lucru: ceva nu era În ordine cu senzorii săi. „PROTEFIX. Adeziv pentru proteze dentare. Siguranța primează”. Decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
s-ar folosi fosfor? Poate că a sosit timpul ca omenirea să-și schimbe concentrația de calciu din organism cu un alt mineral. Fosforul ar crea impresia de luminiscență permanentă. Cine nu și-ar dori să aibă dinți care să lumineze În Întuneric? Gândurile lui Noimann o luau razna. Era posibil ca astfel de asociații de idei să fie nu tocmai sănătoase. În timp, aceste imagini, sedimentate În subconștient, i-ar putea produce halucinații cu efect catastrofal. Deja, gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
medicul nu știa exact cum arată o bacantă, dar și-o Închipuia astfel, Împodobită din cap până-n picioare În flori și fructe de tot felul. E drept că aici florile lipseau - și totuși trupul slăbănog al domnișoarei Lily Fundyfer strălucea, luminând În semiîntuneric, acoperit cu sute și mii de bucățele de confeti ce pluteau În jur. Amintindu-și acum de această scenă, Noimann fu cuprins de un sentiment nu tocmai plăcut. Pur și simplu Îi era groază de toată nebunia ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dumnezeu, nici diavolul nu reușesc s-o stăpânească niciodată pe de-a-ntregul. Ea e când a unuia, când a celuilalt...” Afară, trupul lui Oliver fu cuprins de un vârtej. Brațele sale acoperite de frunziș galben-ruginiu se legănau În văzduhul limpede, luminat de razele unei luni imense, sinilii. Trupul său, contorsionat de bătaia vântului, când se lungea, când se apleca la pământ. Oliver gemea, urla, Încercând să-și țină frunzele lipite de corp... Femeia-șarpe, care se evaporase din salon, urmărindu-l din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În fața lor, se pierdeau În urmă și În urmă. Alergând, Noimann se perinda dintr-un vagon În altul. După ce trecu de Oliver, stomatologul Paul dădu peste un cimitir. Cimitirul curse prin fața lui, cu tot cu cruci și cu morminte. Aceeași lună plină lumina acum un alt peisaj, În care locul câmpiei Îl luase marea. O lună imensă plutea În depărtări și o alta se cufunda-n adâncuri. Gâfâind, medicul ajunse pe o platformă, unde stătea proțăpit pe un scaun Înalt ginecologul ciung, Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
clipi din ochi?” Cuvintele acestea Noimann parcă le mai auzise cândva. Le rostise, mișcându-se În van, aceeași gură. Medicul privi În direcția ginecologului. Pe scaunul pe care stătuse el cândva se afla acum femeia-salcie, Olivia. Aceeași lună nefirească Îi lumina trupul slab, acoperit de un lințoliu, ca un reflector. De pe fața sa, ca dintr-o scorbură, se revărsau În valuri-valuri cohorte de melci, purtând În loc de cochilii zaruri În spinare, răspândindu-se În toate părțile. Piciorul alerga În fața lui Noimann, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a ridicat deasupra tuturora, a mai stat o vreme, devenind mai mare și mai mare, apoi și-a luat zborul în alte sfere ca să cânte și altor spații. 07 aprilie 2005 și cum cuvântul reprezintă lumina sau întunericul, eu sunt lumina! - Vreau și eu să fiu lumină, ca tine! - Nu poți, pentru că nu ți-ai terminat Școala pământeană! Numai absolvenții acestei Școli sunt ființe de lumină! Mie nimic nu-mi este imposibil. Sunt Poate-Tot! Lumea voastră este foarte mică parte din
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
pământeană! Numai absolvenții acestei Școli sunt ființe de lumină! Mie nimic nu-mi este imposibil. Sunt Poate-Tot! Lumea voastră este foarte mică parte din ceea ce există cu adevărat. La voi sunt cei ce nu și-au cucerit cuvântul! Voi considerați lumina o taină, dar taine nu există, doar înțelegerea voastră este limitată. Când omul va ști că el este făuritorul luminii prin demiurgizarea sa, va fi cel ce va ști că poate orice, prin scoaterea limitelor din el. - Vreau și eu
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
vrăjitoare La poruncă îmi apare Un măr roșu, rumenit, Jumătate otrăvit. Și cu el voi merge-ndată Să o otrăvesc pe fată. Prezentatorul 2: Să vedem ce s-a mai întâmplat... Pe drumul din pădure Mintea împărătesei i s-a luminat Și gândurile negre s-au schimbat.. Împărăteasa: Hei , tu fată frumoasă, Ce stai toată ziua în casă? Albă ca Zăpada: Cei șapte pitici m-au învățat Cu străinii să nu stau la sfat. Împărăteasa: Eu nu-s străină, sunt chiar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Un fel de negură cuplată cu murdăria geamurilor Împiedică analiza detaliilor acestor imagini. Ansamblul se aseamănă mult cu un sat de câmpie adormit, iar singurul contraargument al acestei ipoteze ar fi hotelul și cerul plumburiu care chiar În spatele lui se luminează puțin făcând ca totul să pară o ilustrată dintr-o țară nordică. În toată această descriere am urmat tot timpul punctul de vedere al lui Grințu. Mai Întâi a stat Întins pe patul În care a dormit. Ochii lui abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
descuie cu cheia din buzunarul pantalonilor. Își ia ceasul de pe raftul de sus și-l privește. E ora două! Abia În timp ce-și leagă cureaua ceasului peste Încheietura mâinii realizează că nu poate fi ora două acum când se luminează de ziuă, deci ceasul a stat și, fără să se apuce imediat să-i Întoarcă remontorul, se Îndreaptă spre ușă și iese pe culoar. Lumina de pe palierului etajului Întâi e mult mai scăzută decât cea din camera pedagogului. În capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru tine Învăluite În mister. Tot ce poți spera este ca el să mai trăiască și, văzându-l cum se comportă În mediul lui de acum, să Încerci să-ți inventezi așa numitele date ereditare. Traversează Încet curtea fostei mori luminată de un bec cu halogen, aprins special pentru el de către paznicul Mitu. Moara e pustie și ne putem Închipui cu ușurință că În ea s-au cuibărit bufnițe și paianjeni. Grințu ar da indicații precise pentru coloana sonoră a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru coloana sonoră a unui asemenea scenariu. În partea din spate a curții, cumva În fața și spre stânga ruinei din cărămidă roșie, se află câteva ateliere noi, un fel de barăci ridicate din prefabricate ușoare, ondulate. Ferestrele lor mici sunt luminate, dar dinspre ulița care vine de la șoseaua principală nu pot fi văzute din cauza pereților groși, Înalți ai fostei mori. Aceasta e industria locală. Două camioane sunt parcate Într-o latură a curții, urmele lor În noroi pot servi de potecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vorba de schimbul de noapte și Încerci să ghicești, după zgomotele care se aud, ce anume fac acolo Înăuntru acei oameni. Se aud plesnituri mici și dese ale unui aparat electric de sudură și ghicești ușor, după fereastra care se luminează alb, În care dintre barăci se Întâmplă asta. Câteva fetișcane durdulii ies să-și facă nevoile Într-un colț Întunecos al curții. Se păzesc una pe alta, astfel că Popescu se duce decis la cea care-i „de gardă“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
etapă de vreo 12 kilometri până În spatele frontului. toată noaptea se auzeau bubuituri de tun de se cutremura pământul. și era tot timpul o lumină, așa, galbenă, violetă, albă. se albea și se Întuneca cerul de la rachetele aruncate pentru a lumina terenul. duminică pe la 12 m-am culcat și am visat că mă certasem cu Ticuță și cu Dada pentru că intrase În casă și răscolise toate lucrurile. tot deodată am visat și că mă căsătorisem cu Sița lui Buldulea. se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poteci singuratice din parcuri, unde pașii noștri se pierdeau în zări, pe sub mări, peste văi înverzite și nu-mi păsa că iubirile mele apocrife și sentimentele mele pestrițe vărsau lacrimi vinovate, însă noapte ca aceea, când luna se încăpățâna să lumineze dragostea noastră limitrofă, nu s-a mai repetat! Profilul ei acum avea ceva bizar, dispăruse atracția, acel parfum care face dorința să te piardă în celălalt. Ne-am revăzut de multe ori și-atât de bine ne simțeam împreună, departe
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
are cine să o ajute. Prin mâna ei trec toate roadele toamnei, pe care le pregătește cu grijă și le depozitează în cămară, pentru iarnă. Decât să vă plângeți, mai bine v-ați odihni, că mai este puțin și se luminează de ziuă, acuș vine stăpâna și vă pune iar la muncă. Toate vasele tăcură rușinate și-și plecară sfios capul în barbă, iar soba închise calm ochii, pregătindu-se pentru odihna binemeritată. Dincolo de prag, Ilenuța se rușină și ea, nici
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o să poată veni, să știe că nu ne supărăm. Și-l vom aștepta anul viitor. Da, așa trebuie să facem, să-i scriem alte scrisori. Cum începuse să se însereze, porniră fiecare pe la casele lor. A doua zi, cum se luminase de ziuă, veniseră cu toții să-i dea lui nea Vasile scrisorile pentru Moș Crăciun. Ba chiar pregătise fiecare și câte un mic dar. Nea Vasile, să le duci Moșului, ai grijă să le primească la timp! N-aveți grijă, le
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
goniți . Intre timp se înnoptase și Carol nevrând să riște un atac asupra propriei tabere pe întuneric își retrase armata și a petrecut noaptea în vale , cu gând să înceapă bătăia în dimineața urmatoare . Potrivit planurilor sale , când s-a luminat de ziua , francezii se stranseră în linie de bătaie, dar inamicul nu se arata și când au hotarat , în cele din urmă, s-au apropiat de tabara sarasină, au gasit-o pustie. Năvălitorii arabi se retraseseră în timpul nopții , iar acum
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vorbind astfel, regele tătar s-a schimbat la față de ciudă și de gelozie. Inima începu să-i bată atât de tare încât îi păru că-și va pierde suflarea. Ei bine, îi zise lui Roland, vom lupta când se va lumina de ziuă și unul din noi va trebui să rămână mort aici, pe locul acesta. Dar mai întâi dă-mi voie să-ți fac o propunere - ba nu, o rugăminte. Dragostea mea pentru această prințesă este atât de mare încât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
DECEPȚIE Mi-ai fost alături la bine și la râu, Mi-ai luminat bancă pe care așteptăm timid clipele împlinirii... M-ai ajutat sa gasesc printre aștri luceferii iubirii... M-ai învățat să iubesc amurgul, când totdeauna, ai fost învingătoare și ai devenit stăpâna întunericului... M-ai vrăjit cu razele tale aurii și
DECEP?IE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83782_a_85107]
-
În cânt mi-e viața, Prin cânt respir și-n cânt mă definesc, Clipitele cu cântul le-mpletesc Și cântecul mi-aduce dimineața... Vibrând în clipă, în minut vibrând, Mă simt văpaie pururi arzătoare, Desprinsă de luminile din soare Și luminând, prin cântece, oricând... Prin ele-n suflet, simt cum îmi pătrund, Crâmpeie din lumina vieții noastre Cu orizonturi limpezi, mai albastre, Dintr-un adânc, spre-un viitor profund... Cu frumuseți, cu doruri de mai bine, Speranțe-n inimi, visuri și
L?SA?I-M? S? C?NT! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83820_a_85145]