8,306 matches
-
mai bine satisfăcută, atunci. Nicăieri aiurea, în țară, vreau să spun. Aveam unsprezece ani. Eram deci în stare să apreciez importanța schimbării ce trebuia să intervie în existența mea. O și apreciam, pe cât se vede, schimbarea aceasta, întrucât mă simțeam mândru de ea. N-aș putea lămuri totuși, dacă sentimentul acesta izvora din atracția ce o exercita asupra spiritului meu școala cu binefacerile și cu perspectivele ei sau dacă în el se afirma cu deosebire vaga curiozitate de a cunoaște orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Apoi, în istoria civilizației umane (cu deosebire în artă) epocile de decadență sunt în mod particular interesante, prin manifestațiunile variate și neașteptate pe care le provoacă. De altmintrelea, pe cât îmi pot da seama, generația mea nu s-a simțit prea mândră de situația și misiunea sa. Vorbesc în particular de mediul meu, de mediul ieșean. Aceasta-i face onoare. Căci de obicei, după cum observă Romanin Rolland, generațiile care se ridică au mai mult sentimentul a ceea ce le separă de generațiile precedente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la fostul hotel Union, situat la câteva sute de metri de sala Dalles UCSB. Era un frig teribil, și zăpadă mare afară. A venit atunci la București și tatăl meu, ca să mă ajute la aranjarea sălii de expoziție, fiind foarte mândru să-și ajute fiul la prima expoziție personală în capitala țării. Aveam și afiș, pus la intrarea în sală, așa că totul era perfect. La ora 18.00, ora vernisajului, eram împreună cu Victor Ernest Mașek în sala de expoziție și așteptam
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
multe ori și din mai multe unghiuri, cu ajutorul a două oglinzi. Așa ne-a explicat la ora de desen doamna prof. Mariane Grozav. Desenele au ieșit bine, pentru expoziție a fost ales unul cu privirea spre stânga intitulat “Autoportret“. Eram mândru de el, mai ales că asemănarea era perfectă. Atunci nici nu bănuiam că viitorul va deschide și pentru mine, marea poartă spre calea artelor. Aș fi păstrat măcar o mică parte din desenele realizate de la începuturile chemării mele spre artă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
după aia, iar ziua vernisajului a fost în ziua în care am făcut și pomenirea de 40 de zile. Știam că tatei îi plăceau lucrările pe care le realizam bucurându-se de fiecare dată de micile mele succese, fiind foarte mândru că are un fecior sculptor cu mâini de aur, cum îi plăcea lui să zică. În expoziție am prezentat 22 de sculpturi ronde-bosse, prezentarea a fost făcută la fel ca și la primul vernisaj de doamna Gloria Lăcătușu, evenimentul având
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un meșter iscusit al tradiției prelucrării lemnului, cel ce a obținut marele premiu la Expoziția Națională „Lemnul tradiție și modernitate”, Constantin Nițu un creator al straielor populare, al portului tradițional și un tânăr meșter olar, Ștefan Trușcă ce era foarte mândru de realizările sale artistice. Pe vapor în Deltă, 2003 Județul Teleorman era reprezentat de pictorița Violeta Gabriela Păunescu ce era însoțită de cele două fiice Mădălina și Ioana, ce realizau diferite păpuși artizanale și icoane pictate pe sticlă. Dintre cele
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
materiale a fost exprimat foarte bine, „la cumpăna dintre ani“, de domnul Meleșcanu, care ia spus lui Teo Trandafir, clipind cu subînțeles: „O săi facem noi pe ăștia!“ Și, oricum, Europa să facă bine să se bucure și să fie mândră că primește așa oameni de ispravă, descurcăreți și buni la toate. Cașai românu’... A urmat Revelionul, iar televiziunile au dat glas euforiei aderării. Artificii, discursuri entuziaste, hora bucuriei. Mare sărbătoare mare, de început de lume. Cum a început lumea pentru
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
emisiunii era de data asta (o reluare, desigur, de prin luna iunie) Radu Vasile și miam zis: ia să vedem ce mai spune nenea ăsta, care nea condus în vremea aceea, când lumea credea că „renăscuse speranța“? În gura acestui mândru purtător de ghiul și de șosete albe, „asortate“ la pantofi negri, sa uitat cândva o țară întreagă, iar jurnaliștii erau avizi să prindă chiar și cea mai neînsemnată onomatopee emisă - așa cum se întâmplă și astăzi, cu personaje similare. Ce rămâne
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ori folosește cuvintele învățate în serii sinonimice: „E amuzant, e ridicol, e hilar!“ (iar la „hilar“ subliniază cuvântul cu două li nii imaginare, conștient de faptul că prostimea nu prea știe ce înseamnă). Întro emisiune, chiar își întreba publicul, plimbânduse mândru de el ca un cocoș în ogradă: „Știe cineva ce în seamnă «dihotomic»?“ Pe de altă parte, ca orice intelectual, Andrei Gheorghe este vizitat, în biblioteca în care și face veacul, de fantezii cu Nicoleta Luciu, pe care nu ezită
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
divină. Destinul oricărui pustiu e să se salveze printr-o piramidă sau să fie bîntuit de frică, pare sa sugereze el ; pentru că unicul În stare să biruie deșertul este surîsul ; adică soluția zeilor ; În timp ce Oedip se pregătește tocmai să spună mîndru : Omul. Buzele de calcar surîd ele Însele iluziei acestui animal abstract, indiferent și inexplicabil ; mască mortuară a timpului dispărut și totodată fantoma lui tatuată de nisipuri. N-ar trebui totuși să mă mir. Din deșert nu putea ieși un sfinx
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
toate cîte mi s-au Întîmplat, ei au vrut să mă facă să regret răspunsul dat sfinxului. Au vrut să mă vadă tîrÎndu-mă și strivit și apoi să rîdă batjocoritor: Iată, Oedip, omul de care erai tu atît de mîndru! Îți dai seama că numai trufia a omorît sfinxul! Privește acum adevărul, omorîtorul sfinxului nu e decît o rîmă!... Am Învățat de la sfinx că un răspuns poate Înălța viața sau o poate pustii. Și acum, memoria mea e dovada că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mine? Oamenii vor spune: Icar, cel care a visat zborul, dar s-a apropiat prea mult de soare. Voi fi pentru ei vinovat și victimă, fără ca eu să fi vrut acest lucru. Eu am vrut numai să zbor și sînt mîndru că pot trece peste ceea ce Îmi amintește cît de scump voi plăti această clipă de fericire. Nu mă pot Întoarce numai din pricină că mi-e frică de lumină. Dacă aș face-o, n-aș fi meritat să capăt aripi. Și aceasta
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o fac pentru a mă Îndepărta și mai mult de orice scepticism. Căci nimic În sculptura greacă nu trădează Îndoiala. Din contră, totul caută s-o ascundă. Așa cum Îl vedem În statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai participă În nici un fel la tragedie; mai mult, orgoliul ei este atît de uman, Încît devine destin; nu numai că sfidează interdicția lansată de Creon, dar cînd acesta Încearcă să-i ofere subterfugii pentru a se salva, ea refuză mîndră și chiar Împinge lucrurile În direcția morții. Prometeu strigă „eu Însumi” Împotriva zeilor; Oedip Împotriva destinului; Antigona Împotriva celor care Îi revoltă sensibilitatea; Îndîrjirea ei sumbră are aerul unui Savonarola antic; și totuși nu e ușor să gîndești și să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
face în slujba unei anumite doamne, mijloacele pe care le-ar folosi ca să cucerească țara în care locuia ea, versurile, cuvintele pe care i le-ar spune, faptele de vitejie pe care le-ar săvârși pentru ea. Era atât de mândru de toate astea, încât nu vedea că erau cu neputință de dus la îndeplinire, deoarece doamna aceea nu era o doamnă de o noblețe oarecare; nu era nici contesă, nici ducesă, ci de un rang mult mai înalt 1. 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
depășit de mult granițele țării noastre și au fost adoptate în spitale de renume din străinătate. Pe mulți chirurgi tineri i-a ajutat să se descopere și să fie descoperiți. Dr. Paul Trosc a iubit și a suferit mult: era mândru dar modest, aspru dar bun. Și-a ostoit suferințele în artele frumoase. Personalitate de incontestabilă complexitate, este cunoscut în cercurile iubitorilor de frumos ca talentat violonist și lutier, pictor și poet inspirat. Culoarea pânzelor sale mângâie retina iar versurile nu
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
una, savurând gustul de nicotină, după care îi zise: - Te iubesc mult ! N-am mai iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine. Ești o fată deosebită, frumoasă, o să fiu un norocos să te am lângă mine. O să fiu foarte mândru. Te rog acceptă să-ți fiu jumătatea și voi fi un braț puternic de care să te sprijini, să-ți pui capul pe umărul meu atunci când vei avea nevoie. Dincolo de umbrele adânci ale unor copaci ai străzii se îmbrățișară cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din cele mai scumpe materiale, cu o panglică sub bust scoțându-mi sânii în relief, nimic indecent și o pereche de pantofiori albi cu tocul cui. Știu că arăt bine, m-am cercetat într-o oglindă și el va fi mândru de mine. Vom fi fericiți, iar eu voi încerca să fiu o soție bună. Așa își spunea în gând Carlina, bucurându-se la modul sincer. Primăvara era pe sfârșite. Era cea dintâi primăvară petrecută împreună. Vântul legăna ușor crinii galbeni
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi zise: „Drum bun, să ai grijă de tine și să realizezi tot ce ți-ai propus, să-ți cumperi o casă, să-ți iei o mașină, să-ți faci o firmă, o afacere profitabilă, așa voi fi și eu mândru de tine.” Nimeni nu-i mai spusese până atunci „drum bun”. Acum o binecuvântase taică-său. În cele din urmă fusese nevoită să se reîntoarcă pe tărâmul străin, iar picioarele îi păreau goale, făcândo moale ca o păpușă de cârpă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Multora le-a rămas zgomotul împușcăturilor în minte pentru mult timp. Din cauza faptului că subminaseră și neglijaseră doleanțele poporului, au ajuns să cunoască adâncurile morții. Mândria lor de conducători îi împiedica să accepte problemele realității logice și firești. Au fost mândri chiar dacă au pierdut, nu au fost lași. Totuși, e de remarcat faptul că el era un mare maestru al tacticii și al strategiei și cu toate acestea fuseseră prinși ca o insectă într-o pânză de păianjen. Odihnească-se în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vei fi unul dintre ele.” Îmbrățișându-și genunchii pe sub masă, Alin simți cum i se conturează o ambiție puternică în pieptul său atât de tânăr. Încurajat în sinea lui de succesul obținut până atunci la diferite jocuri, ajunsese să fie mândru de îndemânarea lui. Acum strângea la piept încurajarea ei, ajutor de temut în fața adversarilor. Aruncă o privire pe o fereastră înainte de a începe jocul, apoi privi persoanele de la masă rând pe rând pentru a le analiza și în final a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi protejată. Dar de la acest lucru și până la căsătorie era mult. Era conștientă de faptul că Nicky îi arătase mult respect și o dragoste pe măsură, risipind chiar foarte mulți bani cu ea pentru a o face fericită. Era foarte mândră de el și chiar era îndrăgostită. Îl luă de după umăr, îl trase puțin spre ea până ce obrajii lor se atinseră, se sărutară și rămaseră îmbrățișați iubindu-se așa cum fac toți îndrăgostiți. - Îmi doream așa de mult să dai frâu liber
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
astronom și inginer care a prevăzut cucerirea spațiului aerian de către om, nota: „marea pasăre își va lua zborul, iar omul desfășurând aripile va umple lumea de uimire”. Dacă genialul inventator ar vedea elicopterul, avionul, deltaplanul și parașuta, ar fi foarte mândru de invențiile sale. Leonardo da Vinci are o rugăciune celebra care-i poartă numele: și a mai scris printre altele: ; ; ; [6]. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea încercările de zbor s-au soldat în majoritate cu eșecuri. În soluționarea zborului
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cuțitul și-o strîng încet, cu dragoste: Pot întîrzia, iubito. Spun șefului că m-am dus întîi pe la șantier, tot am treabă pe la lotul de construcții-montaj. Mihai! rîde Livia, însoțindu-și rîsul cu acea scuturătură din cap, comună tuturor femeilor mîndre și frumoase. Ai fi în stare să întîrzii pentru mine? Chiar să lipsesc, Livia, îi strîng mai cu putere mîna. Și-așa, la combinat, aștept să-și facă treaba cei de la construcții-montaj. Încerc de vreo trei zile să dau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Două din mașinile care-i aduc pe directori își fac loc prin șirul celor coborîți din autobuz, oprind în fața intrării principale în pavilionul administrativ. Alături, dintr-o Dacia 1301, a coborît inginera-șefă a combinatului, Brîndușa Roman. Ce femeie! Frumoasă, mîndră, sigură în mișcări... Mare prost Vlad, păcat că-l mai consider prieten! O femeie ca Brîndușa e o comoară, cum de n-a luptat s-o păstreze?!... Directorii, coborîți din mașini, o salută pe Brîndușa. Ea le răspunde, apoi intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]